Nu exista retete
articol aparut in Cultura, nr. 82 din 2007-07-26» cultura controversei » dosar
Autor: Gabriel Cosoveanu
1. Lasand la o parte talentul autorilor, pe ce credeti ca ar trebui sa mizeze literatura romana pentru a se impune în Occident:
a. investitii masive în imagine si promovare agresiva;
b. „sincronizare“ în teme & formule cu ce se vinde în Vest;
c. exploatarea propriului „specific“?
2. Ce criteriu ar trebui sa primeze în selectia volumelor care urmeaza a fi exportate? Valoarea sau vandabilitatea?
3. Presupunand ca în urmatorul an/deceniu/mileniu vom asista la explozia unui „val romanesc“ în Occident, credeti ca un asemenea fenomen va produce si efecte retroactive? Cu alte cuvinte, mai au Eminescu, Rebreanu si Camil Petrescu vreo sansa de a deveni cunoscuti marelui public din afara?
4. Atunci cand se vorbeste despre potentialele traduceri, toata lumea se gandeste la proza, cel mult la teatru. Sa zicem ca poezia oricum nu se vinde. Dar, în momentul de fata, vedeti vreun eseist/teoretician roman cu sanse de a se impune pe piata occidentala a ideilor?
5. Daca ar fi sa alegeti trei scriitori romani care sa fie tradusi în Occident, care ar fi aceia? Si de ce ei?
1. Cum nu cred sa existe retete sigure, pentru impunerea literaturii romane în afara tarii, probabil ar trebui mizat pe toate cele trei idei sugerate de Dvs., în proportii variabile, în functie de specificul locului, de relatiile culturale bilaterale deja existente, de dimensiunile si forta comunitatilor romanesti din tarile respective. De investitii masive în imagine e nevoie cu siguranta, dar într-o imagine facuta de profesionisti si care sa atraga cu adevarat atentia asupra unui specific cultural si/sau turistic, altfel decat prin mesaje narcisiste de genul „Romania, mereu surprinzatoare“ sau „Fabulospirit“, de care probabil rad si curcile din ograzile agentiilor de publicitate serioase. Mai departe, sincronizarea cu formulele din vest si exploatarea specificului nostru (cu conditia sa se pastreze limitele rezonabilitatii) pot merge în paralel: inevitabil, unii cititori merg cu „valul“, iar altii sunt interesati de spatii necunoscute, care sa le aduca povesti noi.
2. Cele doua nu se exclud reciproc, se poate gasi punctul care sa le împace, astfel încat sa avem pe piata occidentala carti bune care sa nu ramana nevandute. In general, cu o promovare buna, o carte care spune o poveste consistenta se va vinde.
3. Camil Petrescu tocmai a fost tradus în Franta cu „Ultima noapte…“, care s-a vandut deja în cateva mii de exemplare (cel putin asta s-a scris în presa). Rebreanu cu „Padurea spanzuratilor“ sau „Ciuleandra“ are mai multe sanse decat cu „Ion“, Eminescu depinde doar de harul unui traducator care sa rezoneze cu el, sonor si ideatic. Deci da, sanse mai sunt, dar calea cred ca poate fi deschisa doar de autorii contemporani, „bransati“ la moment si care spun oricum mai multe cititorului contemporan. Este important azi ca un autor sa fie vazut la lecturi publice, în carne si oase, sa vorbeasca despre un spatiu cultural caruia îi apartine, trezind astfel un interes mai larg decat o opera luata ca strict obiect estetic. Cum s-a vazut si din curiozitatea starnita de subiectul filmului castigator la Cannes, Romania mai are multe de spus Occidentului, nu doar despre sine, ci si despre natura umana.
4. Paul Cornea – „Interpretare si rationalitate“ (împreuna cu „Introducere în teoria lecturii“)
Andrei Cornea – „Turnirul khazar“
Horia-Roman Patapievici – „Omul recent“
Sunt carti despre probleme generale, si nu mioritice sau parohiale, sunt interpretari profunde, responsabile ale unor teorii si fenomene cu miza si cu miez. Sa adaug eleganta si fluiditatea stilului, aspecte care ne evoca imediat fraza de tip „occidental“, cu deosebire anglo-saxon.
5. Mircea Cartarescu – e de multa vreme într-un trend ascendent, e bine prizat de publicul vestic si e probabil drumul nostru cel mai scurt catre Nobel. Aparitia ultimului volum din „Orbitor“ are sanse sa-i aduca o faima mondiala binemeritata scriitorului.
Simona Popescu – „Exuvii“, Petru Cimpoesu – „Simion liftnicul“, „Christina Domestica si Vanatorii de suflete“. Sunt scriitori care au dat carti importante, carti neancorate într-un imediat care sa le faca ininteligibile pentru cititorul strain (dovada si succesul neasteptat al lui „Simion liftnicul“ în Cehia); în plus, cei trei sunt scriitori în plina varsta creatoare, care au, deci, un viitor, si în care investitia de acum va aduce roade si pe viitor.