„Sa vorbim despre homosexualitate?...“
articol aparut in Cultura, nr. 86 din 2007-08-23» cultura psi »
Autor: Diana Blaj
La nivelul simtului comun, homosexualitatea naste reactii in registrul negativ (grimase, gesturi, sunete menite sa indice dezaprobarea). Daca reactia de respingere ar putea fi masurata pe o scala a intensitatii, la polul inferior s-ar situa putini indivizi (declarati), iar la polul mediu-superior marea majoritate. Daca am lua ca indicator al afectului comportamentul, atunci am putea spune ca oamenii care simt cel mai mult manifesta cel mai mult. Ce se intampla de fapt? Cea mai intensa forma a dezaprobarii este sentimentul de ura, vizibil comportamental in agresivitatea manifesta.
Dar ce dezaproba atat de intens oamenii? Ceea ce ii sperie, ceea ce nu pot accepta la ei insisi. Iar daca mai multi oameni se grupeaza pe baza aceluiasi afect, atunci e foarte probabil sa adopte aceleasi atitudini/comportamente. In acest fel, o multime devine furioasa si isi gaseste „tapul ispasitor“... Sentimentul de ura devine liantul multimii, iar agresivitatea, forma de aparare a majoritatii... Ura este o forma de aparare impotriva preaplinului exterior. Invatam foarte devreme ca putem fi buni, putem darui doar in masura in care nu ne simtim amenintati. Or, ce ameninta in acest caz homosexualitatea? Morala. Oamenii apeleaza la raspunsuri fabricate, adera la prejudecati, justificandu-si afectul prin apelul la morala.
In locuri geografice diferite, in perioade de timp diferite reactia fata de homosexualitate a variat de la acceptare, integrare intr-un ritual al initierii (Grecia), pana la blamare si scoaterea in afara legii. Comportamentul homosexual inregistreaza grade ale acceptarii la nivel individual, dar, ca fenomen social, starneste inca reactii virulente. Astfel, oamenii nu vad in strada alti oameni… ale caror drepturi sunt reglementate juridic... Se simt ofensati „moral“ de legatura afectiva dintre doi adulti, dar se simt mai putin lezati moral de diferentele sociale, de veniturile inechitabile, de copiii care mor de foame… De unde vine aceasta intoleranta? La nivel profund, exista tensiunea exercitata de propriile pulsiuni homosexuale… atat de respinse in mod voluntar, constient. Sexualitatea implica si o parte homosexuala mai mult sau mai putin acceptata de fiecare dintre noi. Dovada? Filmele, cartile, scandalurile sexuale (din chiar sanul Bisericii si nu numai) dovedesc placerea cu care ne uitam, citim, ne „informam“ pentru a putea refula (impinge in inconstient propriile pulsiuni) in mod constant.
Astfel de inclinatii sunt greu de stapanit, pentru ca sexualitatea e greu de stapanit. Sexualitatea reprimata poate insemna creativitate, dar poate insemna si ascetism. Care este granita? Recompensa sociala? Recunoasterea si acceptarea?