Cine e oligofren?
articol aparut in Cultura, nr. 83 din 2007-08-02» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Andrei Terian
Intr-un interviu din „Orizont“ (nr. 6/2007), criticul literar Luminita Marcu da glas, cu sinceritate si modestie, propriilor pasuri:
„Mi-ar placea sa ma fi nascut intr-o tara civilizata, in care sa nu se piarda atat timp cu prostii, intr-un sistem literar mai matur, intr-o competitie reala. Cred ca suntem 40-50 de insi in Romania, in lumea artistica, care ne situam intr-o avangarda totala, dureroasa si frustranta fata de restul sistemului. Nu vorbesc de avangarda fata de lumea non-artistica, sa se inteleaga bine, nu asta ma doare, nu am un soi de elitism de casta. Ci in interiorul sistemului artistic romanesc, suntem cativa care, printr-o minune, parca n-am mostenit tembelismul restului.
Nu mi-e teama ca o sa para ingamfat ceea ce spun, pur si simplu e o constatare pe care, daca nu esti ipocrit, o faci destul de rapid. Se vede cu ochiul liber. Oamenii normali se zbat sa iasa la lumina, in timp ce un balast urias, format pe de-o parte din pensionari intepeniti si pe de alta parte din tineri aproape oligofreni, care intra cu totii in sistemul cultural pentru ca nu exista niciun fel de filtru, ii trag inapoi
Nu sunt eu tocmai un cititor fidel al Luminitei Marcu, insa am aflat de interviul cu pricina intr-o imprejurare interesanta.
Cu ocazia unui colocviu universitar la care am participat acum doua saptamani, la ceas de seara, cineva a citit comesenilor fragmentul de mai sus.
In veselia generala, altcineva a avut ideea sa facem un recensamant. Stupoare: la masa erau fix 50.
Atunci, o a treia persoana a sesizat fatala eroare: am uitat s-o punem la socoteala si pe Luminita Marcu.
Asta e: m-am fript.