Every Good Marriage Begins with Tears
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura cinema » dosar
Autor: Andrada Romagno
de Simon Chambers, Marea Britanie, 2006, 62 min, mentiune pentru sectiunea International
Daca vreti sa vedeti cat de subtire poate fi linia dintre documentar si comedie romantica, atunci filmul „Orice casnicie reusita incepe cu lacrimi“ al britanicului Simon Chambers este in mod sigur optiunea perfecta ca sa va incepeti calatoria initiatica in lumea de neinteles a femeilor pe cale de a se casatori. Care, ce-i drept, poate fi in acelasi timp fascinanta si inspaimantatoare, in functie de cate probleme nerezolvate aveti cu luarea angajamentelor.
Acum, daca am mentionat comedie romantica la inceput, sa nu credeti ca avem de-a face cu o Bridget Jones in versiune bengaleza, desi surplusul de greutate si familia plecata in campanie de petit nu lipsesc din acest film. Umorul acestui documentar relaxat si care te lasa la final cu inima usoara, in pofida titlului, rezulta mai putin din conflictele dintre generatii sau ciocnirea dintre civilizatii, ci mai degraba din implicarea evidenta a regizorului in viata sentimentala a celor doua surori musulmane care incearca sa Tmpace viata de placeri londoneze pe care o duc in tara de adoptie si regulile stricte care le asteapta acasa, in Bangladesh. Planurile de Tmbogatire ale tatalui celor doua fete (Shahanara, de fapt fiica mijlocie si rebela declarata a familiei, si mezina Hushnara, practicanta devotata si aparent obedienta) le obtin celor doua fete doar o derogare temporara de la datoria lor de fiice supuse, care trebuie sa-si faca parintii fericiti acceptand sa se casatoreasca cu un strain ales de familie.
Filme facute pe tema casatoriilor aranjate sunt o multime, si-n mod sigur numarul documentarelor nu poate fi nici el mic, dar „Orice casnicie reusita incepe cu lacrimi“ are o abordare atat de atasanta, incat ajungi la un moment dat sa vrei sa afli mai multe despre prietenia dintre regizorul Simon si cele doua fete, in paralel cu zbaterea lor zadarnica in chinurile incercarii de a descoperi marea iubire (visul oricarei fete) si a-si gasi locul in comunitatea din care fac parte (visul oricarui parinte). Din fericire pentru noi, regizorul simte aceasta curiozitate a spectatorului si are destul de multa intuitie ca sa stie cand si cum sa faca trecerea de la regizor si operator la personaj. Rezultatul e o ora de documentar care pare mai mult o discutie relaxata la un ceai cu niste prieteni despre cativa amici comuni pe care nu i-ai mai vazut de mult, decat o incursiune (groaznic cuvant) intr-o lume care are nevoie sa fie explorata, sondata sau exemplificata.