„Butucii“ sperantelor tricolore
articol aparut in Cultura, nr. 83 din 2007-08-02» cultura sportului » venind din iarba
Autor: Cornel Dinu
Se dramatizeaza din nou, dupa cum ne este harul, ca am fi loviti de o canicula ce n-ar mai fi fost vreodata. Aiurea, fara a contrazice incalzirea planetei, vara era la fel de torida in copilaria noastra. Si n-aveam nici termometre! Pe „Calea Victoriei“, intre cele doua razboaie mondiale, aminteste, intr-o fresca inspirata a Bucurestilor de atunci, Ioana Parvulescu, erau, frecvent, 44 de grade la soare! Dar sa lasam bocetul nostru vesnic si sa admitem ca si in fotbalul nostru e... caldura mare.
Nu va fi usor nici pentru Andone sa aseze in tacere o formula de joc competitiva. Si sa satisfaca orgoliile de suprematie fotbalistica in Romania a conducatorilor sai.
Facuta de oameni!... mai mult sau mai putin cunoscatori ai fenomenului. Uitati-va si interpretati macar un pic „hinghereala“ zilnica, pentru a umple prea multele canale de stiri la care sunt supuse echipele si conducatorii lor aflati in pregatire. Se cauta si se transmite orice, incepand, din pacate, cu felurite giumbuslucuri ce tin foarte putin de fotbalul adevarat. Apoi se lanseaza zvonistica de tot felul – „cazul Chivu“ fiind o mostra incontestabila in acest sens. Si el a ramas, deocamdata, doar la Roma...
Dupa aceea, se pare ca este o competitie in lansarea a fel de fel de nastrusnicii vorbite in care se intrec, se provoaca si se lovesc cu vorbe conducatorii de echipe. Care au ajuns chiar, cand se simt depasiti de replica oponentului, sa faca afirmatii demne de ancheta penala. „Urat, tare urat, murdar“!... cum afirma in urma cu decenii bune, deosebitul criminalist care a fost colonelul Ceacanica; atunci cand prezenta felul in care actionau criminalii de faima ai momentului. Sa acceptam, totusi, ca oamenii din fotbal se omoara, deocamdata, sau incearca, doar cu vorbe.
Dar... mai stii ce aduce ceasul atat de surprinzator al vremurilor de acum?
De aceea, haideti sa vorbim doar de fotbal.
In primul rand, echipele noaste, datorita unui calendar competitional mult mai bine gandit si asezat, au avut in acest intersezon o pauza omeneasca. Cam trei saptamani, ceea ce este normal.
Si s-a plecat in pregatirile noului campionat. La inceput o adaptare la efort acasa, si apoi, mai toate, in strainatate. Pe buna dreptate, in tari care ofera conditii foarte bune de antrenament. Adica Austria si Elvetia. Avem si noi munti si statiuni binecuvantate care ii pot feri pe jucatori de o deshidratare chiar periculoasa, dar... n-avem stadioane.
Dupa ce ca, atatea cate erau, putine, se aflau in conditii proaste, pe ici-colo chiar a fost transformat perimetrul lor in... afaceri imobiliare. Si se continua in acest sens. Ca sa nu mai pun alt deget pe ranile noastre, acela al preturilor de cazare. Mai mici in tarile pazite de Alpi decat in statiunile Carpatilor.
Socurile verii fotbalistice au fost create la Steaua si CFR Cluj.
Prin revenirea lui Hagi pe banca, se lanseaza o noua fila de revenire a regelui. E drept ca intr-un moment de usoara confuzie a lotului din Ghencea. Unele piese par expirate de la marea performanta si se cauta inlocuitori. S-a incheiat, in fond, perioada „Olaroiu – Meme“. Odata cu ea si... doar exotismul de carnaval Andrey – Elton. Adusi cu trambite si surle din preajma fotbalului adevarat al Braziliei, cel „carioca“. Cert este ca, pana la completarea cu Zapata si alte personaje fotbalistice sunatoare, singura perspectiva adevarata, ce o stie si a simtit-o si Hagi, este a tinerilor: Ochisorii si Bicfalvi.... Si mai ramane marea problema a adaptarii genialui jucator Gica Hagi la realitatea de comportament si executii a oamenilor de care dispune si trebuie sa-i arunce in iarba pentru a aduce victorii. Pretentios ca orice fost imens jucator, la nereusite se poate inchide in el, cum s-a mai intamplat in perioadele de pana acum de antrenorat. Si atunci, se poate bloca entuziasmul de joc, atat de necesar, al vestiarului. Deci: pericol! Si Gica are nevoie de o reusita ca antrenor, prin care poate deprinde si realiza imediat asupra jucatorilor sai mangaierea pedagogiei. De aceea, la acest nou inceput de drum are nevoie de ajutor, incredere si prietenie adevarata. De profunzime, nu doar de suprafata... Si, ca in fotbal... de sansa
Asa cum spuneam, al doilea soc real l-a creat, prin continuarea aducerii de jucatori valorosi din strainatate, „CFR Cluj“. Cel putin disputa, chiar aparent amicala, cu Benfica, a pus in evidenta o forta de joc, adunata din prestatiile individuale ale noilor veniti, de temut.
Si la ei se pune problema linistii vestiarului. Ca si la Dinamo, unde, cel putin deocamdata, noii incorporati Zicu si Bratu sunt certe cresteri de plus-valoare.
Nu va fi usor nici pentru Andone sa aseze in tacere o formula de joc competitiva. Si sa satisfaca orgoliile de suprematie fotbalistica in Romania a conducatorilor sai. Pentru ca acolo s-a investit masiv, sunt costuri greu de suportat chiar pentru echipele Capitalei, si in consecinta se vor dori imediat rezultate. In fond si lumea noastra fotbalistica, la nivelul decizional, se grabeste nebuneste spre tinte iluzoriu conturate.
Intr-o oarecare masura este frumos si tentant numai pentru presa si spectatori. Caci in hemoragia declarativa la care asistam, prima noastra divizie poate fi imaginata ca un „magazin de vise“. Care se creeaza cu suficienta lipsa de chibzuinta fotbalistica, scump, si se vinde foarte ieftin. Aproape pe nimic.
Astfel, de abia astept sa calculez, cand se vor prezenta loturile definitive ale primului esalon, numarul comunitarilor si extracomunitarilor adusi de-a valma. Anul trecut erau in jur de 60, iar acum cred ca am depasit chiar suta. Ceea ce ar insemna cam 25% din totalul de jucatori! Tare periculos. Priviti, in acest sens, din nou „cefereul“ clujean. Din 28 de jucatori, doar zece sunt de-ai nostri! Extrem de periculos, intrebandu-te: Cine mai vine dupa Lobont, Contra, Tamas, Chivu, Mutu, pentru nationala?
Iar daca am mai scruta si numarul tinerilor sub 20 de ani, aruncati pe prima scena fotbalistica a tarii, maxim 15, am vedea parca butucii pe care se poate baza speranta tricolora.