Cine cu cine vorbeste?
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Daniel Cristea-Enache
In numarul 120 al revistei „Observator cultural“ (21-27 iunie), redactorul-sef al publicatiei, dna Carmen Musat, scrie o notita inflamata despre un articol al lui Mihai Iovanel care a avut darul s-o lezeze. Ce facu Iovanel?
Ce se intampla azi nu scuza ce s-a intamplat ieri. In ce ma priveste, nimeni si nimic nu poate spala zecile de mizerii publicate la adresa mea in „Observatorul cultural“, inca din primul numar al revistei.
Mai intai – aflam -, el „si-a facut un obicei din a minti cu seninatate si nerusinare“. Dna Carmen Musat a ignorat pana acum ignobilele sale articole, considerandu-le „expresia unei insolente specifice varstei“. Numai ca Mihai Iovanel „recivideaza“, noile „minciuni debitate senin“ tulburandu-i dnei Carmen Musat seninatatea autoimpusa. Oricum, de la Iovanel nu poti sa ai cine stie ce pretentii, avand in vedere ca el este un „jurnalist“ (ghilimelele minimalizatoare ii apartin autoarei) „format la scoala lui Dan Diaconescu“.
In fine, ca sa n-o mai lungesc cu citatele (fiindca si notita in chestiune se apropie de sfarsit), Mihai Iovanel va fi actionat in instanta pentru calomnierea dnei Carmen Musat. Bazandu-se pe surse orale, din interiorul Institutului „G. Calinescu“, el a scris ca dna Carmen Musat a dat telefoane intru stimularea unor cercetatori, pentru a-l combate la gazeta pe directorul Institutului, Eugen Simion.
A dat sau n-a dat dna Carmen Musat asemenea telefoane? Au fost sau n-au fost? Sursele lui Mihai Iovanel ar trebui sa-si formuleze, raspicat, punctul de vedere, asumandu-si in scris ceea ce au declarat verbal. In absenta acestor necesare precizari, fraza lui Mihai Iovanel nu poate fi sustinuta; mai exact, adevarul ei nu poate fi demonstrat.
Ceea ce poate fi insa demonstrat, printr-o simpla analiza de continut si de stil a notitei scrise de dna Carmen Musat, este agresivitatea neobisnuita a unei autoare care pare sa-si fi pierdut calmul profesoral. Sa scrii despre cineva ca minte cu seninatate si nerusinare, sa-l inscrii in scoala lui Dan Diaconescu, sa-i gasesti o scuza (!) in aceea ca are o insolenta „specifica varstei“, iata derapaje si umori pamfletare ce distoneaza puternic cu veleitatile academice ale dnei Carmen Musat. Cum adica, stimata doamna, insolenta specifica varstei? Adica tinerii de pana in 30 de ani sunt, toti, insolenti, fiindca decretati Dvs. asta? Nu cumva generalizati abuziv? Si nu comiteti, oare, o grosolanie circumscriindu-l pe Mihai Iovanel (unul dintre cei mai buni critici literari din noua generatie) OTV-ului lui Dan Diaconescu?
Jignita la culme de articolele lui Mihai Iovanel, dna Carmen Musat ameninta cu un proces: atat impotriva lui, cat si impotriva lui Augustin Buzura, directorul revistei „Cultura“. Redactorul-sef al „Observatorului cultural“ are aceasta ambitie: sa-i aduca pe cei doi in fata tribunalului, pentru calomnie.
Imi ingadui, insa, a-i aduce aminte acestei doamne cu memorie fluctuanta ca, in calitate de redactor-sef al „Observatorului cultural“, a girat in ultimii ani nenumarate calomnii si atacuri nedemne la adresa multor intelectuali, publicate fara a fi semnate (pe ultima pagina) in revista pe care o pastorea si o pastoreste. E notabil ca, in urma despartirii „Observatorului cultural“ de fostul director, Ion Bogdan Lefter, aceste articolase s-au rarit semnificativ si – lucru mai important – au capatat cate o semnatura. Au fost, deci, asumate in fondul si in expresia lor. Dar ce se intampla azi nu scuza ce s-a intamplat ieri. In ce ma priveste, nimeni si nimic nu poate spala zecile de mizerii publicate la adresa mea in „Observatorul cultural“, inca din primul numar al revistei.
Nu ca as fi eu resentimentar; nu sunt. Dar n-am cu cine sa mai discut despre toate acestea. Dl Ion Bogdan Lefter a plecat si si-a facut alta revista, iar dna Carmen Musat a facut o serie noua a „Observatorului cultural“; si e ocupata sa tina lectii de moralitate tinerelor generatii.