Visul Romaniei regiunilor
articol aparut in Cultura, nr. 86 din 2007-08-23» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Din zorii modernitatii romanesti a existat o problema: chestiunea transilvana. Aceasta mai ales pentru ca s-a creat si s-a intretinut mitul conform caruia exista o mare diferenta de cultura civica intre romanii ardeleni si cei din Vechiul Regat. Toti regatenii stiam (de unde?) ca ardelenii sunt mai civilizati, au „spirit nemtesc“, au... o civilizatie. Acest lucru ii facea in mod automat superiori noua, romanilor moldoveni sau valahi, a caror civilizatie rurala se defineste prin „pasunism“, civilizatia urbana fiind infestata de „miticism“ si „spirit fanariot-balcanic“
Mitteleuropa taranului ardelean
La fel, stiam ca orasele Romaniei sunt in Ardeal, in timp ce capitala tarii, murdara si ametitor de plina de contraste, ar fi fost un soi de sat urias, combinat cu o mare satra. Romanul ardelean, molcom in grai si frumos la fizic (ca si craisorul Iancu), contrasta cu valahul rromanizat sau cu moldoveanul sau olteanul, repezi la gura dar slabi la minte (vorbim aici de stereotipurile „clasice“, desigur).
Din pricina acestor diferente, sesizate de ambele parti, multi regateni declarau si declara ca se simt mai bine la... Sofia decat la Cluj, iar multi ardeleni fie se satura periodic de Romania si vor Transilvania lor, fie doresc o Romanie a regiunilor in care spiritul „multicultural“ ardelean sa poata fi protejat de „infestarea“ cu balcanism si bizantinism.
Insa oare lucrurile stau chiar asa? Eu le-am crezut cu o anumita tarie pana sa incep sa descopar, pe de o parte, adevarata imagine a Transilvaniei, iar, pe de alta parte, sa vad ca exista nenumarate aspecte pozitive ale mult-hulitului balcanism, sau ale simpaticului miticism.
Sunt, desigur, mari deosebiri intre Transilvania urbana si orasele din Vechiul Regat. Incontestabil, frumusetea arhitectonica a unor orase precum Oradea (preferatul meu), Sibiul, Clujul sau Brasovul este de neegalat prin comparatie cu oricare dintre centrele urbane din Moldova, Muntenia sau Oltenia. Insa unde sunt oare ardelenii care au construit aceste orase? Ei nu apartin majoritatii romanesti, ci unor minoritati pe cale de disparitie. Cati dintre armeni, vrednici constructori ai Gherlei, se mai gasesc in Ardeal? Cati dintre sasi? Aceiasi intrebare se poate ridica si cu privire la maghiari, a caror populatie este in continua scadere, desi despre maghiari si secuime doresc sa vorbesc ceva mai incolo.
Transilvania este in acest moment a romanilor ardeleni, care, in majoritate zdrobitoare, locuiesc acest teritoriu. Acesti romani ardeleni, stapani in orasele construite de altii, se simt mai oraseni decat fratii lor „regateni“. Brusc, casele si palatele sasilor devin surse de... educatie germana pentru fratii nostri de dincolo de Carpati. Locuind o casa saseasca, ei devin peste noapte nemti. Cultura franceza (care continua sa fie un punct de reper pentru „valahi“) este privita cu superioara ironie, fiind preferat, pentru orice, modelul german. Intelectualul ardelean standard, caci la el ma refer, viseaza la un land transilvanean si nu poate intelege de ce oltenii, moldovenii sau bucurestenii nu privesc cu aceiasi admiratie spre... Mitteleuropa (visul lui Metternich sau al arhiducelui Rudolf).
Insa nici unul dintre acesti simpatici intelectuali ardeleni (mai nemti decat Kaizerul) nu priveste spre stramosii sai, inca prezenti si chiar majoritari pe tot cuprinsul Transilvaniei. Ma refer la taranul ardelean, la acel om care are la icoana pe „craisorul Iancu“, care e mandru de tricolorul romanesc, care nu uita ca este roman, care doreste sa fie in Romania lui si nu in Transilvania lui... Sabin Gherman (si in nici un caz in cea a lui Laszlo Tökes sau Sasz Jeno!). Acest taran nu este mai cult decat fratii sai din Oltenia sau Moldova, mananca mamaliga, pleaca la munca peste hotare ca sa isi faca casa frumoasa si sa isi insoare copiii cu nunta mare.
Taranul ardelean este la fel de „fanatic“ religios ca si „colegul“ sau din Moldova. Ca e ortodox sau greco-catolic, inima lui bate si pentru Maicuta Domnului de la Nicula si nici nu ii intelege pe cei care vor sa ii strice credinta in numele.... civilizatiei europene. Cat despre cultura, nu exista diferente intre Romania profunda din Bihor si cea din Constanta.
Eh! Intelectualii nostri ardeleni nu privesc atat de jos pentru simplul motiv ca li s-ar cam incurca afacerile. E destul de inoportun sa combati primitivismul politic al moldovenilor votanti cu Iliescu si Basescu daca tii cont de faptul ca insasi capitala culturala a Transilvaniei a fost condusa de Funar, urmat apoi de un politician catavenc, dar cu frumos discurs nationalist, precum domnul Boc.
UCM si UCK
Atunci, trebuie gasiti aliati pentru afirmarea nevoii de Transilvanie autonoma. Acesti aliati sunt, desigur, maghiarii.
Maghiarii s-au grabit sa imbratiseze cauza intelectualilor transilvaneni regionalisti. Manifestul grupului „Provincia“ (semnat in decembrie 2001) avea 40 de semnatari romani si... 72 de maghiari. Diferitele programe ale Ligii ProEuropa, organizatie ale carei bune intentii nu doresc sa le pun la indoiala, sunt aglomerate la propriu de prezenta unor intelectuali sau politicieni maghiari doritori sa isi exprime sustinerea pentru conceptele, deja devenite sfinte, de „regionalizare“ si „autonomie“. Liderii politici ai opozitiei maghiare, Laszlo Tökes, Szolt Szilagy sau Sasz Jeno, sunt aplaudati la scena deschisa de bravii romani regionalisti pentru simplul motiv ca se opun unui UDMR ce pare sa fi acceptat tacit status quo-ul.
Insa oare maghiarii pe care prietenii nostri regionalisti ii aplauda viseaza la aceiasi Europa a regiunilor ca si acesti intelectuali ardeleni? Eu zic ca nu. Daca secuii doresc regionalizarea si autonomia, o fac nu pentru ca sesizeaza un mare clivaj intre cultura civica a lor si cea a moldovenilor. Nu o fac nici pentru ca viseaza la o Transilvanie multiculturala. O fac doar pentru ca viseaza la o improbabila (dar, cel putin, partial posibila) renastere a Ungariei mari. Aceasta Ungarie mare o veti vedea (daca veti dori) sub forma de abtibild pe masinile regionalistilor maghiari din Ardeal. Aceiasi harta a Ungariei mari o veti putea cumpara de la magazinele bisericilor catolice (cel al bisericii din Sumuleu Ciuc oferea chiar o harta deosebit de frumos realizata – a impresionat si pe „miticul“ din mine). Conturul aceleiasi Ungarii marii il veti putea admira pe tricouri, produse artizanale si chiar pe atat de banalele „funduri“ de lemn, pe care oricine le poate cumpara din Corund sau din orice alt centru artizanal din „secuime“.
Iata ce este in mintea si in sufletele secuilor! Sa ii dispretuim pentru aceasta? Eu nu o voi face atata timp cat visez, si eu, la fruntariile Romaniei Mari de la 1918. Mai mult chiar, in timpul unui seminar-discutie cu unul dintre teoreticienii autonomiei secuiesti si rafinat politolog, domnul Miklos Bakk, am descoperit nu numai ca avem acelasi inteles asupra Europei unite, ba chiar si aceleasi principii. Deh! Probabil ca nationalistii se atrag....
Cat despre cultura politica a secuilor, ea este, evident, una parohiala. Si daca exista un simt comunitar, cultivat de protestantism si de mentalitati, sa le zicem, nepeiorativ, tribale, acesta nu poate fi confundat in nici un caz cu un simt civic.
Se impune, pe de alta parte, sa intelegem ca nationalismul nu este un proces istoric depasit (nici aici, dar nici in vestul Europei – ganditi-va la scotieni, irlandezi, galezi, basci, corsicani sau la austriecii din Tirolul de Sud). Si e necesar sa ii facem pe prietenii nostri regionalisti sa inteleaga ca daca vor Transilvania „lor“, vor descoperi cat de usor se poate transforma UCM-ul in UCK, iar Harcovul in... Kossovo.
Dansul baronilor locali
Insa, dincolo de „fluturarea“ (eu zic cu sens) a pericolului iredentismului maghiar, mai exista un aspect al regionalizarii pe care prietenii nostri din Ardeal nu vor sa il inteleaga: ei sunt romani, iar Romania nu se reduce doar la Ardeal.
E posibil (desi eu nu cred, si mi-am expus o serie de argumente mai sus) ca Transilvania romaneasca sa fie pregatita de regionalizare. Poate ca nu am vazut eu bine si taranii de la Tarnave sau cei din Lapus sunt mai... tirolezi decat ii credeam eu. Poate ca secuii sunt de fapt niste gentilomi catalani. Dar romanii din Vechiul Regat in nici un caz nu au nimic in comun cu regionalizarea.
Participand la o serie de dezbateri pe tema regionalizarii, intelectualii regionalisti transilvaneni aduceau constant ca argument al pregatirii intregii Romanii pentru regionalizare nimic altceva decat Partidul Moldovenilor, al pitorescului domn Constantin Simirad. Daca un asemenea partid poate fi considerat semn de maturitate politica, atunci eu unul sunt... ungur.
Dar ceea ce omit sa vada regionalistii este existenta, care transcende politicul, a baronilor locali. O Romanie regionalizata ar fi un splendid teren de desfasurare al acestor feudali postmoderni. Ce mana cereasca este descentralizarea administrativa pentru anumiti presedinti de consilii judetene sau primari! Si ce dar de la Dumnezeu ar fi descentralizarea! Ma mir cum de nu se alatura si ei grupurilor adeptilor regionalizarii – desi, sincer, mi-ar parea rau sa o vad pe doamna Smaranda Enache ca sta la aceeasi masa cu un... Nicusor Constantinescu.