Sari la conținut

Sibiul hi-tech

articol aparut in Cultura, nr. 79 din 2007-07-05
» cultura vizuala »
Autor: Cristina Foarfa

Intalnirea dintre arta si tehnologie mizeaza pe elementul surpriza, pe interactivitate, pe ludic, rupand ritmul cotidian. Stiinta se imblanzeste si devine un element indispensabil al artei, deschizand o serie infinita de posibilitati. Ce nu poate face o mana dibace cu un computer?
Sibiul e capitala culturii si cum cultura nu e atemporala cum cred idealistii, ci strans legata de timpul in care se petrece, nici de aici nu puteau lipsi insemnele contemporaneitatii. Si prin ce se poate defini mai bine lumea in care traim decat prin tehnologie, prin noile media si prin interactivitatea lor intrinseca? Probabil ca pentru urechile conservatoare suna a blasfemie, dar e greu ca arta sa fie rupta de stiinta, eternele rivale se intalnesc in lucrarile facute pe computer, in instalatiile interactive sau in operele ce au la baza mai mult software decat dalta si ciocan.

Ambient Urban

Doua proiecte interesante se desfasoara in perioada aceasta in Sibiu. Primul dintre ele se numeste Ambient Urban si consta intr-o serie de lucrari care reprezinta, de fapt, tot atatea interventii in spatiul public, fie critic, fie ironic, fie ludic. Ambient Urban, un proiect al Fundatiei Meta, pune pe osatura Sibiului vechi haine noi, arunca printre cladirile ce par scoase dintr-o carte de povesti instalatii sonore, creaturi inteligente sau oameni gonflabili. Matthias Deumlich, artist german, aduce in Romania o instalatie cu oglinzi si lumini, unde Coloana lui Brancusi, facuta din sticla, se lumineaza concomitent, creand iluzia vizuala ca e infinita.

Mirela Dauceanu umple pasajele inguste ale orasului cu zgomote desprinse din natura, mai exact cu sunete de greieri, incercand o reconciliere a spatiului natural cu cel citadin. Ca trecator, nu intelegi de unde vine zgomotul si incepi sa cauti greierii, ca o expresie cumva a unui miraculos cotidian. Si Franc Purg (Slovenia) aduce natura in oras prin valuri ce par sa se loveasca de curtea interioara a Muzeului de Istorie, intr-o noua instalatie sonora ce are darul sa te rupa de mediul cotidian si sa provoace surpriza.

Si filmul isi gaseste locul aici, mai exact experimentele unor tineri artisti vizuali, atat romani cat si straini, ale caror productii pot fi vazute in fiecare vineri in Amber cafe din Piata Mare.

in weekend, Alina Buga a umplut o strada din Sibiu cu zeci de oameni gonflabili, de aproximativ doi metri in diametru, creaturi simpatice, care au dat culoare si viata, chiar si umflata, orasului. Tot gonflabile au fost si meduzele lui Romelo Pervolovici, albastre cu stele albe amintind ludic de UE, care plutesc si acum deasupra strazii Nicolae Balcescu de langa Piata mare.

Elementul principal al proiectului este tot o meduza, tot apartinand lui Romelo Pervolovici, dar care a inlocuit crusta de plastic cu fibra de sticla si heliul din interior cu proiectoare, computere sau senzori de miscare. Meduza, o sculptura inteligenta cum o numeste chiar autorul ei, isi intinde tentaculele in Piata Mica, unde, dupa lasarea serii, se lumineaza. Lumina si culorile nu vin oricum. Meduza este o lucrare complexa si interactiva, care intelege ce i se spune si, in functie de aceasta, isi schimba starea, deci si culorile. Tehno-arta, aflata la linia de intalnire dintre creatie si programare tehnologica, linie de care se apropie cu usurinta omul, cu care comunica.

Reinvierea mediului

Un alt proiect aflat tot pe aceeasi linie a artei care se intalneste cu tehnica se numeste „Reviewing the medium. Interactivity“ si se desfasoara intr-o fosta termocentrala (CT 3) din Sibiu, spatiu industrial prin definitie, perfect adecvat specificului expozitiei. Reviewing the medium aduce lucrari interactive de arta digitala, care au acelasi rol de mediere si de stabilire a comuicarii intre arta, tehnologie si umanitate.

Un ceainic este pus in interiorul unui computer antic, Commodore, aratand exact ca o randare a obiectului in 3d, cu cadrul verde fluorescent si axe. De fapt, Niklas Roy, artistul responsabil de aceasta lucrare, chiar a pus in interiorul carcasei un obiect, un mecanism care poate fi controlat prin taste numerice. Mai putem face diferenta intre obiect si imaginea tridiminesionala creata pe computer? Le recunostem? Daca virtualul poate simula realitatea, iata ca s-a intamplat si reversul, realitatea a luat forma digitala.

O alta instalatie care te pune pe ganduri este vasul plin cu apa al Monikai Hoinkins. Apucandu-l cu ambele maini vasul incepe sa vibreze, de parca brusc ai inceput sa ai puteri magice. Corpul tau devine un conductor si apa vibreaza in ritmul batailor inimii.

Te joci EdgeBomber pe perete, fiind practice o combinatie intre jocurile clasice pe computer si o parte materiala, tangibila. Jucatorul isi poate face propriul traseu lipind stickere pe perete, jocul combinand digitalul cu materialul. intr-un colt vezi lemne si in fata lor un ecran unde arde focul. Miscand lemnele dotate cu senzori, focul isi schimba intensitatea. Cauza si efectul sunt in medii diferite acum, lemnele si miscarea lor sunt tangibile, in timp ce focul este virtual. Lucrarea ii apartine lui Andreas Schuster.

in fine, doua instalatii interactive te lasa sa te joci cu imaginile proiectate pe perete. Pe de-o parte, o panza de paianjen virtuala (realizata de Ralph Ammer si Stefan Sagmeister) se rupe atunci cand esti in fata ei si te misti, refacandu-se mereu, simbol al vulnerabilitatii si al agresiunii. A doua instalatie se numeste „In Alice’s world“, creatia lui Jing He pe care privitorul o poate controla si cu care se poate juca. Misti cu mainile umbrele proiectate si formele se fac si refac in functie de miscarile corpului aflat in fata proiectorului.

intalnirea dintre arta si tehnologie mizeaza pe elementul surpriza, pe interactivitate, pe ludic, rupand ritmul cotidian. Stiinta se imblanzeste si devine un element indispensabil al artei, deschizand o serie infinita de posibilitati. Ce nu poate face o mana dibace cu un computer?