Anca Indianca
articol aparut in Cultura, nr. 81 din 2007-07-19» cultura ars combinatoria »
Autor: Cornelia Maria Savu
Demult de tot, spune legenda, cand oamenii erau tristi si singuri pe pamant, zeii s-au gandit sa le faca o bucurie si le-au daruit dansul. O rugaciune in miscare, o descatusare de energii si o ofranda adusa divinului. Astfel a aparut Bharata Natyam, cel mai vechi si mai cunoscut stil de dans clasic din India, atestat de peste 2000 de ani prin tratatele teoretice pastrate pana azi (cum ar fi Natya Shastra al inteleptului Bhrata si Abhinaya Darpana al lui Nandikeshwara) si prin basoreliefurile cu siluete si figuri de dans din templele ridicate in Sudul Indiei.
Departe de stereotipurile Bollywood aflate, cu siguranta, in mintea celor ce vin la spectacolele ei pentru prima oara.
De-a lungul istoriei, Bhrata Natyam a fost considerat dans sacru si respectat ca atare. Artistii dedicati acestei arte erau considerati a fi mai aproape de zei decat oamenii obisnuiti si erau initiati in ritualuri de adorare permise doar lor. Aceasta arta s-a rafinat de-a lungul secolelor, dar a mentinut si mentine si astazi traditiile inscrise in tratatele clasice sanscrite legate de gramatica si vocabularul disciplinei. Bharata Natyam a inceput sa fie prezentat in sali de teatru abia in secolul XX. Treptat, dansul a fost apreciat, cu precadere, pentru valoarea estetica, dar componenta sacra a fost mentinuta pana in zilele noastre. In prezent, Bharata Natyam este una dintre cele mai cunoscute arte ale spectacolului in India, iar educatia unei dansatoare specializate include cunostinte temeinice de filozofie, mitologie, sanscrita (si alte limbi, cum ar fi tamil), precum si muzica indiana clasica din Sud (carnatica).
Bharata Natyam contine importante componente dramatice, dansul putand fi abstract, interpretativ sau teatral.
Dansul ca imagine tridimensionala
E o fata frumoasa, cu sensibilitate spiritualizata, desprinsa parca din basoreliefurile mitice ale Indiei povestilor si legendelor. Se numeste Anca Eugenia Anghelina (din Bucuresti, Romania, dupa cum se prezinta, intotdeauna, publicului), iar prietenii (si numerosii admiratori) ii spun Anca Indianca. De la o varsta frageda a fost „bantuita“ de pasiunea pentru mitologia si filozofia indiana. In 1996 a inceput un curs introductiv in Bharata Natyam, stilul de dans clasic indian din Sud (Tamil Nadu), cu profesoara Catherine Fouquet. Din 1997 pana in 2002, Anca a continuat sa danseze si sa studieze pe cont propriu. Pasionata, complementar, si de teatru, Anca Anghelina a initiat si coordonat, in perioada 2000-2002, trupa „Sahaj“, pentru care a scris piese, prezentate in regie proprie. Intre ele, „Isa the Son of Man“ si „Jerusalem“. Din decembrie 2002 pana in mai 2003, a participat la repetitiile trupei de teatru „Passepartout Dan Puric“, la Teatrul National „I.L.Caragiale“ din Capitala.
Absolventa, in 2003, a Facultatii de Limbi si Literaturi Straine a Universitatii Bucuresti, Anca Anghelina este o poliglota in toata regula, scolita in engleza, franceza, sanscrita, italiana, hindi. Prezenta ei intr-un spectacol de dans, de cand aprinde lumina ritualica si pina la ultima reverenta in fata publicului, e una rafinat spiritualizata, care daruieste energie si liniste, imbinand insolit metafizica europeana (lucrarea ei de licenta a avut ca tema „Mantuirea ca proces alchimic in poemul «Ierusalim» al lui William Blake“), cu arta sacrala a Indiei. Cu acel dans care „dezvaluie omul pe toate fetele“, dupa cum spune ea, in imagini tridimensionale, apropiindu-l de divinitate, dar si particularizandu-l intre semeni. Departe de stereotipurile Bollywood aflate, cu siguranta, in mintea celor ce vin la spectacolele ei pentru prima oara. Si pleaca sedusi de o alta perceptie a Indiei mitologice, care „respira“ firesc si in contemporaneitate. O Indie descoperita pe viu de Anca Anghelina, din 2003 incoace, ca bursiera a guvernului indian la New Delhi. Unde a studiat, neintrerupt si intensiv, Bharata Natym, pana in mai 2007, cu profesoara Jayalaksmi Eshwar si a participat la o serie de spectacole. In decembrie 2006, ea a sustinut Arangetram, absolvirea cursurilor de Bhrata Natyam, fiind astfel singura romanca recunoscuta oficial ca profesionista in dans clasic indian. Arangetram este un spectacol solo, de o ora si jumatate, cu muzica live, care demonstreaza virtuozitatea tehnica si performanetele interpretativ-coregrafice ale artistului.
Pentru a intelege cultura indiana in cat mai multe forme de reprezentare, Anca Anghelina a studiat si sanscrita si muzica sud-indiana clasica (carnatica), promovand cu note maxime cursurile in format traditional (guru-discipol) la Bharatiya Vidya Bhavan in New Delhi si carnatica in specializarea vocala, cu profesorii O.S. Shridar si Leela Omchery, in aceeasi metropola. A sustinut spectacole in turnee in Romania, in India si in Europa, intre ele un turneu de mare succes (o luna) in Turcia si in Italia. Creeaza coregrafii originale si scrie eseuri despre cultura indiana ca freelancer.
Cel mai nou spectacol al ei la Bucuresti a avut loc la Muzeul National al Literaturii Romane. Coregrafia originala inspirata de „Poemul-matrita“ al lui Dan Mircea Cipariu (Premiul de Poezie al Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pentru volumul „Tsunami“), la „Serile de muzica si poezie“. Virtuozitatea si daruirea ei interpretativa au cucerit numerosul public, motivand inca o data de ce, in mod exceptional, la sustinerea Arangetram-ului ei, in 2006, la New Delhi, au fost prezenti si doi artisti vizuali, Manav Gupta si Deepto Chatejee, care au realizat fiecare cate o lucrare cu Anca dansand pana la sfarsitul spectacolului de o ora si jumatate. Proiectul dans-poem-matrita se va finaliza in 2008, cu un volum care va reuni 35 de poeme, 35 de desene de Mihai Zgondoiu, versiuni in franceza (Ioana Craciunescu) si in engleza (Anca Anghelina) ale poemelor si un demo al spectacolului care va lansa cartea.
Din a doua jumatate a lunii iulie a.c., Anca Anghelina, care isi continua, in urmatorii trei ani, in India, studiile de dans si indianistica incepute acum mai bine de un deceniu, va fi colaborator, cu eseuri si reportaje, al revistei „Cultura“.