Marea rezonania a Festivalului si Concursului International „George Enescu“
articol aparut in Cultura, nr. 93 din 2007-10-11» cultura sunetelor »
Autor: Costin Popa
Cinci decenii de omagiere a „Luceafarului muzicii romanesti“
Referindu-se la recenta edtiie a Festivalului International „George Enescu“, jurnalista Erica Jeal scria in numarul din 19 septembrie 2007 al cotidianului britanic The Guardian: „Grandiosul festival de la Salzburg are acum un rival“. Nimic mai adevarat! Este ceea ce noi, criticii muzicali romani, am afirmat demult. Prezentele de exceptionala valoare care populeaza o data la doi ani afisele, altitudinea artistica, abundenta si diversitatea manifestarilor au facut ca Bucurestiul sa poata fi comparat – si nu numai in aceasta parte de continent, ci la dimensiune mondiala – cu celebrul Salzburg festivalier. O analogie pe deplin justificata.Septembrie 2007. Pentru a XVIII-a oara, George Enescu a fost omagiat prin Festivalul si Concursul International care-i poarta in glorie, de aproape cinci decenii, numele. Prima edtiie a avut loc in 1958 si de atunci a devenit un simbol al excelenteentei in viata artistica romaneasca. Desfasurat initial cu periodicitate de trei ani – exceptie a facut numai anul 1981 care a marcat centenarul nasterii lui George Enescu – festivalul a devenit bienal incepand cu 2001.
In cei 49 de ani, legende ale artei interpretative au oferit momente de neuitat – de la Yehudi Menuhin, David Oistrah, Sviatoslav Richter la Elisabeth Schwarzkopf, Artur Rubinstein, Mstislav Rostropovici, de la Herbert von Karajan, Sir John Barbirolli, Lorin Mazel la Zubin Mehta, Riccardo Muti, Seiji Ozawa. In acelasi timp, capitala Romaniei a fost vizitata de ansambluri prestigioase: Filarmonicile din Viena, Los Angeles, Moscova, Orchestra Simfonica si Orchestra Filarmonica din Londra, Orchestra Teatrului Scala din Milano, Academia St. Martin-in-the-Fields, Opera de Stat din Viena, Cvartetul Juilliard, Baletul Teatrului Bolsoi din Moscova, Compania americana de balet „Alvin Ailey“. Alaturi de oaspetii straini, artisti romani si-au confirmat reputatia prin prestatii valoroase: Ion Voicu, Stefan Gheorghiu, Valentin Gheorghiu, Radu Lupu, Dan Grigore, ca si Constantin Silvestri, Mihai Brediceanu, Iosif Conta, Horia Andreescu, Cristian Mandeal, Marin Constantin sau David Ohanesian, Ludovic Spiess, Elena Cernei, Nicolae Herlea, Dan Iordachescu si mulii altii. Ansamblurile romanesti au fost prezente in Festival prin Filarmonica „George Enescu“, formatiile Radiodifuziunii, Opera Nationala Bucuresti, Corul de Camera „Madrigal“, prin orchestrele din Cluj, Timisoara, Iasi etc.
Haine sarbatoresti
Editia 2007 s-a desfasurat sub inaltul patronaj al Presedintelui Romaniei, in organizarea Guvernului – prin Ministerul Culturii si Cultelor – si a beneficiat de conducerea artistica a domnului Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena. Bucurestiul a imbracat haine de sarbatoare. Bannere si afise au impodobit Capitala. A existat un website dedicat. Centrul de Presa a funciionat la Sala Palatului. Publicatia devenita tradtiionala, „Jurnal de Festival“, nu a lipsit. Revista MELOS a editat un numar special, aparut chiar inaintea inchiderii festivalului, cu cronici si interviuri la zi. Cotidienele, saptamanalele, Radioul, Televiziunea au reflectat cum se cuvine cele trei saptamani de muzica. Casa de bilete a fost luata cu asalt.
Gazdele concertelor, spectacolelor si concursului au fost Sala Mare a Palatului – de data aceasta, cu acustica radical imbunatatita –, Ateneul Roman, Opera Nationala, Sala Mica a Palatului, Studioul „Mihail Jora“ al Societatii Romane de Radiodifuziune, Aula Muzeului National de Arta, Teatrul National, Teatrul de Comedie. La Galeria Galateca si la Hilton Art Club au fost vernisate expozitii. Lansari de carte au avut loc in salile Festivalului.
Opera
Concertul de deschidere a cuprins pagini lirice, o premiera pentru toate editiile, Opening Night ftind pana acum tradtiional dedicata muzicii simfonice. O premiera absoluta si pentru ca saisprezece cantareii de origine romana, in marea lor majoritate vedete ale scenelor lirice internationale, au fost prezenii laolalta pe afis. Niciodata la noi, intr-o singura seara, n-au evoluat atatea valori lirice romanesti aflate in plina voga a carierelor lor. Am admirat acrobatiile vocii sopranei Elena Mosuc, prestania dramatica a baritonului Alexandru Agache, rafinamentul expresiei mezzosopranei Carmen Oprisanu, impecabila linie vocala a baritonului George Petean, calitatea glasurilor sopranile expuse de Cellia Costea, Roxana Briban si Anda-Louise Bogza, muzicalitatea sopranelor Adina Niiescu si Nicoleta Ardelean, implicarea psihologica a baritonului Stefan Ignat in monologul lui Oedipe, percutania vocii tenorale a lui Robert Nagy (mai putin favorizata insa de cantul moale), placuta culoare a glasului lui Szabo Balint, cultura stilistica a tenorului Marius Vlad si, in acelasi registru, incisivitatea eroica a lui Marian Talaba. Si-au dat concursul, in interventii de mai mica amploare, Cristina Iordachescu si Calin Bratescu, toii cei saisprezece ftind acompaniati de Orchestra Operei Nationale Bucuresti, aflata in zi fasta sub bagheta timisoreanului Gheorghe Costin.
Dupa concertul din seara inaugurala, opera a continuat sa pigmenteze afisul. In Carmen de Bizet, vedeta mondiala José Cura (Don José), tenor cu timbru de preiioasa culoare baritonala, a impresionat prin cantul sau interiorizat, prin explozia de temperament din final. Mezzosoprana Hadar Halévy i-a fost partenera incitanta in rolul titular, cu voce frumoasa si expresiva. Sub bagheta dirijorului Mario de Rose, Stefan Ignat si, in debut absolut pe scena de pe Splai, Nicoleta Ardelean au dat viata personajelor Escamillo si Micaëla.
Asteptat cu interes, spectacolul Traviata de Verdi a propus, ca interpreii principali, trei oaspeii: soprana rusa Natalia Ushakova (frumoasa Violetta, dar al carei bun gust in atitudinile scenice si intentiile vocale nu a fost o dominanta), tenorul italian Roberto Aronica (Alfredo cu glas sonor si bine impostat, mai putin preocupat de imaginea poetica a eroului sau), baritonul bulgar Vladimir Stoyanov (o veritabila surpriza, Germont cu voce generoasa si ingrijit condusa). A dirijat Adrian Morar.
O alta premiera a actualei editii a fost invitarea la Bucuresti a ansamblului Operei Nationale Romane din Timisoara cu productia de Tosca, o initiativa meritorie care se anunia perpetuata cel putin in 2009, cu alte colective lirice din iara. Pacat ca interpreta titulara, soprana germana (fosta mezzosoprana!) Nadja Michael, a acuzat un grad destul de avansat de uzura vocala, in pofida tineretii (38 de ani) si a… alurii cu adevarat captivante. In contrapartida, tenorul Francisco Casanova (Republica Dominicana), dezavantajat de fizic, a frazat frumos, dar deseori neglijent. Veritabilul invingator al serii a fost insa reputatul bariton german Franz Grundheber, un Scarpia nobil odios, seniorial diabolic, asa cum l-a dorit Puccini. Faptul ca in septembrie a implinit 70 de ani nu s-a simiit decat pe alocuri intr-o evoluiie vocala plina de autoritate si minuiiozitate a lecturii portativului. Meritorie prestatia valoroasei orchestre a Operei timisorene conduse de David Crescenzi.
Creatia lirica si de balet romaneasca nu a lipsit. Pe scena din Bd. Kogalniceanu au vazut lumina rampei operele Ultimele zile, ultimele ore de Anatol Vieru si O noapte furtunoasa de Paul Constantinescu, aceasta din urma in cuplaj cu o noua montare a baletului La piata de Mihail Jora. O echipa partial innoita a format distributia opusului lui Paul Constantinescu: Mihnea Lamatic, Ion Dimieru, Mihai Lazar, Adriana Alexandru, Mariana Colpos, Cristina Eremia, Valentin Racoveanu. Desi s-a jucat antrenant, nu intotdeauna suculentele replici au fost plenar valorizate ca accent expresiv, nu intotdeauna importanta lor rostire s-a facut… cu faia la public, disipandu-se astfel inutil in imensul spatiu al scenei. Ce-i drept, si sonoritatile cu totul excesive ale orchestrei conduse de (totusi!) experimentatul Cornel Trailescu au impiedicat de multe ori textul inspirat de Ion Luca Caragiale sa treaca rampa. Aceasta produciie (montata de Catalina Buzoianu) a capodoperei O noapte furtunoasa se cere restudiata muzical si regizoral si apoi prezentata cu curaj in stagiune. Cat mai des!
Enesciana
Creatia romaneasca a ocupat un loc deosebit, de onoare, indubitabil cel mai important din intreaga istorie a Festivalului. S-au prezentat 34 de interpretari ale opusurilor enesciene si nu mai putin de 144 lucrari apartinand compozitorilor romani, confirmand ca marele Enescu a fost generatorul si stimulentul scolii contemporane de creatie din iara noastra.
Dupa concertul de deschidere, primele patru zile de Festival au fost integral dedicate muzicii romanesti. Si-au dat concursul Filarmonicile din Cluj-Napoca (dirijor Mark Mast, solisti Grigore Pop si Marin Cazacu), Iasi (dirijor Michael Halasz, solist Gabriel Croitoru), Orchestra de Camera Philharmonia (dirijor Nicolae Iliescu), Ansamblurile Profil, Clarino, Archaeus, Hyperion, Trio-ul Contraste, Corurile Radio (dirijor Dan Mihai Goia), Madrigal (condus de Marin Constantin), Antifonia (dirijor Constantin Rapa), Preludiu (dirijor Voicu Enachescu), soprana Bianca Manoleanu si pianistul Remus Manoleanu.
In continuare, filonul enescian a fost bine reprezentat pe afise. Semnificativ este si faptul ca mari orchestre, mari dirijori, importante ansambluri camerale au inclus in programele lor lucrari ale „compozitorului nepereche“. S-au cantat Simfonia concertanta pentru violoncel si orchestra in si bemol minor, op. 6 (Steven Isserlis, acompaniat de Orchestre de Paris dirijata de Christoph Eschenbach), Suita a III-a pentru orchestra in Re major op. 26 (Filarmonica din Oslo cu Jukka-Pekka Saraste la pupitru), Simfonia a III-a in Do major, op. 21 (Lawrence Foster a dirijat Filarmonica „Arturo Toscanini“), Suita pentru orchestra nr. 2 in Do major, op. 20 (Valery Gergiev a condus Filarmonica din Rotterdam), Simfonia de camera pentru 12 instrumente soliste, op. 33 (Basel Chamber Orchestra), Octuorul in Do major, op. 7 (Camerata Lysy), rar cantata Sérénade lointaine careia exceptionalul Trio Beaux Arts (Menahem Pressler – pian, Daniel Hope – vioara, Antonio Meneses – violoncel) i-a restituit delicateiea si atmosfera eterata. A revenit Filarmonicii din München onoarea de a talmaci, la serata de inchidere, Simfonia I in Mi bemol major, op. 13. Anuniata prin celebra tema de inceput (surprinzator, alamurile au fost ezitante precum cele… indigene de la editia 2005, imi amintesc), tema care a devenit peste timp logo-ul sonor al festivalului, „Eroica“ marelui Enescu a rasunat – sub bagheta lui Ion Marin – grandios si, in egala masura, elegiac, visator.
In patru zile de weekend, sub genericul „Dimineii de muzica enesciana“, au putut fi audiate si alte opusuri precum Sonata a III-a „in caracter popular romanesc“ pentru pian si vioara, op. 25 (cu Cristina Anghelescu si Viniciu Moroianu), Sonata pentru violoncel si pian, op. 26 nr. 2 (cu Laura Buruiana si Andrei Vieru), lieduri interpretate de soprana Georgeta Stoleriu, Sonata a II-a pentru vioara si pian, op. 6, alaturi de Impromptu concertant pentru vioara si pian (cu Florin Ionescu-Galati si Horia Mihail), Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2 si Cvintetul cu pian op. 29 (cu concursul Cvartetului Contempo si al invitatului sau, James Lisney), ciclul celor Sapte cantece pe versuri de Clément Marot (solista soprana Mirela Zafiri). In ultima dimineaia a Festivalului, recitalul pianistei Luiza Borac a cuprins Suitele nr. 1 in sol minor, op. 3 si nr. 2 in Re major, op. 10, alaturi de Nocturna in Re bemol major si Sonata nr. 3 in Re major, op. 24.
Marele Enescu aprecia – celebrele sale dialoguri cu Bernard Gavoty stau marturie peste timp – ca interpretii, creatorii trebuie sa-si extraga sevele inspiratoare de la maestrii preclasicismului, ai esteticii baroce. Cristian Mandeal si Orchestra de Camera a Filarmonicii bucurestene – cu Arta fugii de Bach in instrumentatia lui Erich Bergel –, ansamblurile Europa Galante, Hesperion XXI, Münchner Bachsolisten, Freiburger Barock Orchester au adus prinosul lor de recunostinia exegezelor lui George Enescu asupra stilisticii preclasice. M-as opri la doua episoade. Mai intai, interpretarea opusului bachian sub bagheta lui Cristian Mandeal, monumental gandita si impecabil realizata, cu o maiestrie care frizeaza perfeciiunea. Apoi, fara a epuiza tematica, seleciiunile din opera Narciso de Domenico Scarlaiti prezentate de acest admirabil ansamblu care este Europa Galante. Puritatea sunetului instrumentistilor, subtilitatea expresiei induse de dirijorul Fabio Biondi, plierea in context a solistilor vocali Roberta Invernizzi, Marina de Liso, Vito Priante au fost virtuii evidente.
Arte ingemanate
Si alte fundamente ale gandirii enesciene s-au vazut solid reflectate in programul Festivalului. Ingemanarea artelor (muzica – dans – teatru) a fost o realitate perceptibila in toate cele trei sapamani.
In paralel cu concertele, salile Teatrului National si Teatrului de Comedie au gazduit spectacolele Tragedia lui Carmen (dupa opera lui Bizet in regia lui Ion Caramitru), Povestea soldatului de Stravinski (regia Ion Ardeal Ieremia), OuiBaDa (prezentat de Compania de dans Gigi Caciuleanu) si L’amour – La danse (semnat de faimoasa Companie de balet Béjart).
Alegand din nou doua secvente, gandesc ca metamorfoza clasicei opere Carmen, asa cum a fost conceputa de Marius Constant, Jean-Claude Carrière si Peter Brook (carora le apartine ideea), duce la o viziune cu totul noua, pe deplin acceptabila. Este altceva, un alt spectacol, in care proza si muzica (in pofida inversiunii „numerelor“) sustine dramaturgia initiala a liniei Mérimée – Bizet. Este punctul de plecare catre inovatii, in orice caz preferabile transpunerilor regizorale deranjante aplicate versiunilor originale. Au cantat mezzosoprana Oana Andra, tenorul Vlad Mirtia, baritonul Iordache Basalic, soprana Mihaela Stanciu, au jucat actorii Eugen Cristea, Silviu Biris, Vasile Calofir. In fosa, Orchestra Metropolitana de Camera Bucuresti dirijata de Tiberiu Soare. S-a cantat in limba franceza, s-a rostit proza in romana... coerenta spectacolului ar fi avut de castigat daca interpretarea era unitara lingvistic.
Referitor la productia lui Gigi Caciuleanu, as retine chiar cuvintele autorului: „OUI, BA DA! Este o realitate ca Romania isi poate revendica, tinand fruntea sus, locul legitim in Europa si, prin urmare, in lume...“
Simfonicele, cameralele, recitalurile
Iubitorii muzicii simfonice au aplaudat ansambluri renumite: Orchestre de Paris, Filarmonicile din Oslo, Dresda, Rotterdam si München, Filarmonica „Arturo Toscanini“, Orchestra Nationala Rusa, London Symphony Orchestra, alaturi de reputate formatii bucurestene, Corul si Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, Corul Academic, Corul de Copii si Orchestra Nationala Radio, Corul „Madrigal“.
Si interpretarile repertoriului cameral au fost propuse de formatii de marca: Voces, Virtuozii din Bucuresti, Orchestra de Camera Radio, Romanian Brass si distinsilor oaspeii Zukerman Chamber Players, Camerata Lysy, Trio Dinu Lipaiti – Berlin, Hesperion XXI, La Capella Reial de Catalunya, Trio Beaux Arts, Basel Chamber Orchestra, L'Ensemble Intercontemporain.
Celebritati au fost invitate in concerte si recitaluri. Sa le numesc: dirijorii Christoph Eschenbach, Jukka-Pekka Saraste, Lawrence Foster, Michel Plasson, Rafael Frühbeck de Burgos, Charles Dutoit, Valery Gergiev, Sir Colin Davis. Li s-au alaturat, prin egala valoare, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Ion Marin. Ca solisti, violonistii Pinchas Zukerman, Viktoria Mullova, Joshua Bell, pianistii Boris Berezovsky, Nelson Freire, Martha Argerich, Murray Perahia, Polina Leschenko, Katia & Marielle Labeque, Evgeny Kissin, Dan Grigore – care a aniversat 50 de ani de la debut –, violoncelista Han-Na Chang au dat stralucire dupa-amiezelor si serilor Festivalului. Tenorul Michael Schade si soprana Camilla Tilling au prezentat recitaluri de lied.
Cateva notatii... Pentru Martha Argerich, pianul este a doua natura. Contopirea spirituala cu claviatura este intrinseca, fluidul sonor pare ca izvoraste din insasi sufletul artistei iar mesajul este comunicat cu farmec. Sunt sentimente care au cuprins auditoriul in receptarea unei versiuni suave si plutitoare, sustinute cu un tuseu de geniu, a Concertului pentru pian si orchestra nr. 1 in Do major, op. 15 de Beethoven, insoiita ftind de bagheta lui Charles Dutoit la pupitrul Orchestrei Nationale Ruse.
Intalnirea cu Murray Perahia a avut efectul confruntarii cu un titan al artei. Ca zamislite din profunzimile scriiturii, puterile lui Bach (Partita nr. 4 in Re major) au aparut in toata majestuozitatea lor, cu claritate si percutania, intr-un demers sprijinit de o tehnica de vis. Programul a mai cuprins Beethoven (Sonata nr. 15 in Re major, op. 28 „Pastorala“), Brahms (Klavierstücke op. 118), Chopin (Studiile op. 25 nr. 1 in La bemol major si op. 10 nr. 4 in Do diez minor, Balada a 3-a in La bemol major op. 47), implinind un recital de neuitat.
Seara, tanara pianista rusa Polina Leschenko a propus o versiune mai mult intimista a Concertului nr. 1 pentru pian si orchestra in Mi bemol major, op. 124 de Liszt, expresie a unui sunet ce poate deveni mai pregnant in viitor, impulsionat de evidenta traire romantica a artistei. Poate ca larg accesibila Suita „Carmen“ de Bizet-Scedrin a fost o preferinia a Orchestrei Nationale Ruse (iata ca opera lui Bizet a fost, intr-un fel sau altul, de trei ori prezenta in festival, spre deosebire de Oedipe -ul lui Enescu... redus la monologul Où suis-je? din serata de debut), numai asa se poate explica prezenta ei pe un afis incarcat cu piese de mare greutate. Dirijorul Cristian Mandeal a redat-o cu buna inielegere a discursului melodic, rezervandu-si etalarea marilor sale forie pentru diversitatea coloristica a Tablourilor dintr-o expoztiie de Musorgski-Ravel, intr-adevar memorabil construita, infatisata.
Superba London Symphony Orchestra a concertat de doua ori. Potentele sale de maleabilitate, de pliere la varii conceptii dirijorale sunt cunoscute. Asa a fost si acum, urmarind inpirata bagheta a lui Horia Andreescu intr-o puternica si analitica lectura a Simfoniei fantastice op.14 de Berlioz sau pe cea a lui Sir Colin Davis in propunerea unei versiuni clasice a Eroicii beethoventene. In compania lui Horia Andreescu, Joshua Bell a expus – pe un Stradivarius 1713 („Gibson ex Huberman“, dupa numele ilustrilor posesori anteriori) – un ton suplu si vibrant in Concertul pentru vioara si orchestra in Re major, op. 35 de Ceaikovski, in timp ce Evgeny Kissin a exaltat asistenta cu Concertul pentru pian si orchestra nr. 5 in Mi bemol major, op. 73 de Beethoven (dirijor Sir Colin Davis), impresionand prin talmacirea puternic personalizata in care seciiunea a II-a, Adagio un poco mosso, a capatat misterul unei adanci reverii.
La Ateneul Roman, recitalul lui Michael Schade nu a atras publicul. Sala nu s-a umplut. Cei absenii au ce regreta, intrucat tenorul – acompaniat la pian de Justus Zeyen – a cantat cu inalta arta lieduri de Beethoven, Schubert, Liszt, Ravel, Fauré, Richard Strauss, vadind o stapanire adanca a stilurilor, o gandire profunda in corelarea textului cu muzica, totul transpus cu elegania si rafinament.
Serata de inchidere, rezervata Filarmonicii din München si dirijorului Ion Marin, a propus – in afara primei simfonii enesciene – populara cantata Carmina Burana de Carl Orff, lucrare de mare anvergura ce a reunit foriele a trei coruri: al Filarmonicii bucurestene (condus de Iosif Ion Prunner), „Madrigalul“ lui Marin Constantin si Corul de copii Radio (indrumat de Voicu Popescu). Cu gestica larga si diversa, inspirata, expresiva si dezbarata de schematisme, Ion Marin s-a dovedit maestrul dimensionarilor grandioase. Intr-una din foarte rarele sale aparitii bucurestene, daca nu ma insel, prima dupa mulii, mulii ani, soprana Simina Ivan – solista a Operei de Stat din Viena – a inaripat frazele supra-acute scrise de Orff, cu placut lirism si cuceritoare usurinia. Chiar asa, de ce nu este invitata Simina Ivan sa cante si la Opera din Bucuresti? Alaturi, colegul ei vienez, tanarul tenor Cosmin Ifrim a sustinut in chip spectaculos – „pe voce“, nu in falsetto – o iesatura inalta la fel de dificila. Stefan Ignat a fost baritonul cu timbru aramit.
Concursul
Desfasurata in timp cu intreruperi, competitia a fost constant destinata violonistilor si pianistilor, alaturandu-i-se – de fiecare data – o a treia seciiune: la editia de debut, Interpretarea celei de-a treia sonate enesciene pentru vioara si pian, apoi Canto si, in ultimii ani, Compoztiie. Concursul a reprezentat intotdeauna o veritabila rampa de lansare pentru tineri, care au devenit nume mari ale artei interpretative mondiale: pianistii Li Mingqiang, Radu Lupu, Dan Grigore si Elisabeth Leonskaja, mezzosopranele Agnes Baltsa si Viorica Cortez, sopranele Eugenta Moldoveanu si Marina Krilovici, tenorul Ludovic Spiess, violonista Silvia Marcovici s.a.
Anul acesta, participarea a fost record: 43 competitori la Seciiunea Vioara (castigatoare Anna Tifu din Italia), 39 la Pian (pe primul loc, Eduard Kunz din Rusia) iar la Compoztiie au fost inscrise nu mai putin de 119 lucrari, Premiul pentru muzica simfonica revenind lui Sakai Kenji (pentru lucrarea Rhizomes… Chaosmose ) iar cel pentru muzica de camera lui Hu Xiao-Ou (pentru Sounds of Meditation ). Juriile de mare probitate profesionala au fost prezidate de Alberto Lysy (Vioara), prof. Jürgen Meyer-Josten (Pian) si acad. Stefan Niculescu (Compoztiie).
Alte evenimente
O seara speciala In memoriam consacrata momentelor tragice de la 11 septembrie 2001 a fost gazduita de scena Ateneului Roman chiar in ziua comemorativa. Cu Ioan Holender ca moderator, personalitati din varii spatii culturale, poeta Ana Blandiana, compozitorul Dan Dediu, actorul si regizorul Ion Caramitru, filosoful si eseistul Horia-Roman Patapievici, scriitorul si jurnalistul Emil Hurezeanu au colocviat despre modul in care atacurile asupra World Trade Center si Pentagonului le-au influentat activitatea creatoare.
Aula Palatului Cantacuzino a gazduit timp de patru zile tradtiionalul Simpozion International de Muzicologie in care 38 de autori romani si straini au prezentat lucrari de major interes, structurate pe doua seciiuni conduse de reputati muzicologi si compozitori din iara, carora li s-a alaturat canadianul Jean-Jacques Naitiez, aureolat cu inaltul titlu de Doctor Honoris Causa al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.
In Piata Festivalului, spatiu artistic devenit familiar locuitorilor capitalei, au avut loc aproape 100 de concerte, recitaluri de muzica si poezie, spectacole multimedia, s-au proiectat filme muzicale in premiera, s-au reluat documentare enesciene de referinia.
In iara
16 manifestari au avut loc la Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi, Brasov, Sinaia si in Capitala Culturala Europeana 2007, municipiul Sibiu. In seri memorabile, publicul a aplaudat spectacolul Tosca al Operei Nationale Romane din Timisoara, concertele Filarmonicilor din Sibiu, „Transilvania“ din Cluj, „Moldova“ din Iasi, „Banatul“ din Timisoara, Orchestra de Camera a Filarmonicii bucurestene, dar si Trio-ul Dinu Lipaiti, Cvartetul Voces, ansamblurile Basel Chamber Orchestra, Europa Galante, Zukerman Chamber Players, Camerata Lysy. S-au aflat la pupitru Mark Mast, Emil Simon, Cristian Mandeal, Michael Halasz, Fabio Biondi, Theo Wolters, Giovanni Antonini. Printre solisti, Marin Cazacu, Gabriel Croitoru, Abdel-Rahman El Bacha, Alina Bercu, Viniciu Moroianu.
In asteptarea edtiiei 2009
Cea de-a XVIII-a edtiie a Festivalului si Concursului International „George Enescu“ s-a incheiat. Timp de 23 de zile, Capitala Romaniei a fost locul de intalnire al unor mari performeri ai lumii, ce au conectat publicul nostru la pulsul vietii muzicale de pe mapamond. Au fost 23 de zile dense, desfasurate in succese, aplauze si ovatii. Un eveniment cu profunda rezonania internationala.
Desavarsitul profesionalism, nivelul artistic, au atras specialistii si reprezentantii media. Interesul pentru manifestarea bucuresteana a fost imens. Posturile de televiziune CNN, Euronews, Mezzo, TF 1 au marcat Festivalul. Au fost prezenii la Bucuresti peste 30 de jurnalisti de la importantele publicatii Le Figaro, Financial Times, The Guardian, The Scotsman, Le Monde de la Musique, Opéra Magazine, Opera Now, Amadeus etc.
Festivalul si Concursul International „George Enescu“ a fost marele eveniment cultural al anului, ce a reconfirmat Capitala Romaniei ca unul din importantele orase muzicale ale lumii si a certificat odata in plus iara noastra printre furnizorii de valori europene si mondiale.
Cortina s-a tras peste editia 2007, semnalul celei din 2009 poate sa rasune! Intre timp... isi mai aminteste oare cineva de Festivalul Artelor care avea loc intre anii enescieni si oferea continuitate imaginii muzicale internationale a Bucurestiului si tarii? In fond, Festivalul de la Salzburg se desfasoara anual...