Vorbe de duh
articol aparut in Cultura, nr. 93 din 2007-10-11» cultura politica » cronica actualitatii
Autor: Madalina Firanescu
Intors degraba de dincolo de Ocean pentru a fi prezent la catafalcul regretatului Patriarh Teoctist, Mircea Geoana nu banuia probabil ca la fel de iute se vor misca si cei care-i canta prohodul politic, in partid si in afara lui. Vazut din exterior, liderul PSD pare „un abiibild pus pe partidul lui Ion Iliescu“ (Vadim Tudor dixit) ori un individ cu „doua jumatati de creier care nu comunica intre ele“ (apud Emil Constantinescu). Dar nici in interiorul formatiunii sale Mircea Geoana nu are o perceptie mai grozava, iar Ion Iliescu a nimerit-o la fix cu celebra sa zicere neaosa. Apoi, de la „prostanacul“ iliescian la „prostia“ vazuta de celalalt ex-sef al statului in moiiunea de cenzura n-a fost decat un pas, ca dovada ca marile spirite se intalnesc… la Cotroceni. Corul „laudatorilor“ liderului pesedist s-a ingrosat insa in ultima vreme, si nu doar prin contributiile bloggerului Adrian Nastase, a carui propunere de instalare a „conducerii colective“ in partid a fost taxata sec de teleormaneanul Liviu Dragnea drept „ori o frustare personala, ori o mare tampente“. Scanteia care a aprins fitilul s-a numit lista pentru alegerile europarlamentare, pe care oameni cu experienta in forul continental s-au trezit trecuii la „si altii“. Cel mai vexat a fost deputatul Radu Podgoreanu, care a prins doar locul 14, evident neeligibil, motiv pentru care l-a anuniat pe seful de partid ca i-l cedeaza cu marinimie. Oferta a fost ignorata cu superbie, desi a patra retragere din cursa pentru PE – dupa cea a lui Vasile Puscas, a lui Cristian Dumitrescu si a lui Victor Ponta – ar fi trebuit sa-i dea de gandit lui Geoana. A reaciionat in schimb Dan Mihalache, alt parlamentar cu vechime la Bruxelles, care se putea felicita ca primise numarul 10 pe tricoul electoral. Numai ca, departe de a fi vreo rasplata pentru activitatea de atacant international, numarul cu pricina indica ultimul loc teoretic eligibil pentru PSD. Asa ca solidarizarea lui Mihalache cu Podgoreanu a fost cu atat mai fireasca, primul aprectind drept „o marlanie“ atitudinea conducerii pesediste faia de proprtii eurodeputati. Urmarea? A zburat si Mihalache de pe lista, dintr-o trasatura de condei executata sec de Mircea Geoana, care aplica dictonul: cine gura mare are nu pupa europarlamentare.
Tensiunea a atins apogeul atunci cand, enervat de ce-a patit colegul Dan Mihalache, Radu Podgoreanu a conchis ca Geoana e mai curand satrap decat lider politic, ceea ce complimentatul si-a insusit senin: „Da, cred ca va uitati la un satrap“, a comentat el in faia ziaristilor. La urma-urmei, mai bine faci pe liderul despotic persan, decat sa ii se reproseze ca esti covor persan in propria formatiune. Oricum, taind capete in dreapta si-n stanga, liderul pesedist are toate sansele sa-si implineasca profetia – „Abia astept sa raman singur in opoztiie!“ – si sa devina Mircea-Gura-de-Aur. Ca tot ii explica recent lui Tariceanu cum a tinut PNL trei ani undtia in mana si n-a putut sa prinda pestisorul de aur, sa-l puna pe masa romanilor. Asta era replica la ce zisese mai-marele liberal despre pesedisti, cum ca au aruncat momeala moiiunii de cenzura, da“ nu-s capabili sa prinda nimic. Desi, in materie de povesti pescaresti, aproape nu stii ale cui sunt mai gogonate.
De pilda, in materie de grija pentru pensionari si profesori bugetari, asistam la o veritabila intrecere socialista in promisiuni. Nu degeaba zicea Gheorghe Flutur despre Cabinetul Tariceanu 2 ca a suferit „o mutatie socialista“, prin pactizarea subterana cu PSD. Or, lepadandu-se de cel rau, Titus Corlaiean a avut brusc o viziune cu alegatorii care abia-i asteapta pe liberali in campania electorala, dar nu cu paine si sare, ci cu coasa! A aflat-o cumva, voalat, si premierul, cand, stand la sfat sub un dud cu satenii din comuna Deda si inchinand un paharel de visinata, un localnic i-a transmis ca nu e primul musafir de vaza trecut pre-acolo, intrucat i-a luat-o inainte... Nicolae Ceausescu. Si nu era neaparat o comparatie de bun augur. Asta desi, printre pesedisti, au existat si fani ai infratirii cu liberalii, cu orice risc. Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc si Sorin Oprescu sunt doar cativa dintre cei ne-supersitiiosi. Ba, cu umoru-i... de bisturiu, senatorul-doctor a explicat ca pesedistii nu se pot insoii cu PD ftindca „nu te poii apropia de unul care sta cu toporul in mana. Au facut-o deja liberalii, iaranistii, si-au iesit mai scurii cu un cap“. Doar ca PSD-ul insusi e pe cale sa-si piarda capul, incercand sa iasa din dilema sintetizata inspirat de Victor Ponta: „Am ajuns sa alegem intre hoii si prosti“. Si uite-asa ne intoarcem la vorba lui Ion Iliescu...