Verde de (micul) Paris
articol aparut in Cultura, nr. 82 din 2007-07-26» cultura politica » cronica actualitatii
Autor: Madalina Firanescu
Cedarea Parcului Bordei unui nene Costica, posesor de patalama de proprietar si împuternicit sa planteze printre tufe un soi nou de vegetatie imobiliara, a scos bucurestenii în strada, fiindca, se stie, codru-i frate cu romanul, fie el si „capitalist“. Asa ca, în replica la ceea ce unii numesc „jaf ca-n codru“ cu terenuri de milioane de euro, aparatorii parcului au mitingit cu mic, cu mare si cu Ion Iliescu din dotare, doar-doar or convinge Primaria sa lase iarba si copacii la locul lor. Ba chiar, într-un acces de nostalgie, fostul presedinte al tarii a povestit cum îsi plimba sotia pe alei, obicei de care, iata, e privat abuziv. Neimpresionat, primarul general Videanu a pretins ca nu poate salva peticul verde, fiindca justitia a decis ca locul e numai bun pentru un complex rezidential, si unde-i lege nu-i tocmeala. Asa sustine si arhitectul sef al Capitalei, Adrian Bold, care a descoperit ca, în materie urbanistica, orice doritor are toate conditiile sa tranteasca un cartier de bordeluri în centrul Bucurestiului. El, unul, n-ar avea ce-i face. Daca s-a putut cu Bordeiul, de ce sa nu se poata cu bordelul, nu? Omul are o singura retinere: sa se pronunte din punct de vedere... sanitar, în privinta unui asemenea proiect. In rest, „verde“ la felinare rosii!
Nu degeaba aceasta combinatie cromatica îi fascineaza si pe ecologisti! Cum care ecologisti? Mostenitorii MER, FER si CER (prima initiala vine de la Conventie), care azi sunt în PER, urmand sa se alipeasca ori la „Noua Generatie“ a lui Becali, banuit de niscaiva simpatii verzi istorice, ori la Partidul Verde. Oricum, negocieri au fost, negocieri sunt înca si-or fi cat neamul romanesc. Doar ex-ministrul pesedist Petru Lificiu ce trage ponoase dn cauza lor, dupa ce a folosit telefonic o expresie... ecologica, la adresa celor care-i contestau mandatul pentru tratative politice. „Niste cacaciosi“, ar fi spus Lificiu, vazand în formularea respectiva virtutile îngrasamantului natural. Numai colegii sai n-au fost la fel de încantati de apelativ, ajungand sa-i reproseze liderului ca a coborat partidul, dramatic, de la cota de 1% la 0,5% în sondaje, ca are un stil de conducere totalitar si ca, una peste alta, e numai bun de doborat. Asta pentru ca – a rezumat plastic Octavian Ciobota, presedintele Consiliului National al PER – din cauza extractiei pesediste a lui Lificiu, partidul are perceptia unui... pepene: „verde pe dinafara si rosu pe dinauntru“. Or, în plin sezon de consum, ce solutie mai buna decat sa spargi lubenita si sa scuipi vinovatii ca pe samburi?
Pana la urma, plecat fiind în tara sansonetelor, Lificiu a scapat de mazilire, ceea ce nu înseamna ca l-a asteptat cineva cu flori, ca pe Mircea Geoana la aniversare. Si el revenit dintr-o vizita de documentare la comunistii chinezi, presedintele PSD a avut parte de o dubla sarbatoare la partid: o data cand Vasile Dancu si Marian Vanghelie si-au dat mana, punand capat unei dispute în care liderul central nu prea stia cu cin’ sa tina, si a doua oara cand a primit în dar, de ziua lui, un show cu calusari si perinita, ca-l facu muica oltean. Aniversatul si-a adus aminte însa ca n-o sa fie „verde“ toata viata, asa ca a abordat transant chestiunea pensiilor marite, fluturand ideea unei sesiuni parlamentare extraordinare, daca presedintele Basescu nu promulga legea bagata de PSD pe gatul Guvernului Tariceanu.
Doar PIN-ul lui Cozmin Gusa ce nu îmbratiseaza problemele senectutii, stabilindu-si sloganul electoral „Jos cu gerontocratia!“ care l-a scos din minti pe udemeristul Kelemen Attila, la 60 de ani neîmpliniti. „Am vazut, într-adevar, batrani ramoliti, dar am vazut si tineri prosti“, a comentat deputatul propunerea lui Gusa, de instituire a unei limite de varsta pentru parlamentari: 65 de ani. Initiativa a fost respinsa de altfel de toate partidele, pe motiv ca nu permite Constitutia asa ceva. Si apoi, daca tot e sa se introduca votul uninominal – mixt, proportional, clasic, cu compensare sau cum o fi, chestiunea varstei candidatului îl mai poate interesa doar pe alegator, caci el pune stampila. Desi, într-una din variantele de uninominal, mai apar si listele de partid unde – vorba lui Traian Basescu – or sa se strecoare „hahalerele“. La urma-urmei, privind lucrurile... ecologist, orice padure îsi are uscaturile ei, asa ca nici din viitorul Parlament nu vor lipsi vreascurile, oricat ne-am agita. Ba conservatorul Sabin Cutas e deja convins ca vor ajunge în legislativ tot felul de manelisti, alesi pe criteriul notorietatii, dar care vor abandona rapid scena... politica, dupa ce vor vedea ca e treaba de facut. S-ar putea totusi sa se însele, caci a mai avut parte Parlamentul si de focloristi, care nu s-au dat batuti. Si-am zis verde salcioara, Marie si Marioara, ia un par de ma omoara. Da’ merge si cu verde de (micul) Paris.