Despre identitati culturale
articol aparut in Cultura, nr. 86 din 2007-08-23» cultura antropologica »
Autor: Anca Anghelina
Cand am aterizat la Delhi, in urma cu patru ani, in adancul unei nopti de august, prima senzatie a fost dictata de respiratie. Umiditatea extrema cauzata de muson (uneori peste 90%) te loveste, ca un val si te obliga sa intelegi ca ai pasit in alta lume. Incepi sa respiri si sa mergi putin mai linistit, te adaptezi rapid unui alt ritm de a trai.
Bharata Natyam poate fi vazut ca un limbaj universal, care nu exprima doar specificitatile unui stat din Sudul Indiei (desi e foarte reprezentativ pentru Tamil Nadu si pentru India, in general), ci sensibilitati care au existat mereu in toata lumea si care continua in diferite forme in oricare dintre noi.
Am avut aceeasi senzatie si acum o saptamana cand am revenit in Delhi, inca, fermecata de cele doua luni petrecute in Romania, care au trecut din pacate mult prea repede. E ceva magic in aerul acestui oras care ascunde mistere. Ce aveam sa descopar de-a lungul timpului este ca multe din aceste mistere se afla in interiorul nostru, iar acest drum al transformarii este mult mai dificil decat faptul ca strabati distante fizice si schimbi continente.
Sunt multi ani de cand Bharata Natyam si alte aspecte ale culturii indiene m-au indemnat sa merg mereu mai departe in incercarea mea de a interioriza si apoi de a exprima in proiecte noi (coregrafii, spectacole) un sistem de gandire si o sensibilitate originare dintr-un spatiu foarte indepartat de Romania, si care, totusi, imi era atat de aproape. In acest proces de cunoastere, scopul meu nu a fost niciodata sa devin „indianca“ sau mai putin romanca (desi multi prieteni imi spun „Anca Indianca“, fiindca le aduc aminte de India si pentru ca, atunci cand dansez, e greu de sesizat ca nu sunt indianca).
Bharata Natyam este un stil de dans clasic indian, din Sudul Indiei, originar din statul Tamil Nadu. Vocabularul dansului si multe dintre nuantele lui reflecta clar originea geografica si culturala, existand diferente majore fata de stilurile de dans din alte zone din India. Dar daca intelegi filozofia din spatele dansului, substratul mitologic si ideea de a folosi dansul ca pe o incercare de apropiere de divin, esti de acord ca Bharata Natyam exprima o idee universala. Din acest motiv, cred ca Bharata Natyam poate fi vazut ca un limbaj universal, care nu exprima doar specificitatile unui stat din Sudul Indiei (desi e foarte reprezentativ pentru Tamil Nadu si pentru India, in general), ci sensibilitati care au existat mereu in toata lumea si care continua in diferite forme in oricare dintre noi. Aceasta teorie poate explica succesul acestui stil de dans in toata lumea – exista centre care predau stilul si sustin spectacole in aproape toate capitalele europene, in multe orase din SUA, Canada si Australia.
Unul din lucrurile importante de care am devenit constienta locuind in India si invatand o arta clasica indiana este identitatea culturala (si nationala) de a fi roman. Am cunoscut aici persoane din toata lumea, precum si localnici, care ma intrebau, curiosi, de unde sunt. Surpriza mea a fost ca multa lume nu stia unde este Romania. Unii mi-au precizat malitiosi ca populatia Romaniei e de doua ori cat populatia orasului Delhi. Inainte sa plec fizic din Romania, nu ma gandeam foarte mult la faptul ca sunt romanca si ca am niste determinante culturale, ca gandesc intr-un anumit fel din cauza originii si a educatiei mele. Dar, aflata in Delhi si luand contact cu diferite mentalitati si culturi (atat cea indiana cat si cea a persoanelor din alte tari pe care le intalneam), am devenit constienta ca aceasta identitate a mea este esentiala pentru mine, pentru a mentine echilibrul meu interior. Am continuat apoi sa povestesc tuturor despre Romania, si chiar sa le si arat, in felul meu. De cateva ori am prezentat in Delhi dansuri populare romanesti, iar publicul, foarte numeros, a fost extrem de incantat in fata a ceva ce, pentru ei, este neobisnuit, necunoscut si fermecator.
As dori sa precizez acum ca am avut aici, in Delhi, un ajutor semnificativ in a-mi reaminti, constant, de Romania concreta. (Dupa un timp in care nu ai legatura cu tara ca loc fizic, ea capata dimensiuni aproape mitice, in care amintirile sunt selective si exclusiv pozitive. Il intelegi atunci mult mai usor pe Eliade care descria Bucurestiul ca pe un loc cu valente magice.) De cand am sosit in Delhi si in tot timpul sederii mele aici, am comunicat si am colaborat des cu Ambasada Romaniei din Delhi, mai ales cu domnul ambasador Vasile Sofineti. In primul rand e foarte important sa stii ca exista un loc fizic in miezul Delhi-ului, in care poti pasi si te simti brusc, din nou, in Romania. Si in al doilea rand, si nu mai putin semnificativ, e o incurajare enorma sa fii sprijinit in toate proiectele creative. In ultimii ani, care au marcat o evolutie constanta in nivelul meu ca artist, am participat la evenimente realizate de Ambasada. Cel mai important proiect realizat impreuna a fost organizarea spectacolului meu de debut oficial, Arangetram, in decembrie 2006.
Am dorit de mult sa scriu, periodic, cateva dintre povestile sau intamplarile de aici. Dupa cativa ani in care am acumulat continuu, a venit momentul sa transmit mai departe cate ceva din cele vazute in India. Dar inainte de a incepe, era fundamental sa mentionez acest proces uimitor, in primul rand pentru mine. Pe masura ce am invatat mai multe despre cultura indiana, mi-am dat seama mai bine cat de romanca sunt si m-am simtit mai puternica din acest motiv. De aceea spun mereu: sunt din Bucuresti, Romania, momentan in Delhi.