„Fara nici un fel de rusine“
articol aparut in Cultura, nr. 86 din 2007-08-23» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Mihai Iovanel
Cum revista „Cuvantul“ (serie noua) nu a reusit sa identifice un cronicar de cinema, Cosmin Perta, secretar de redactie la aceasta revista, si-a asumat ingrata sarcina a unei reconvertiri profesionale facute peste noapte: din poet, Perta s-a facut critic de film.
Ajuns la numarul 8, „Cuvantul“ continua sa beneficize, la rubrica cu pricina, de serviciile si competentele gratios puse la dispozitie de secretarul sau de redactie. O cronica la al cincilea film din seria Harry Potter, „H. P. si Ordinul Phoenix“, mi-a atras atentia.
E vorba de o cronica negativa.
„Fan declarat al fantasy-urilor, filme si carti, deopotriva“, scrie Cosmin Perta, „am fost si sunt in continuare un admirator al lui Harry Potter, fara nici un fel de rusine“. „Am asteptat pe rand ecranizarile lui Yates“, continua acelasi, „cu nerabdarea si bucuria copilului, si nu am fost dezamagit“
Stop! „Ecranizarile lui Yates“? Care ecranizari ale lui Yates? Primele patru filme din serie au fost facute de trei regizori diferiti (Chris Columbus, Alfonso Cuaron, Mike Newell) – dar intre acestia nu figureaza numele lui Yates. Filmul despre care scrie Perta e primul din serie realizat pana in prezent de Yates.
Trecand peste aceasta gogomanie (explicabila probabil prin „nerabdarea si bucuria“ copilaroase cu care Perta – fan declarat – a asteptat filmul), restul cronicii nu pare sa fie mai breaza. In primul rand, cronicarul nu pare sa fie capabil sa distinga intre valoarea cinematografica a unui film si valoarea scenariului acelui film, cu atat mai mult cu cat in cazul de fata (i) acel scenariu este de fapt adaptarea unei carti, care carte (ii) face parte dintr-un ciclu de sapte volume. Ca atare, o tot da cu „esecul povestii“, din care deduce esecul filmului.
In al doilea rand, desi se refera la filmele anterioare, Perta o face in necunostinta de cauza: „personajele sunt realizate cu markerul, penita fina de dinainte disparand cu desavarsire“; „Tot filmul este pus pe fast forward, scenele nu se prea leaga, se trece repede peste detalii, anoste de altfel (subl. mea, M. I. – ????: pai daca sunt anoste, de ce ar fi un deficit survolarea lor?)“. Perta nu stie despre ce vorbeste tocmai pentru ca filmul despre care vorbeste rezerva un spatiu mult mai mare observarii personajelor decat cele doua filme imediat anterioare (despre care zice ca i-ar fi placut). Dintr-un motiv foarte simplu: daca volumele (si, respective, filmele) no. 3 si 4 erau burdusite de actiune, volumul (si respectiv filmul) no. 5 este unul mult mai lent, de tranzitie, in care motoarele sunt reduse pentru a putea fi turate la maxim in ultimele doua volume.
Perta mai zice ceva si de „constructia filmica“, dar, cum nu pare sa stie cu ce se mananca ea, trece repede peste.
Intrebare: cat de dificila este identificarea unui cronicar de film modic inzestrat?