Vandabilitate si talent
articol aparut in Cultura, nr. 82 din 2007-07-26» cultura controversei » dosar
Autor: Bogdan-Alexandru Stanescu
1. Lasand la o parte talentul autorilor, pe ce credeti ca ar trebui sa mizeze literatura romana pentru a se impune în Occident:
a. investitii masive în imagine si promovare agresiva;
b. „sincronizare“ în teme & formule cu ce se vinde în Vest;
c. exploatarea propriului „specific“?
2. Ce criteriu ar trebui sa primeze în selectia volumelor care urmeaza a fi exportate? Valoarea sau vandabilitatea?
3. Presupunand ca în urmatorul an/deceniu/mileniu vom asista la explozia unui „val romanesc“ în Occident, credeti ca un asemenea fenomen va produce si efecte retroactive? Cu alte cuvinte, mai au Eminescu, Rebreanu si Camil Petrescu vreo sansa de a deveni cunoscuti marelui public din afara?
4. Atunci cand se vorbeste despre potentialele traduceri, toata lumea se gandeste la proza, cel mult la teatru. Sa zicem ca poezia oricum nu se vinde. Dar, în momentul de fata, vedeti vreun eseist/teoretician roman cu sanse de a se impune pe piata occidentala a ideilor?
5. Daca ar fi sa alegeti trei scriitori romani care sa fie tradusi în Occident, care ar fi aceia? Si de ce ei?
1. Lasand la o parte talentul autorilor, pe ce credeti ca ar trebui sa mizeze literatura romana pentru a se impune în Occident?
a. investitii masive în imagine si promovare agresiva;
b. „sincronizare“ în teme & formule cu ce se vinde în Vest;
c. exploatarea propriului „specific“.
Toate trei... în fine, o combinatie bine dozata ar fi ideala. Sa luam cazul literaturilor exotice dupa care e picat Occidentul în freza. Indience, pakistaneze, chinezoaice naturalizate, nigeriene, toate scriu cam dupa aceeasi reteta... dezradacinare, postcolonialism, o cantitate bine cantarita de ironie si gata, ai garantata prezenta pe lista premiilor importante. Investitiile în promovarea autorilor romani nu sunt o noutate... cel putin cei tineri se plimba deja de vreun an cu dezinvoltura în spatiul editorial european, asta incluzand si marile targuri de carte. Ba chiar as îndrazni sa spun ca tinerii prozatori romani au intrat într-un circuit comun cu cei din Ungaria, Polonia etc. Este foarte importanta aceasta autopromovare: editura te va include într-un catalog, întalnirile cu editorii straini nu vor ocoli numele tau, însa trebuie sa stii sa te agiti si singur.
2. Ce criteriu ar trebui sa primeze în selectia volumelor care urmeaza a fi exportate? Valoarea sau vandabilitatea?
Amandoua, daca se poate. Chiar nu pot spune mai mult decat atat. E foarte important sa stii sa strecori vandabilitatea într-o opera literara sau, cel putin, sa stii s-o vinzi.
3. Presupunand ca în urmatorul an/deceniu/mileniu vom asista la explozia unui „val romanesc“ în Occident, credeti ca un asemenea fenomen va produce si efecte retroactive? Cu alte cuvinte, mai au Eminescu, Rebreanu si Camil Petrescu vreo sansa de a deveni cunoscuti marelui public din afara?
Nu. Iar un val strict romanesc nu cred ca va exploda ever. Explozia s-a produs deja, dar este explozia unui nou val est-european. Uitati-va la Atilla Bartis, la Gyorgy Dragoman, la Filip Florian, Dan Lungu etc. Nu-s destui pentru a compune un val? Cele trei exemple date de dumneavoastra sunt absolut elocvente: acesti scriitori nu sunt cititi nici în tara. Tare mi-e teama ca nu au absolut nici o sansa în afara. Si, de fapt, nici nu prea vad rostul unei eventuale promovari a lor în strainatate.
4. Atunci cand se vorbeste despre potentialele traduceri, toata lumea se gandeste la proza, cel mult la teatru. Sa zicem ca poezia oricum nu se vinde. Dar, în momentul de fata, vedeti vreun eseist/teoretician roman cu sanse de a se impune pe piata occidentala a ideilor?
Sunt tineri teoreticieni, asistenti de facultate, care, asemeni prozatorilor despre care vorbeam, au intrat într-un circuit al conferintelor si prezentarilor de tip universitar. Generatia asta are absolut toate sansele. In orice caz, cred ca beneficiaza de cele mai generoase circumstante de dupa ’89.
5. Daca ar fi sa alegeti trei scriitori romani care sa fie tradusi în Occident, care ar fi aceia? Si de ce ei?
6. Ioan Lacusta. Pentru ca-mi place. Cezar Paul Badescu. La fel. Radu Aldulescu.