Cabal in Kabul
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura cinema » dosar
Autor: Miruna Vasilescu
Regizat de Dan Alexe, Belgia, 2007, 87 min, Marele Premiu Astra Film Fest Sibiu 2007
In Kabul, ultimii doi evrei din Afganistan traiesc in sinagoga parasita a orasului, dar, dupa toate aparentele, nu se pot inghiti reciproc. Vietile lor difera in multe privinte. Isaac e sarac si nu se ingrijeste deloc de corpul sau (nu-l intereseaza mancarea, igiena corporala etc), in timp ce Zabulon isi petrece cea mai mare parte a vremii gatind. Zabulon are un aspect destul de european, insa cand incepe sa cante din Tora ne dam seama de legaturile sale cu spiritualitatea puternica a iudaismului. Isaac e un vrajitor. Asta crede toata lumea si acesta e unul din motivele pentru care Zabulon nu poate sa-l sufere. Pentru ca iudaismul si vrajile nu fac casa buna. Despre Isaac se mai crede ca ar fi incercat sa se converteasca la mahomedanism, si acesta e un alt motiv pentru care Zabulon refuza sa stea de vorba cu el.
E impresionant felul in care o civilizatie rudimentara – sa stai pe dusumea si sa gatesti intr-o vechitura de ceaun ruginit nu e chiar ceea ce noi am numi civilizatie – isi are propriile reguli si da dovada de o putere peste cea a altor culturi, mai avansate in privinta legislatiei laice insa deficitare la capitolul reguli spirituale. Zabulon si Isaac se cearta pentru concepte abstracte: printre subiectele lor se numara credinta si convertirea la alte religii, principii de viata asupra carora nu reusesc sa cada de acord – si totul se intampla prin fereastra, fara sa-si calce macar unul altuia pragul.
Regizorul Dan Alexe e acolo, alaturi de ei; a reusit sa intre intr-o lume cu care nu am fi crezut ca e asa de usor sa comunici. A invatat limba si a trait si a muncit la Kabul timp de trei ani. S-a Tmprietenit cu Isaac si cu Zabulon si e evident ca acestia se simt bine in prezenta camerei si a regizorului. Ar fi fost, probabil, foarte dificil si ceea ce ar fi iesit n-ar fi avut un aer natural daca o intreaga echipa ar fi explorat povestea lui Isaac si a lui Zabulon. Partea trista e accea ca, atunci cand s-a intors in Praga, toate materialele pe care le filmase i-au fost furate. A trebuit sa se intoarca si sa filmeze din nou cea mai mare parte a documentarului. Avantajul il reprezinta faptul ca acum relatia sa cu cele doua personaje a ajuns la un punct in care aparatul de filmat aproape ca nu se mai vede chiar deloc.
Ceea ce admir cel mai mult la „Cabal in Kabul“ este ca refuza sa faca vreo afirmatie vizavi de situatia evreilor, de Afganistan, de religie si optiuni. Acest film documentar se multumeste sa ne prezinte ultimele clipe ale unui univers care se sfarseste. Merita vazut fie si pentru faptul ca ne detaseaza de ingrijorarile lumii noastre mult prea materiale si ne obliga sa recunoastem ca exista viata si dincolo de focurile de artificii pe care oamenii le arunca, in fiecare zi, in vazduh.