Biserica, Stat si Securitate
articol aparut in Cultura, nr. 38 din 2006-09-07» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Cu aprobarea Presedintelui Traian Basescu se vor „scoate“ si dosarele de Securitate ale clerului superior din Romania. In sfarsit, va vedea romanul dosarul de Securitate al lui Teoctist! Sa ne bucuram! Chiar daca aceasta bucurie este adusa romanului cu pretul sacrificarii democratiei! Dar ce conteaza? Trebuie sa avem circ (painea se castiga prin Spania).
Mai intai de toate, de ce trebuie deconspirate dosarele de Securitate ale clericilor? Biserica este separata de Stat (sau asa ar trebui sa fie), iar persoanele clericilor, indiferent de religie sau confesiune, nu beneficiaza de un statut de demnitari. Atunci cu ce drept se pot face publice dosarele de Securitate ale clericilor altfel decat la cererea expresa a acestora?
Desigur, pornind de la acelasi principiu al separarii religiei de Stat, putem duce rationamentul mai departe si ne putem intreba care a fost motivul care a facut ca dosarele de Securitate ale clericilor sa fie pastrate cu asemenea masuri de siguranta, incat Presedintele insusi a trebuit sa ceara, oficial, desecretizarea lor? Cu asemenea intrebari insa nu putem decat sa punem la grea incercare cultura politica democratica a actualilor nostri conducatori. Un raspuns logic si pertinent nu vom avea.
Pentru a face desecretizarea dosarelor clericilor mai palpitanta s-a lansat zvonul conform caruia metoda de obtinere a informatiilor de catre „popii turnatori“ ar fi fost... Taina Spovedaniei. Evident, cei care au facut asemenea afirmatie nu au fost niciodata la spovedanie si nici macar nu stiu ce inseamna spovedania.
La Spovedanie se marturisesc pacatele facute in fata lui Dumnezeu. Acolo ceri iertare pentru ca nu ai fost duminici la rand la biserica, nu postesti, nu te rogi dimineata sau seara sau iti inseli nevasta... Daca Securitatea comunista ar fi fost similara serviciului de securitate iranian, poate ca asemenea pacate ar fi fost interesante pentru agentii serviciului secret romanesc. Dar ele nu ar avea nicio valoare probatorie din moment ce la spovedanie nu povestesti cum ai facut, ci doar spui ceea ce ai facut... Daca ofiterul de Securitate X ar fi vrut sa il santajeze pe cetateanul Y ca a fost cu alta femeie decat nevasta lui, ar fi trebuit sa aiba motive mai bune decat: „asa mi-a spus preotul care te-a spovedit“.
Daca Securitatea a recrutat personal clerical (ceea ce este indubitabil), l-a facut cu scopul de a avea „agenti de influenta“ si nu „turnatori“. Este evidenta influenta clerului in societate, asa ca un mesaj cuminte al Bisericilor si religiilor din Romania, evident insotit de indemnuri de acceptare a regimului si de respectare a lui (indemnuri de care sunt pline revistele teologice si bisericesti ale vremii) era tot ce isi putea dori Partidul de la Biserica. Alte forme de inregimentare politica erau ideologic imposibile.
Faptul ca Biserica Ortodoxa romana a fost manipulata de autoritatile comuniste este un fapt pe care nu dosarele Securitatii il vor revela. Este stiut deja din acte oficiale, mult mai putin secrete decat dosarele Securitatii, care a fost rolul BOR in lichidarea Bisericii greco-catolice, iar rolul de „agent de influenta“ pe care episcopul vicar patriarhal Teoctist Arapasu l-a jucat pe langa episcopii uniti aflati in arest este consemnat in memorii cu mult timp inainte ca tanarul episcop vicar Teoctist sa ajunga Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.
Dar, daca vorbim de „agenti de influenta“ sau de colaborarea clericilor cu politicul, oare nu putem sa privim si in prezentul postcomunist? Oare nu sunt finantate constructii de biserici de la buget, din ratiuni electorale? Oare, acum doi ani, Statul roman nu s-a jucat cu promulgarea unei legi prin ordonanta, pentru pacalirea unui ierarh ortodox? Oare nu, mult mai recent, la Cluj Napoca, din dorinta de a avea de partea sa pe cel mai implicat politic dintre ierarhii ortodocsi, Bartolomeu Anania, domnul Emil Boc calca in picioare dreptul democratic la proprietate al greco-catolicilor?
Dar sa revenim la dosarele noastre. Stupizenia deconspirarii dosarelor de Securitate ale clerului este alta: nicio Biserica nu se supune, in asemenea chestiuni, legilor lumesti. Nu o sa ne asteptam, si nici nu ar fi de dorit (daca vorbim din punct de vedere strict teologic) ca episcopii sau clericii dovediti ca ar fi colaborat cu Securitatea (nu putini, banuiesc) sa isi dea demisia.
Poate fi Sfantul Sinod, Roma sau alt for de conducere ecleziastica deasupra lui Hristos? Atata timp cat nu se cred CNSAS, liderii religiosi stiu ca pacatul marturisit cu cainta este iertat. Si ce daca a colaborat cu Securitatea parintele X.? Si Petru s-a lepadat de trei ori de Iisus. Atata timp cat exista cainta pentru faptele facute, pacatul este iertat. Dumnezeu si Biserica si-au facut o vocatie: a iertarii pacatelor, in virtutea scopului sau pe acest pamant.
CNSAS-ul in schimb tinde sa isi formeze o vocatie inchizitoriala, pe care nici Dumnezeu, nici legea, nici teoria democratiei nu pot sa i-o confere.
Daca exista o problema cu privire la viata cultelor din Romania, aceasta problema nu se ascunde in trecut, ci in prezent. Nu exista o lege a cultelor, nu s-au retrocedat complet bunurile Bisericii Greco-Catolice, iar definirea relatiei dintre BOR si Stat, in contextul asumarii (cel putin la nivel declarativ) unei democratii liberale, este un subiect ignorat cu desavarsire. insa se pare ca tot ceea ce intereseaza pe guvernanti este sa amane inevitabilul colapsului prin circul trecutului (oferit de inchizitorii CNSAS si analistii din mass-media) si painea (livrata via Western Union) Spaniei.