10 mituri despre incalzirea globala
articol aparut in Cultura, nr. 93 din 2007-10-11» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Un prieten ma acuza, mai in gluma, mai in serios, ca prin asumarea unei viziuni sceptice cu privire la incalzirea globala risc sa ma fac partas moral la cea mai mare crima cu putinia: cea impotriva intregii umanitati. Deja vanat de inchizitorii de la CNCD pentru crima de a nu fi fost „corect politic“, exista posibilitatea, se pare, sa fiu chemat in faia unei instanie pentru crima de... les-umanitate.
Cu toate aceste riscuri probabile, raman mai departe sceptic cu privire la bazele sitiniifice ale acestei veritabile paranoia provocate de asa-zisa incalzire globala. Imi permit sa nu il cred pe cuvant pe un Al Gore, politician ratat ce a gasit in chestiunea ecologica cea mai potrivita trambulina pentru relansarea politica. Indraznesc sa nu cred nici pe ecologisti, prea interesati financiar de profetiile sfarsitului lumii (primesc bani in funciie de „gravitatea“ problemei). La fel, nu consider ca premierea cu un Oscar a filmului „Un adevar incomod“ are o valoare, fie si simbolica. De prea multe ori am vazut cum Oscarurile au devenit prilejuri de premiere a corectitudinii politice si a anumitor orientari ideologice, ca sa mai cred in valoarea reala a acestor trofee.
In schimb, prefer sa ii cred pe oamenii de sitinia seriosi, pe cei care, fara isterie, fanatism sau interese mici, privesc cu seriozitate si realism problema ecologica. Citindu-i pe acestia, aflu, cu date exacte si riguroase, o alta imagine a chestiunilor legate de mediu decat cea prezentata prin mass-media de catre ecologisti si simpatizantii lor.
Intr-o carte intitulata „The Politically Incorrect Guide to Global Warming and Environmentalism“, de Cristopher Horner, se gasesc, identificate si prezentate, 10 mituri ale incalzirii globale. Le voi prezenta si eu mai jos in sperania ca ele se vor constitui in tot atatea teme de refleciie si dezbatere si la romani.
Primul mit: temperaturile cresc din ce in ce mai mult.
Acest mit este unul care porneste de la premisa gresita ca putem vorbi despre o clima globala. In fapt, planeta noastra poate gazdui mai multe fenomene climatice care pot exista concomitent fara a se influenta direct in mod reciproc.
Apoi, cand spui ca temperaturile sunt in crestere, faia de ce perioada de timp ne raportam? Istoria climatica a ultimului mileniu (ce poate fi parcursa in cartea lui Emmanuel Le Roy Ladurie, „Histoire du climat depuis l'an mil“, Flammarion, 1993) arata ca nu putem vorbi de constanie climatice. In preajma anului 1000, Groenlanda era verde si cultivata. In epoca lui Ludovic al XIV-lea, in schimb, se putea ingheia de frig la Versailles in mijlocul verii, dupa cum arata documente de epoca. In secolul al XVIII-lea, se putea intampla sa se asiste la fenomene contradictorii cand fie Tamisa sau Sena ingheiau in plina vara, fie canicula producea veritabile masacre (cum a fost in anii 1706, 1719 sau 1747).
Dincolo de aceste date istorice, care demonstreaza cum clima nu a binevoit sa fie niciodata constanta, mai exista chiar rapoartele sitiniifice ce arata ca, din 1987 pana in prezent, temperatura medie anuala a crescut cu... 0, 5 grade Celsius in Europa.
Al doilea mit: sitinia s-a pronuniat: dioxidul de carbon cauzeaza incalzirea globala
In fapt, efectul de sera se datoreaza mai probabil vaporilor de apa decat dioxidului de carbon. De altfel, nu exista nici un consens sitiniific cu privire la efectele nocive ale dioxidului de carbon asupra climei Terei. Mai mult chiar, an de an, se fac tot mai multe cercetari cu privire la aceasta tema (se cheltuie aproximativ 5 miliarde de dolari pe an), fara ca sa se ajunga la un punct de vedere definitiv. Intre noi fie vorba, cu un buget anual de 5 miliarde de dolari, e greu sa gasesti voinia de a inchide asemenea cercetari printr-o concluzie finala.
Exista insa cel putin doua puncte asupra carora oamenii de sitinia au cazut de acord:
1) Temperatura globala (in fapt o medie a variatelor clime manifestate pe Tera) a crescut cu 0,5 – 0,6 grade Celsius.
2) In ultimii 200 de ani, cantitatea de CO2 din atmosfera a crescut cu 30 %.
Aceste date, desi nu au dus la o concluzie finala, spun multe despre legatura dintre cresterea (oricum, nesemnificativa) a temperaturilor si prezenta dioxidului de carbon in atmosfera.
Al treilea mit: clima a fost stabila pana ce a inceput dezvoltarea industriala umana
Pentru a inghtii aceasta afirmatie incredibila ar trebui sa distrugem toate cariile de geologie, istorie si documentele de epoca din care aflam cu totul altceva.
Acest gen de afirmatii sunt insa proprii militaniilor ecologisti. Sa nu uitam ca postul de televiziune Animal Planet avea un clip cu mesajul: „Animals are better than humans“.
Al patrulea mit: se topesc ghetarii
Evident ca unii gheiari se topesc. La fel cum alii gheiari se extind. Fenomenul topirii sau extinderii gheiarilor nu este insa unul nou si nici macar unul apocaliptic.
De asemenea, se observa ca, datorita unui proces de racire a emisferei sudice, fenomen remarcat in ultimii ani, calota glaciara a Antarcticei este in... expansiune, ceea ce nu se poate spune, e drept, despre cea din emisfera nordica.
Al cincilea mit: creste nivelul Oceanului planetar
Cresterea nivelului Oceanului planetar este un fenomen foarte probabil, urmare fireasca a procesului de topire a unor gheiari. Departe insa de a se ajunge la concluzii apocaliptice.
Chiar raportul comisiei ONU cu privire la incalzirea globala, raport contestat de o buna parte din comunitatea sitiniifica, neaga, la acest capitol, dimensiunea apocaliptica a fenomenului. Cresterea nivelului Oceanului planetar se va face, cel mai probabil, doar cu cativa centimetri.
Al saselea mit: incalzirea globala a condamnat ursii polari
Restrangerea temporara a arealului in care traiesc ursii polari nu poate fi considerata ca ftind catastrofala. In fapt, procesul de incalzire al emisferei nordice, in ritmul de acum, face putin probabila modificarea dramatica a climei astfel incat sa putem vorbi despre condamnarea ursilor polari.
Al saptelea mit: incalzirea globala provoaca tot mai numeroase furtuni si fenomene climatice violente
Acest mit este unul din elementele importante ale discursului lui Al Gore. Electoratul din Statele Unite, lovite de uraganul Katrina, este evident sensibilizat de un asemenea tip de discurs.
Problema acestui mit este alta: sezonul uraganelor din anul 2006, ca si sezonul din 2007 au fost, prin normalitatea lor, straine de aceste previziuni apocaliptice.
Al optulea mit: incalzirea globala este cea mai mare ameniniare pentru saracii lumii
Fenomenul natural al incalzirii globale, atat cat este el receptat strict sitiniific, nu poate avea impact asupra nivelului de trai al cetaienilor lumii. In schimb, veritabila paranoia provocata de ecologisti si politicieni cointeresati este, fara dubiu, cu efecte asupra economiilor iarilor din lumea a treia.
Monstruosul protocol de la Kyoto nu ar avea alt efect decat distrugerea relativului echilibru economic global, reducand capacitatea marilor puteri economice ale lumii in a aciiona global, dar si impiedicand dezvoltarea iarilor sarace.
Al noualea mit: propunerile cu privire la rezolvarea chestiunii incalzirii globale privesc exclusiv mediul inconjurator
Faptul ca statele semnatare ale protocolului de la Kyoto nu fac nimic pentru respectarea lui, ducand insa o agresiva politica anti-americana la acest capitol, este semn ca lucrurile nu stau chiar asa.
In fapt, implicatiile economice ale politicilor propuse de ecologisti ar arunca intreaga lume intr-o criza economica fara precedent in istorie.
Al zecelea mit: doar Statele Unite ale Americii nu au semnat protocolul de la Kyoto
Nimic mai fals. Alte 155 de state ale lumii au refuzat, alaturi de Statele Unite, sa semneze protocolul de la Kyoto.
De asemenea, desi de obicei se leaga de numele presedintelui George W. Bush respingerea de catre SUA a protocolului de la Kyoto, acest protocol a fost respins de Senatul SUA, dominat la acea vreme, ca si acum, de democrati, rivalii lui Bush si colegii lui Al Gore.