„Satisfaction“ cu Rolling Stones la Bucuresti
articol aparut in Cultura, nr. 82 din 2007-07-26» cultura sunetelor »
Autor: Mihai Plamadeala
Data de 17.07.2007 va ramane în memoria fanilor romani drept momentul cand înca o mare trupa – în cazul acesta Rolling Stones –, a descins pe meleagurile mioritice atat de vitregite în comunism de tot ce era occidental&decadent. Concertul a atras peste cincizeci de mii de spectatori, chiar saizeci de mii, daca luam în consideratie varianta organizatorilor.
Existam; suntem parte a istoriei; marginea – daca exista vreo margine –, este în alta parte. Personal, vad concertul din iulie 2007 de la Bucuresti drept un act de recuperare a unui trecut care ne fusese furat.
Suntem pe Stadionul „Lia Manoliu“, unde timp de cateva decenii echipa nationala de fotbal pierdea calificari importante la turnee europene si mondiale. De data aceasta, nu culorile drapelului sunt cele care predomina în tribune si pe gazon, ci avem de-a face cu o adevarata parada de culori deschise, dintre care rozul este bine reprezentat. Originalii poarta tricouri cu „limba“, în vreme ce curajosii au apelat la tinuta neagra în una dintre acele zile caniculare în care se poate muri lejer de insolatie. Dar niciun sacrificiu nu este prea mare pentru a-i vedea pe Mick Jagger & în asfintitul carierei lor. Cu mult mai mult noroc ar fi putut fi admirat pe fostul „23 August“ si basistul Bill Wyman, care a parasit Stones-ul în '93, dupa treizeci si unu de ani de activitate. Pana prin 2005, celebra trupa britanica nu onora însa comenzi venite din Europa de Est. Pe de alta parte, la începutul anilor '90, în Romania trebuia încoronat Michael Jackson si apoi mai era de repus în circuit festivalul Cerbul de Aur… Asadar toate la vremea lor.
Un foc de artificii anticipeaza primul acord al piesei „Let's Spend The Night Together“, care a fost compusa în 1967. Din piepturile zecilor de mii de spectatori se aude un cor de vocale admirativ-pioase în timp ce Mick Jagger canta si danseaza acoperind scena de 63 de metri. Instalatia de sunet si lumini este impresionanta. Pentru un spectacol de televiziune, scenografia este ideala. Pe stadion, oamenii par însa prea mici în relatie cu decorul. Keith Richards si Charlie Watts nu au mai mult de doi centimetri, vazuti de la distanta. Muzicienii pot fi admirati totusi pe un ecran de dimensiuni uriase, astfel încat faptul de a nu fi vazuti cu adevarat pe viu este compensat de detaliile oferite de operatori profesionisti.
Sunt cantate „Honky Tonk Women“, „Midnight Rambler“, între care – surpriza –, Jagger vorbeste în limba romana, starnind, fara îndoiala, invidia celor de la Grupul Divertis. Important este ca oaspetii de peste hotare angajati sa cante în spatiul danubiano-pontic se simt bine, dupa cum spune Mick, foarte bucuros ca se afla în Bucuresti pentru prima oara.
La mijlocul concertului o scena mobila poarta formatia spre centrul terenului, de unde protagonistii se vad mult mai bine. Urmeaza „It's Only Rock'n Roll“. Un moment de magie pura este „Satisfaction“, dar binecunoscuta piesa anunta ca minutele concertului sunt numarate. Scena se retrage spre peluza, publicul primind drept bonus aparitia aceluiasi Jagger pe o rampa aflata la mare înaltime, de unde acesta îsi exprima prin cantec simpatia pentru întuneric si flacari. Atmosfera este completata cu „Paint It Black“. Dupa minute întregi în care este cerut bis-ul, pe stadion rasuna „Brown Sugar“, însotit de un clip conceptual despre unitatea senzoriala în diversitatea culturala.
A fost un concert bun pentru ceea ce este Rolling Stones astazi. Daca cineva si-a imaginat ca se va întalni cu imaginea ideala a formatiei, asa cum a fost salvata în memoria foto-video, îsi merita din plin dezamagirea. Profesionalismul tuturor celor implicati este demn de toata admiratia. Formatia a oferit exact ceea ce se asteptau toti cei rationali sa se întample. Un concert Stones este OK din punct de vedere artistic, indiferent de meridianul unde se desfasoara. Unul dintre momentele live Rolling Stones s-a petrecut si la noi acasa. Existam; suntem parte a istoriei; marginea – daca exista vreo margine –, este în alta parte. Personal, vad concertul din iulie 2007 de la Bucuresti drept un act de recuperare a unui trecut care ne fusese furat. Pana nu demult fiecare încerca sa-si rezolve frustrarile la modul individual, prin participarea la concerte de peste hotare. De aceasta data au venit la noi numerosi spectatori straini. Cred ca toata lumea a fost satisfacuta.