Vine sfarsitul lumii! Apocalipsa dupa „verzi“
articol aparut in Cultura, nr. 86 din 2007-08-23» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Vine sfarsitul lumii! Fanatici religiosi si sectari ne-au amenintat cu finalul catastrofic al lumii inca de la inceputurile acesteia. Se pare ca exista o placere morbida in a cere un final cat mai dramatic acestei lumi.
In vremurile noastre, glasurile predicatorilor apocaliptici si-au pierdut mult din autoritate. Secularizarea a facut locul unor noi secte care profetesc sfarsitul lumii. Aceste secte nu sunt religioase, ci se pretind stiintifice. Ma refer la ecologisti. De aproximativ 50 de ani suntem bombardati cu profetii stiintifice ale sfarsitului lumii: racirea planetei, incalzirea globala, riscul presupus de alimentele modificate genetic. Toate aceste mesaje au o singura finalitate: lumea este angajata irevocabil pe drumul dezastrului.
In anii ’70, toata umanitatea era speriata de avertismentul „stiintific“ al ecologistilor: lumea se raceste si vom muri toti din pricina unei glaciatiuni teribile. Greenpeace, organizatia cea mai reprezentativa (si una din cele mai extremiste) a ecologistilor, promova atunci discursul unor profesori suedezi care cereau nici mai mult nici mai putin decat incalzirea globala prin eliminarea de CO2 in atmosfera!
Anii ’80 au adus o modificare a climei. Planeta refuza sa se raceasca, ba mai mult, a inceput si un proces de incalzire. Profetii apocalipsei ecologice au schimbat imediat discursul: sfarsitul lumii trebuie sa vina prin incalzirea globala. Iar aceasta schimbare de discurs le-a adus si incredibilul succes pe care il au in zilele noastre.
Avantajele incalzirii globale
Nenumarate sunt avantajele incalzirii globale pentru ecologisti. Se poate spune ca reincalzirea planetei ar putea fi considerata un veritabil „dar de la Dumnezeu“ pentru talibanii ecologisti. O data cu soarele cald, noi aliati au venit in tabara ecologistilor. Marxismul, reminiscentele ideologice ale miscarii hippie, dar si teama oamenilor de globalizare, efectul revolutiei media si al progresului tehnic rapid asupra moralului locuitorilor planetei au facut o alianta de nerupt cu ecologismul. De fapt, ecologismul a devenit arma imbatabila a tuturor criticilor capitalismului si globalizarii.
Caci ce miraculoasa este incalzirea globala! Da un crez, un mobil serios luptei impotriva societatii industrializate si acorda acoperire stiintifica tuturor viselor hippie de lume in care totul este coordonat axiologic de sex, droguri si muzica. Insa, ce este mai important, pentru ca este interpretarea unui fenomen real, trait de toti, incalzirea globala este si calea prin care se pot obtine fonduri.
Cu un pic de manipulare, cu un pic de panica indusa de mass-media, ecologistii au preluat controlul asupra jocului de-a „sfarsitul lumii“. Toate utopiile ecologistilor, reminiscente ale perioadei „flower power“, toate solutiile incredibile ale acestora devin brusc plauzibile o data cu cresterea temperaturii cu cateva grade. Omul simte ca anotimpurile nu mai sunt ca in vremea copilariei sale si este dispus sa accepte orice teorie cat de cat plauzibila care sa ii explice aceasta situatie. Ecologistii, sustinuti de stanga militanta, vin in mass-media cu un discurs in care toate spaimele omului occidental capata un singur nume: incalzirea globala provocata de om.
De aici vin efectele: popularitate, interes crescand fata de problemele de mediu, intelese ca panaceu, presiuni politice. Si mai ales finantari. Mai mult, lumea occidentala isi identifica si dusmanul. Cine sa fie acesta? Dusmanul etern al comunistilor: capitalismul.
Ecologismul ca lupta de clasa
Ecologistii au reusit performanta de a reinvigora comunismul, aflat in pierdere de viteza in urma esecului evident al lagarului socialist. Toti ideologii marxisti de la sfarsitul secolului XX au inteles ca doar prin baterea monedei pe chestiunea ecologica se mai poate continua „lupta de clasa“. Despre ce mai are in comun „lupta de clasa“ a lui Marx cu conceptul de „lupta de clasa“ al marxistilor actuali, acesta este un alt subiect de discutie.
Adversarii ecologistilor coincid cu cei ai marxistilor. Industrializarea si globalizarea economiei libere de piata ii sperie si pe ecologisti si pe marxisti in egala masura. Amandoua sunt aducatoare de bunastare materiala, invalidand teoria marxista conform careia doar comunismul poate aduce aceasta bunastare. Aceeasi bunastare materiala genereaza si plictiseala, lipsa de activism social pe care o speculeaza, din interese concomitent revolutionare si pecuniare, ecologistii.
Globalizarea sperie insa pe oameni care ideologic ar trebui sa fie adeptii ei. Ecologistii desi se ocupa de chestiuni de mediu locale au o perspectiva in mod necesar globala. Intreaga lume, spun ei, este afectata negativ de viata si activitatea omului. Pentru marxisti, globalizarea este, probabil, un pericol pentru ca nu este globalizarea lor.
Antiumanismul ecologist
Un alt izvor privilegiat al ecologistilor consta in filosofiile panteiste ale religiilor necrestine. Pentru a fi ecologist, in mod necesar trebuie sa ai o doza mare de panteism. Respectul fata de natura trebuie sa egaleze (daca nu cumva sa depaseasca) pe cel fata de om. O balena albastra sau niste copaci pot valora in ochii ecologistilor mai mult decat vietile unor oameni.
In general locuitori ai lumii occidentale, beneficiari ai bunastarii materiale oferite de industrializare, ecologistii, dupa ce si-au incalzit mancarea la cuptorul cu microunde, au avut grija sa utilizeze toate produsele poluante oferite de societatea industrializata pentru un trai decent, consuma benzina masinilor sau avioanelor int-un „du-te vino“ in tarile mai slab industrializate, incercand sa convinga „lumea a treia“ ca nu este nimic mai frumos decat sa traiesti in subdezvoltare.
O doamna, mare militant ecologist, explica minerilor de la Rosia Montana, de exemplu, ca trebuie sa se apuce de oierit in loc sa accepte sansa reala oferita de investitiile unei companii straine. O meserie bucolica, nu-i asa? Se prea poate ca doamna respectiva sa nu aiba habar de tot ceea ce presupune oieritul. In Africa, aceiasi ecologisti ii indeamna cu toata bunavointa pe locuitorii celui mai sarman continent sa foloseasca doar surse alternative de energie, surse atat de costisitoare si de nerentabile, incat nici chiar ei insisi nu sunt dispusi sa le foloseasca.
Brazilia este supusa oprobriului public de catre ecologisti pentru defrisarea padurii amazoniene din ratiuni de dezvoltare a agriculturii. Aceeasi tara insa este victima campaniei impotriva industrializarii poluante. Care ar fi alternativa? Daca ii intrebam pe ecologisti ni s-ar raspunde probabil, cu occidentala inocenta: „traiul in copaci“.
Celebrul protocol de la Kyoto, daca ar fi pus in aplicare, nu ar afecta atat industriile marilor puteri occidentale (unde legislatia cu privire la mediu denota o grija sanatoasa pentru echilibrul dintre om si natura). Lovite ar fi tarile sarace, condamnate la o iremediabila subdezvoltare. In numele a ce? In numele „incalzirii globale“, fenomen atat de natural incat „a indraznit“ sa aiba loc si in vremuri cand omenirea nu era industrializata (aduceti-va aminte din istorie de Groenlanda cea plina de verdeata).
Problema reala a foametei ce afecteaza buna parte din lume ar putea fi rezolvata cu ajutorul ingineriei genetice. Ecologistii (de data asta urmand instinctele pagan-panteiste din ideologia lor) considera alimentele modificate genetic ca fiind... o crima impotriva naturii. Cu ce ne-ar afecta pe noi alimentele modificate genetic? Foarte probabil doar cu o stare de satietate. Ecologistii ne avertizeaza insa (o vizitare a site-ului www.greenpeace.ro v-ar ajuta pentru documentare) ca: „nu exista cercetari suficiente care sa arate cum si in ce masura alimentele manipulate genetic afecteaza sanatatea omului“. Cu alte cuvinte, daca mesajul este adresat celor afectati de foamete: „Muriti de foame! Noi studiem pentru voi!“. Oricum, moartea prin infometare este o moarte ecologica, nu?