Nu informatii spectaculoase, ci informatii reale
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura cinema » dosar
Autor: Tatiana Niculescu-Bran in dialog cu Miruna Vasilescu
Dupa romanul jurnalistic „Spovedanie la Tanacu“, aparut la Humanitas, in 2006, Tatiana Niculescu-Bran a lansat, alaturi de Ionut Teianu si Mirel Bran, un film documentar intitulat „For God's/Cazul Tanacu“, vizionat in premiera la Astra Film Fest 2007.
Miruna Vasilescu: De ce v-ati hotarat sa scrieti o carte pornind de la acest subiect? Si de ce ati ales sa faceti un film documentar pornind de la carte? Ce aduce nou filmul?
Tatiana Niculescu-Bran: Am scris „Spovedanie la Tanacu“ din dorinta de a intelege intamplarea de la Tanacu, din 2005. Informatiile aparute in presa erau contradictorii si patimase. Am facut o ancheta pe cont propriu, care a durat un an si care a devenit roman.
Filmul documentar nu porneste de la carte, ci, este, mai curand, o continuare a cartii. Cartea spune povestea victimei, a Irinei Cornici, si se incheie cu moartea ei. Filmul reface evenimentele ulterioare mortii ei si procesul preotului si al celor patru calugarite. Am facut filmul Tmpreuna cu Mirel Bran si Ionut Teianu, pe parcursul audierilor care au avut loc la Tribunalul Judetean Vaslui. In film, apar pentru prima data toate persoanele implicate in acest caz, unele intervievate in premiera, documente inedite si imagini unice cu Irina Cornici in viata.
M. V.: Care este viziunea dumneavoastra personala – dincolo de postura de scriitoare/ regizoare/ jurnalista? Cum ii judecati pe Daniel Corogeanu si pe calugaritele de la Tanacu?
T.N.B.: Eu cred ca intamplarea depaseste conturul unui simplu fapt divers si mai cred ca miezul ei nu este un caz de exorcism, ci un multiplu caz de malpraxis: religios, medical, institutional. In povestea lui Daniel Corogeanu si a calugaritelor de la Tanacu, nu duhurile rele ma preocupa, ci faptul ca intentiile bune pot duce la rezultate dezastruoase, daca nu sunt dublate de discernamant, responsabilitate si profesionalism. Si asta e valabil in orice vocatie si in orice meserie, inclusiv in presa.
M. V.: In acest film auzim mai ales vocea preotului condamnat, voce pe care mass-media a astupat-o cumva sub maldarul de senzationalisme ieftine. Intentia dumneavoastra a fost sa il prezentati pe preot ca pe un om care nu era constient de ceea ce face si sa il aparati cumva de invinuirile care i se aduc?
T.N.B.: Dimpotriva, intentia noastra a fost sa-l prezentam pe preot ca pe un om constient de ce face si consecvent cu lucrurile in care crede. Pentru ca vocea lui s-a auzit atat de putin pana acum, se poate ca interventiile lui in film sa para prea dese. Dar el a fost personajul principal al evenimentelor care au urmat mortii Irinei Cornici. Nu am facut decat sa-i redam vocea pierduta in valtoarea emotiilor provocate de acest caz. Nu il aparam, ci ii redam dreptul la propria marturie.
M. V.: Cat de mult ati sapat dupa informatii pana sa ajungeti la produsul final („Cazul Tanacu“)? Care a fost procesul de documentare?
T.N.B.: Am sapat, cum spuneti, doi ani: un an au durat ancheta si scrierea cartii si aproape un an realizarea filmului documentar. Principala dificultate a reprezentat-o raportul tuturor celor implicati in cazul Tanacu cu presa de care au fost asaltati si pe care multi o detestau, considerand ca interpreteaza faptele mai curand decat sa le prezinte pur si simplu. Faptul ca scrisesem o carte despre acesti oameni, incercand mai curand sa inteleg decat sa judec, a constituit cecul meu in alb pentru film. Au avut incredere ca nici in film nu voi cauta informatii spectaculoase, ci informatii reale, fie ele si incomode. Increderea deschide totdeauna drumuri nebanuite in vietile si in sufletele oamenilor, oricine ar fi ei.