Dincolo de glycerine cu y si e mut
articol aparut in Cultura, nr. 79 din 2007-07-05» cultura literara »
Autor: Teodora Dumitru
„cineva sa faca cu mine ceva/ instantaneu/ sunt un lucru mare gestant si productiv/ si-n capul meu va trasez in fiecare zi conturul“ (G. Eftimie)
„oameniivorsafielasatiinpace in general“ egal nylon, egal latex, egal poliuretan. Gabi Eftimie mi-a trasat niste limite. N-am reusit decat din a patra incercare sa transcriu acest colos sintetic fara spatii intre componentele sale („oamenii“ „vor“ „sa“ „fie“ etc. etc.), fapt care m-a deceptionat suficient de mult incat sa ajung la dileme de filosofie a limbajului si inertie discursiva. A mea, nu a ei. Am inertia space-urilor si nu pot reproduce un cuvant de 27 de litere care nu-mi apartine – in sensul in care imi apartine – ca mostenitor al unei arhive – cuvantul „mazare“. Recunosc conceptul de „«oamenii» «vor» «sa» «fie» «lasati» «in» «pace»“, dar morga lui aglutinata ma contra-dispune, fiindca nu apartine decat arhivei unui singur om – Gabi Eftimie.
„oameniivorsafielasatiinpace“ e un produs care se comporta ca un medicament de sinteza. Sau ca orice de sinteza; ca „intunericul sintetic“. in principiu, orice obiect/ relatie naturale pot suporta asemenea conversii sintetice. intunericul de tip „nylon“ nu e mai putin tenace – sub aspectul stranietatii toxic-eficiente – decat polimerul lexical „oameniivorsafielasatiinpace“. Sau decat „1 om“ / „1 gramada de oameni“. Daca scriu „1 om“, risc sa fiu mai toxica decat daca scriu „eu ciugulesc capul sinucigasilor“. De ce? din cauza cifrei. O cifra care ia locul unui sir legitim de litere o face la modul toxic. Se pune in locul. Opereaza o sinteza brutala, e mai percutanta decat „un“ sau „o“, frizeaza tinta mai abil.
„Nylon“, „1“, „oameniivorsafieetc.etc.“ sunt functii de viteza. Executa mai repede si mai eficient decat texturile naturale si dau dependenta. Cand „oameniivorsafielasatiinpace“ va intra la bursa, „oamenii vor sa fie lasati in pace“ nu va mai valora nimic.
Tehnologia inventeaza ontologia etc. etc., si nu prea. Daca Gabi Eftimie ar fi un simplu adaptor instrumentar – taste in loc de pix/ stilou/ pana, rewind&restart in loc de metanoia, worldwideweb in loc de alfa si omega –, daca Gabi Eftimie ar ilustra o forma de DEX revizuit in care au intrat importurile high-tech si liftingul conceptelor arhivate, chestiunile ar fi simplisime si nu mi-ar lua mai mult de 200 de semne pentru a constata cazul. Totusi lucrurile nu stau nici pe departe in acest fel. Cineva care se uita in monitor si vede ca palpaie cursorul nu serveste cu necesitate o forma de poezie. Nu cred ca e nevoie sa ajung la sofisme de tipul: milioanele de posesori de PC-uri (cu exceptia Gabriellei Eftimie) care contempla cursorul si nu pricep nimic, rateaza marea poezie. Nu o rateaza deoarece ea nu este acolo. Ea este acolo. Citez din Gabi Eftimie doua randuri care pot contine – la rigoare – o definitie banala si epocala a poeziei:
„acum corpul tau incape intr-o punga de plastic/ sper ca-i izolat ermetic/ dar tu nu esti acolo// tu esti acolo“. Poezia exista cu certitudine; ea se afla mereu la doua blankuri distanta de oricare acolo.
Textele Gabriellei Eftimie au toate sansele sa para consecinte de vocabular. S-ar putea argumenta ca efectul ei de noutate rezulta din alianta „status“ plus „hacker“; sau din imaginarul „glycerine“, cu „y“ si „e“ mut. Extrem-extrem de fals; oricat Dasein ar intra in aria conceptului de „status“ si oricat hibris s-ar contine in „hacker“. Promotorii de marci pot, evident, sa contraga gabieftimitatea in „gandurile ... ca niste ecrane cu purici“, asa cum pot contrage marca Ruxandra Novac in „se ascunde prin curte/ ca macelarul dupa pensionare“. Si, consecutiv, doua estetici: cyber-trashy post-milenarist vs hard neoexpresionism 2000. Totusi, nu machierea/ comercializarea efectelor de marca ma intereseaza aici. Nu vreau sa vand poezia Gabriellei Eftimie unora care n-ar putea-o deosebi de Angela Marinescu decat la afisajul marcii „asta nu-i aia care-si mananca versurile si face pipi pe poezie; asta-i aia care se virussseaza si foloseste /////////“. Marca n-are nici cea mai vaga idee de ceea ce este acolo.
„am plans aplicat pe situatie ... am fost atenta la cei din jur am respirat/ curat si cu precizie si aplicat/ pana la un punct ... ma deplasez zambind printre oameni/ nici o mana in jurul gatului“. Aici se plange „aplicat pe situatie“. Marca high-tech a Gabriellei Eftimie unde este, ca nu este. No status, no hacker. Doar „aplicat pe situatie“ – metodologie si stabilitate in n'importe quoi. Astfel vine declinul marilor filosofii: Gabi Eftimie nu trebuie sa expuna deserturi postatomice; e suficient sa bea apa „aplicat pe situatie“ – si devine apocaliptica. E suficient sa se deplaseze zambind printre oameni, cu „nici o mana in jurul gatului“. „nici o mana in jurul gatului“ este una dintre cele mai non-cyber si mai non-trashy solutii; pare calma, relaxata si naturala. Un om se plimba pe strada cu nici o mana in jurul gatului. Revizuit, faptul devine insa mai demolator decat saptele din „dementa 7“ (ochii vostri sunt linistitori si implora/ vine dementa 7/ intre noi nu exista mila eu nu am mila/ si strig/ voi va miscati/ mai intai lumina/ apoi intuneric/ lichidul negru buseste pe gura pe urechi/ peste tot// lumina/ intuneric/ lumina/ intuneric/ umbre/ luminoase/ intuneric sintetic“): „nici o mana in jurul gatului“ constituie exceptia de la regula. Regula este: – mereu – pe strada – oamenii cu mainile in jurul gatului – ; in jurul gatului lor sau al altora, la modul constrictor. Lucreaza in firme, merg dupa sageti, au bonusuri, xeroxuri, printere, cursoare, 25oC aer conditionat, si maini de pus in jurul gatului. Mutanti din seria „aplicatpesituatieoameniivorsafielasatiinpace“. Astia nu mor ca oamenii. Cand unul dintre acesti indivizi care „face zgomot“ si „constata despre y“ si „in fine“ iese din cadru/ este suspendat, sufera doar o minora depravare geometrica: 1 „punct care dispare tiuind“; vine lejer o moarte sintetica, aplicata pe situatie, cu spatele la bec.
Gabi Eftimie este castigatoare a programului de creative writing Rasca 2006 si reprezinta singura forma de concurenta care i s-ar putea face, in acest moment, Ruxandrei Novac. In conditiile in care Ianus strumfeste, iar Ruxandra nu mai scrie de patru ani, Gabi Eftimie va traseaza in fiecare zi conturul.