Bar de zi si alte povesti
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08» cultura cinema » dosar
Autor: Toma Peiu
de Corina Radu, Romania, 2007, 57 min, premiu pentru sectiunea Romania
Cea de-a noua editie Astra Fim Fest (22-28 octombrie, Sibiu) a insemnat 84 de filme documentare, dintre care 56 in competitia oficiala, 120 de fotografii, realizate de 42 de artisti si reunite in expozitia „Transilvania mea“, opt programe speciale, printre care doua portrete dedicate autorilor Bob Connoly (Australia) si Michael Yorke (Marea Britanie), un program ARTE si unul BBC, intalniri si workshop-uri ale profesionistilor in materie de documentar, plus concerte cu Fanfara lui Craciun, cu Farserotii din Cogealac si cu grupul Minisatul Sfantul Andrei.La Astra Film Fest 2007 au intrat in competitie, la sectiunea International, 14 documentare, la sectiunea Europa 16 filme, iar la sectiunile Romania si Student 14, respectiv 12 productii. Festivalul a prezentat 14 premiere, printre care se numara „Cold Waves/Razboi pe calea undelor“ al lui Alexandru Solomon, „Bela Lugosi, vampirul cazut“ al lui Florin Iepan, „For God's Sake/Cazul Tanacu“ al Tatianei Niculescu Bran si „Cabal in Kabul“ al lui Dan Alexe. S-au perindat personalitati din lumea larga, de la Michael Yorke si Pawel Pawlikowski la Michael Sinclair Stewart, André de Margerie, Giorgio Ficarelli, Vintila Mihailescu, Frode Storass s.a.m.d. Un eveniment nonconformist s-a desfasurat in ultima zi a festivalului, cand o caravana a pornit spre satul Sibiel pentru a le arata ciobanilor sase fragmente de filme din sectiunea Transhumanta: nu numai oile trebuie mutate dupa iarba, ci si iacii, camilele si chiar renii.
Atmosfera, film documentar, premiere, public numeros si tanar, discutii informale, vin rosu, chefuri – coordonatele Astra Film Fest 2007. (C. S.)
Dosar realizat de Catalin Sturza si Mihai Fulger.
Corina Radu stie sa fotografieze superb. Astfel, „Bar de zi“ reuseste mai mult decat sa Tmbine intr-o naratiune clasica povestile personajelor pe care regizoarea si le alege din mijlocul clientelei unui local parca uitat de timp. Barul de zi in sine este un spatiu fascinant, o epava a lumii de dinainte de 1989, care nu poate decat sa polarizeze o alta serie de povesti de inadaptare cronica la ritmul noii lumi. Astfel de povesti poarta in spate fiecare dintre personajele pe care Corina Radu le asculta si le priveste – delicat, dar onest, artistic, dar realist – in documentarul sau, ajutata si de expresivul operator Dragan S. Nikolic.
Fiecare cadru din „Bar de zi“ este Tmbibat cu textura derizoriului, de parca imaginile ar reusi, la un moment dat, sa treaca dincolo de inodorul tehnicii si sa emane miros de naftalina sau de mucegai. In barul de zi se intalneste o lume pestrita, de la marginea societatii, dar care nu a renuntat, inca, la viata. Iar acest documentar surprinde, cu tact, sensibilitate si cuvinte putine, tocmai esenta personajelor acestei lumi. Desi infrante, la prima vedere, in lupta cu existenta, acestea sunt, parca, mai vii decat toti clientii vreunui restaurant pretentios la un loc. Infrangerea lor consta, de fapt, in uitare. Simfonie audiovizuala a uitarii, „Bar de zi“ isi duce la bun sfarsit demonstratia amara. Rodica, Vasile, Ana, Gheorghe, Constantin si Dimitrie sunt cel putin la fel de oameni ca oricare dintre noi – insa ceea ce pare sa ii desparta de lumea din jur si sa ii scufunde intr-un fel de strat atmosferic inca nedefinit este tocmai constientizarea pana la autosugestie a propriei infrangeri. Iar sinceritatea si uriasa doza de bun-simt care se ascunde in spatele judecatilor unor autodescalificati ai sortii sunt de-a dreptul socante. „Dragostea nu inseamna neaparat minuni ale lumii. Credeti ca Romeo si Julieta chiar au fost fericiti, atata cat s-au iubit? Nu, asta a simtit probabil cel care a scris-o, el ar fi vrut sa fie asa“, spune, resemnat, Gheorghe Botiu. Fiecare dintre ei a suferit, la un moment dat, o mare deceptie in dragoste, dar Vasile Cojocaru pune degetul pe rana: „Cand ne despartim de cineva, ceva din noi ramane acolo. N-ai cum altfel. Asta o stie oricine si cu totii au patit-o“.
Desi pierduti intr-un oras multisecular care astazi nu mai seamana deloc cu urbea tineretii lor, eroii din „Bar de zi“ sunt dezarmant de constienti de propria conditie. Iar Corina Radu reuseste sa ni-i arate asa cum sunt, in profunzime, trecand peste mizeria existentei lor de zi cu zi sau sordidul intalnirilor in batrana carciuma comunista: niste eroi in permanenta lupta cu viata (dar si cu moartea), de la care asteapta nimic, primesc nimic si nu raman decat cu ganduri si intrebari. „Deci, acuma calc, respir si pe urma nu mai sunt. Unde sunt atunci?“, se intreaba o eroina alcoolica. Acela care ii poate da un raspuns cinstit sa intoarca primul capul daca se intalneste cu ea pe strazile Sibiului, poate chiar pe langa „Barul de zi“.