Scrutand prima parte a clasamentului
articol aparut in Cultura, nr. 93 din 2007-10-11» cultura sportului » venind din iarba
Autor: Cornel Dinu
Inceputul de octombrie consemneaza si trecerea in cea de-a doua jumatate a turului de campionat. Per total, se poate spune ca s-au disputat un sfert din jocurile oficiale. Deci, se pot face aprecieri apropiate de adevar, asupra potentialului de joc al echipelor noastre, prin prisma insiruirii clasamentului actual. De la inceput sustin ca atat nivelul de joc cat si doritul spectacol sunt in certa scadere.
Steaua e cam vai de sclipirea ei, dupa episodul rocambolesc Gigisor – Gica Hagi.
Vrem, nu vrem, aceasta-i realitatea. De aceea, sa ne aducem aminte ca se preconiza o lupta, inca de la inceput, pentru primele locuri intre Dinamo (campioana), Steaua, Rapid, CFR Cluj si Poli Timisoara. Dupa primele 3 – 4 etape, chiar aceste societati se asezasera in fruntea acestei ierarhii. Apoi Steaua si mai ales Dinamo au inceput sa se impiedice, mai mult de propriile obstacole, asezate din retorica inventata din accente de euforie trufasa ce pot fi, altfel, foarte usor evitate. Numai ca la noi tensiunea, presiunile si mai ales zgomotul fara sens sunt create, in mod deosebit, de cei care nu joaca, dar vor sa joace numai din afara spatiului oficial de iarba. Si ce panorama adeseori degradanta reusesc sa creeze prin cuvinte asezate intr-o frazeologie delirant aroganta, in care se vede de la o posta ca si in fotbalul nostru, dupa 1990, s-a rasturnat carul cu cei prea saraci cu duhul. Asa ca, surprinzator sau nu, constatam ca Unirea Urziceni este pe podium, iar Vasluiul il scutura bine, pentru a se aseza si el acolo.
De aceea, chiar incep trecerea in revista cu aceste doua revelatii incontestabile ale primei divizii. Orase care nu au, impreuna, 100 000 de locuitori, chiar cu imprejurimi cu tot! Dar in care exista liniste in tratarea si asezarea propriilor probleme, ce tin de strategia apartiiei in teren, in birouri si vestiare. La Urziceni, continuitatea in instruire realizata de Dan Petrescu si „Team Work-ul“ sau este relevanta. Echipa este pregatita, ocupa bine terenul, are un echilibru visat de mulii prin raportul dintre golurile marcate si cele primate, 2 la 1, adica 16 realizate si, pe jumatate, 8 primite. Contestat de ignorantii imprejurimilor, Bogdan Stelea impreuna cu apararea sa (modesta ca nume, dar bine asamblata si instruita) au ajuns la cinci partide, fara gol primit!, si sclipesc de la mijloc in faia, prin cvartetul bine racordat in si spre careul advers, Mara, Danalache, Apostol si talentul incontestabil numit Bogdan Stancu. Tanar, tehnic si impetuos.
Trupa lui Dorinel si a lui Porumboiu sta si ea bine pe picioare. Muncita nemieste, adica prin cinci viteze bine sincronizate in regim de ardere continua si cu doi realizatori centrali de exceptie, Temwanjera si, mai ales, golgeterul Ljubinkovici, cu 8 goluri marcate. Pe benzi, doi jucatori rapizi, Matei si Gheorghiu, destul de tineri, calca fara teama cu varfurile culoarele laterale spre poriile adverse. E drept ca, fara Dorinel, trupa isi pierde azimutul, asa cum s-a intamplat la ultimul joc din Ghencea. Si pentru ca una-i sa conduci si cu fapta si alta este aratand cu mana si aruncand trasoare doar din vorbe. Daca Porumboiu si „Meme-ul“ n-ar mai iesi din cusca sufleurului ca sa ne spuna ce-i cu jocul, ar fi tare bine. Ca si oprirea propriilor izbucniri la adresa arbitrilor, etalate prea des de Dan Petrescu. Pai, daca ai jucat in Anglia, fii englez, nu iata de sportul balciului!
Liderul de moment, CFR Cluj, nu confirma decat ca poztiie dorita. Si prin conjunctura, in sensul ca granzii Capitalei au cam capotat. Nu cred ca ardelenii au ales decat cativa jucatori, trei, poate patru, peste nivelul mediu al compeitiiei noastre. Nu dau nume, dar intre acestia si stoperii, care au rapiditatea buldozerelor sau a roabelor, e cam mare diferenta . In fond, sa nu uitam ca s-au chinuit rau sa invinga Ceahlaul si Iasiul pe teren propriu. Au avut probleme cu Steaua, cu un om in plus mai mult de 80 de minute, au avut probleme si cu Dinamo. Chiar daca pana acum n-au pierdut nici un joc.
Poli Timisoara se tine si ea bine, desi zvonul cu talpastia lui Conu“ Iancu de Giulesti este din ce in ce mai accentuat. Au, insa, pe banca un antrenor serios si bine pregatit, cehul Uhrin. Fara vedete, face de la zi la zi o echipa in crestere, agresiva ca potenta fizica si ritm de joc. Ce vreii, familie si natie curata!
Rapidul lui Bergodi, cu un joc mai putin, este cam pe podium. A facut o halta inainte de Nürnberg si suntem tare curiosi sa vedem daca stopul a fost de bun augur. Italianul are clasa si a pus repede intr-o miscare destul de ordonata un „4-3-3“ eficient. Care, totusi, si din valoarea sau concentrarea jucatorilor mai gafeaza in aparare (acum cu patru fundasi, destul de improvizati, trei dintre ei Sapunaru, Maftei si Marius Constantin) si rateaza cam mult prin „tridentul“ ofensiv care a invaiat, totusi, destul de repede drumul spre buturile adverse.
Steaua e cam vai de sclipirea ei, dupa episodul rocambolesc Gigisor – Gica Hagi. E ca in halucinatiile dintre generalii-frati ai lui Alexandru cel Mare, cand au dat peste narcoticele Mesopotamiei. A intrat dihonia in ei si este inadmisibil ca Steaua sa marcheze doar 6 goluri in 8 meciuri, 75 la suta dintre ele ftind din faze fixe. Doar cu doua goluri mai mult decat amaratele, la clara vedere, Buzau si Farul. Steaua are si ceva accidentati, dar si campaniile de improspatare a lotului le poarta dupa obiceiul targurilor de sclavi, de la Tanger si Tunis.
La Bistrtia se lucreaza bine, serios si intr-o perspectiva clara. Aceea de a nu mai face lucruri de mantuiala, ci de a creste jucatori bine implantati in teren. Neluiu Sabau aduce cu un senior din pieiele aristocratiei feudale a Occidentului. A avut si jocuri grele, n-a prea avut pauza, dar a schimbat oricum in bine renumele oscilant si neincrezator in stabilitate corecta, pe lunga durata, al Gloriei.
„Cainii“ din Stefan ce Mare sunt acum pe locul 8, unde n-au mai stat hat de ani buni. Cu un meci mai putin, ce-i drept, amanat, la Constania. Castigandu-l pe acesta, ar fi in coasta podiumului. Desigur putin, la atatea ambitii… Sau doar ambitii, pentru ca edificator este parcursul lor in ultimii 7 – 8 ani. Unul bun, altul aproape ratat. Astfel, nu s-a putut confirma ca stiu sa pastreze logica masurii. Se trece prea repede de la bal la bocet.
In privinia Galatiului sa mai asteptam… A inceput bine, dar deocamdata ies la rampa doar Szekeli, Jula si antrenorul Grigoras.