Retrageti mana statului...
articol aparut in Cultura, nr. 97 din 2007-11-08
» cultura revista revistelor »
Autor: C. Stanescu
Prima dintre intalnirile Romaniei literare din aceasta toamna a reconfirmat – pentru a cata oara? – ceea ce se stie de mult: scriitorii, desigur, nu toti dar destui, in pofida galagiei verbale de care sunt in stare, nu-si dau bine sau deloc seama pe ce lume traiesc. Era vorba in acea intalnire despre proprietatea intelectuala, dreptul de autor si editarea clasicilor. Pentru asigurarea proprietatii termenilor, intr-o asemenea dezbatere delicata, organizatorii au invitat juristi straluciti, cu o competenta larg recunoscuta. Impresia unuia privitor ca la teatru este ca pe „scena“ se aflau doua lumi nu atat de antinomice, pe cat de incompatibile: pe de o parte, o lume de luceferi stralucind mandri, orgoliosi si singuratici pe cer, nazuind la iubiri imposibile si, pe de alta parte, o lume cu simtul realitatii, incercand cu mult tact, cu bun simt si competenta sa-i coboare pe ceilalti din harzob, aducandu-i cu picioarele pe pamant. Tentativa in cea mai mare masura zadarnica. Degeaba pledau cei doi straluciti juristi pentru ca „luceferii“ de sus sa-si ia soarta in propriile maini, castigandu-si independenta ravnita: in materie de proprietate intelectuala si drepturi de autor, luceferii nostri se dadeau statului cu mainile legate, cu o usurinta si bucurie, cum s-a remarcat, stupefiante. Exista o asociatie de tip privat, perfect legala, care si-a asumat sarcina de „avocat“ al poporului de creatori cu capul in nori pentru a le apara drepturile in fata unor eventuali spoliatori, pirati sau plagiatori. Scriitorii, cati au aflat ca exista un astfel de „avocat“ al lor!, descopera acolo sau au impresia ca descopera – o seama de nereguli si, in primul rand, o revoltatoare, spun ei, lipsa de transparenta: in loc sa-l oblige pe „avocat“ sa-si respecte, in deplina transparenta, sarcina pe care si-a asumat-o contra cost (comision), „luceferii“ suparati pe propria lor organizatie menita sa-i apere isi intind mainile spre catusele statului, implorandu-l pe acesta sa le apere drepturile. Drepturi inscrise in Constitutie si, in general, in niste legi speciale. Solutia este, desigur, reformarea respectivei asociatii cu rol de „avocat“ al poporului creator, iar nu recursul la mila statului: caci vede toata lumea, statul ia, el nu da. Incaputa pe mana statului, cultura scrisa romana e in genunchi – spune, in revista „Sud“, un poet eminent, si el cu capul in nori cand trebuie, dar capabil sa coboare din harzob spre a lua contact cu alta realitate decat aceea din cer: „Guvernul de azi al Romaniei – scrie Liviu Ioan Stoiciu in revista <> – se incapataneaza sa mentina un minister, cel al Culturii (si Cultelor), care pentru un ochi strain pare a fi un lux (nu multe tari dezvoltate se pot lauda cu un asemenea minister), pus cica in slujba pastrarii patrimoniului si a cultivarii profesioniste a identitatii romanesti, dar care se dovedeste a fi mai degraba un loc de pripasire, dat drept recompensa, pentru politicienii ajunsi la putere“. Ideea inutilitatii unui minister al Culturii nu e noua: „Domnule ministru, scria in urma cu mai bine de un secol dramaturgul nostru national, stii dumneata care ar fi cel mai mare bine ce l-ai putea face institutiilor de arta de la noi daca in adevar ai bunavointa pentru dezvoltarea lor si nu esti un moftangiu ca toti moftangiii, care vrei numai sa te creada lumea ca te afli-n treaba? Sa nu te mai amesteci de loc, sa le lasi in pace a se dezvolta de sine, fara ajutorul statului, asa precum societatea si publicul le cere sa se dezvolte si pe cat talentele existente se pot dezvolta.“ Liberal, I. L. Caragiale i se adresa astfel ministrului Culturii de atunci, altminteri prieten al sau, liberalul Barbu Delavrancea. Intrebat asupra politicii subventiilor si achizitiilor de carte ale ministerului actual, consilierul acestuia, altfel un bun si harnic cititor de literatura, a explicat la recenta intalnire a „Romaniei literare“ ca respectivul minister a „externalizat“ aceasta misiune a lui infiintand o comisie independenta, neavand, cu alte cuvinte, nimic a raspunde la nemultumirile oamenilor cu capul in nori. Doar ca aceasta asa-zisa delegare de competenta nu este altceva decat o crasa forma de incompetenta dovedind, inca o data, inutilitatea „moftangiului“ care, spunea Caragiale, „vrei numai sa te creada lumea ca te afli-n treaba“! „Nu pot fi de acord insa, in ruptul capului – scrie si poetul Liviu Ioan Stoiciu in <> – cu faptul ca de la an la an banii pentru sprijinirea culturii scrise se Tmputineaza, revistele de cultura si cartile originale fiind puse la colt. Smecheria cu <> subventiilor din bani publici de la Ministerul Culturii la Administratia Fondului Cultural National s-a facut <>, dar in spirit balcanic, sa fie scutit ministrul Adrian Iorgulescu sa mai dea socoteala pentru scandalurile interminabile legate de selectarea, dupa cumetrii, a revistelor si cartilor finantate anual. In continuare, componenta comisiilor de evaluare si selectie se face dupa criterii politicianiste“. Daca documentatia poetului e corecta, lucrurile sunt, intr-adevar, strigatoare la cer si arata ridicolul iluziilor celor ce-si pun cu o naivitate induiosatoare nadejdea in filantropia – „pomanuirea“, zicea Caragiale – statului. „Sa ma opresc un pic – scrie Liviu Ioan Stoiciu – asupra subventiilor la reviste si publicatii culturale. Incredibil, o cifra de 29 520 lei e si anul acesta trecuta in dreptul unei foi care nu exista, supliment al revistei <<22>>, aparut de cativa ani, pe nume <>! In timp ce o revista care a Tmplinit 100 de ani, care nu lipseste din nicio istorie literara, precum <>, primeste doar 8 018 lei (cu 8 018 lei poti scoate doua-trei numere pe an de revista). Aceeasi revista <<22>> (S.C. Revista 22 SRL) primeste si o a doua subventie, in modul cel mai abuziv cu putinta, de 28 322 lei pentru o alta publicatie fantoma, intitulata <<22 plus Art>>! Naucitor de-a dreptul e ca in 2007 si saptamanalul <<22>> (Tmpreuna cu alt saptamanal politicianist…) este abonat pe bani grei publici (prin politica de achizitii, la biblioteci publice), in vreme ce reviste literare de traditie importante, invatate si azi in scoala, de la <> la <>, nici macar nu intra in discutia Comisiei Nationale pentru Achizitii de carti si abonamente la reviste pentru biblioteci publice! Am mai scris despre mafia de la achizitia de carte si reviste pe banii publici din Ministerul Culturii, nu se poate face nimic, afacerile raman afaceri…“ Liviu Ioan Stoiciu da si alte exemple de darnicie stupefianta a „utilului“ minister: in vreme ce „reviste vechi de cultura precum <>, <>, <> sau <> nu primesc in 2007 nici un leu subventii“, o publicatie de care stie toata lumea (!), „Omagiu“ primeste 41 877 de lei, in rand cu la fel de cunoscutele „Vreau bilet. ro“ (a unui SRL cu aceeasi denumire care a primit 16 119 lei) si „Brain Aging International Journal“, al Fundatiei Ana Aslan International, care a primit 20.092 lei. „In 2007, revistele de cultura (e un fel de a zice cultura in cazul unor foi ca „Omagiu“, „Vreau bilet. ro“, sau „Brain Aging International Journal“) au primit in total 751 586, in bataie de joc, sa li se inchida gura. Nu mai spun ca n-am auzit sa fie pe piata reviste precum „Actualitatea literara“ (editata de un SRL intitulat SC Occident Media, care a primit 13 000 lei) sau „Echidistante“, care a primit 11 238 lei!… Traim in plina anormalitate. Ministerul Culturii n-are nici un interes sa promoveze cultura scrisa de performanta. Subcultura agresiva si veleitarismul populist isi pot vedea de drum – incheie maniosul poet –, triumful lor e asigurat de lipsa de clarviziune a diriguitorilor Ministerului Culturii de azi“. Constatand si el, acum peste un secol, ca „in toata lumea se dau prime de incurajare capacitatii, sarguintei si succesului; noi socotim ca trebuie sa dam prime de incurajare neglijentei, incapacitatii si lipsei de succes“, vechiul liberal I. L. Caragiale conchidea: „Vreti sa faceti sa se dezvolte teatrul si muzica in tara noastra, retrageti mana statului deasupra lor… Ar trebui, prin urmare, departata din gandul oricarui doritor de a ajuta la dezvoltarea lor (a artelor, n.n.) sistema subventiilor fara masura, mai ales cand sistema consista in a spori subventiunile unei intreprinderi cu cat succesul ii scade“. Concluzia? Retrageti mana statului – atat de ravnita de visatorii cu capul in nori – si inchideti portile unui minister inutil. Poetul de azi e, cum vedem, in cel mai deplin acord cu opiniile dramaturgului national de acum 100 de ani, opinii de o actualitate nepieritoare.