Comunicat de presa
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura civica »
Autor: Ioan-Aurel Pop
Doresc sa aduc la cunostinta opiniei publice ca, la 19 iunie a. c., am cerut dlui Adrian Cioroianu, ministrul Afacerilor Externe, si dlui Ionel Haiduc, Presedintele Academiei Romane, aprobarea retragerii mele din calitatea de director al Institutului Roman de Cultura si Cercetare Umanistica din Venetia (IRCCU). M-am adresat domniilor lor, usor dezorientat, in postura mea inca actuala, de director al IRCCU, numit, conform legislatiei in vigoare, la propunerea Academiei Romane, platit de Ministerul Afacerilor Externe (MAE) – in cadrul caruia sunt temporar detasat – si raspunzator pentru activitatea de baza, inclusiv pentru cea de cercetare si de eruditie, in fata Institutului Cultural Roman (ICR)! Am cumpanit si am ajuns, nu fara oarecare dificultate, la concluzia ca decizia acestei retrageri este de competenta MAE si a Academiei Romane
Toate institutele straine din Venetia s-au impus prin cicluri de actiuni perene, derulate an de an si care au la activ zeci de editii. De cativa ani, si IRCCU s-a inscris cu rezultate meritorii pe aceasta traiectorie. De ce sa fie oprita?
Cu precadere in ultimul timp, conducerea ICR a luat o serie de masuri care pericliteaza activitatea, compromit credibilitatea si afecteaza prestigiul IRCCU, in raport cu publicul, cu personalitati ale culturii din Romania si din tara de resedinta, cu minoritatile din Romania, precum si cu romanii din diaspora.
Astfel, la 15 iunie a. c., un comunicat semnat de dna Irina Ionescu, director al Directiei Institute Culturale Romanesti din Strainatate, ma anunta ca o conferinta de stricta specialitate, planificata si mediatizata deja („care ar fi urmat sa fie sustinuta“), a dnei prof. univ. dr. Bianca Valota Cavallotti (cunoscut istoric de la Universitatea din Milano, nepoata lui Nicolae Iorga, fondatorul IRCCU din Venetia), a fost respinsa de catre Comitetul director al ICR (format din sapte persoane, intre care nici un istoric!), prin faptul ca nu primeste finantare (de vreo 500 de euro, ceruti, de altfel, din bugetul afectat Institutului venetian si nu din alte fonduri ale ICR!). Conferinta se axa pe dimensiunea cercetarilor si studiilor sud-est europene ale IRCCU, dimensiune asumata inca de la intemeierea institutiei de catre Nicolae Iorga (care a condus si un institut de studii sud-est europene!), in 1930 si reluata dupa caderea regimului comunist.
La 31 mai a. c., un alt comunicat, semnat tot de dna Irina Ionescu, imi aducea la cunostinta decizia Comitetului director al ICR conform careia „IRCCU de la Venetia nu trebuie sa se implice in organizarea editiei de anul viitor a «Zilelor Carl Filtsch» (si, evident, nici in cele urmatoare!). Este vorba de asta data de o interdictie drastica, care nu vizeaza doar finantarea (suma ceruta si aprobata pentru 2007 a fost de circa 900 de euro!), ci chiar desfasurarea actiunii. Aceasta manifestare stiintifica si muzicala, ajunsa in 2007 la a patra editie, a fost impusa de subsemnatul in peisajul cultural atat de exigent al Venetiei, prin obtinerea colaborarii unor prestigioase institutii culturale profesioniste si diplomatice italiene, germane si ale originarilor nascuti in Romania si aflati in Germania (intre care si Consulatul General al Germaniei de la Milano). Scopul ei era de a omagia anual, in jurul datei de 11 mai, personalitatea lui Carl Filtsch (28 mai 1830 – 11 mai 1845), sas transilvanean, nascut la Sebes-Alba si mort la Venetia (unde are un frumos monument, alaturi de cel al lui Ezra Pound si aproape de cel al lui Igor Stravinski!), mic geniu muzical, pianist si compozitor, elevul preferat al lui Chopin, sustinut prin mecenatul contesei Banffy. „Zilele Carl Filtsch“ au insemnat nu numai organizarea unor recitaluri cu instrumentisti din Romania in prestigioase sali de concerte din Venetia (recitaluri despre care s-a scris si in „Corriere della Sera“!), dar si derularea unor sesiuni stiintifice, mese rotunde si conferinte despre cultura Transilvaniei in secolele XVIII-XX, a Romaniei moderne, despre aspectele multiculturale ale Romaniei contemporane, despre intelegere, toleranta si integrare europeana prin arta.
Aceste interdictii sunt de neimaginat intr-o societate civilizata, care respecta profesionalismul si valorile culturale.
Cum nu inteleg sa trag din aceasta atitudine concluzia ca ICR doreste sa submineze in chip constient cultura romaneasca difuzata in Europa si nici raporturile cu minoritatile din Romania si cu emigratia romaneasca din Occident si din Europa Unita (in care suntem acum si oficial parte!), nu-mi ramane decat o singura constatare: persoana mea nu mai este dorita de catre conducerea ICR, ca partener onest al colaborarii! Simtind de mai multa vreme acest lucru (mai ales prin respingerea de catre ICR a oricarui dialog), am refuzat politicos onoranta invitatie facuta mie relativ recent de catre Academia Romana din Bucuresti si de catre Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei de a prelua conducerea Accademiei di Romania din Roma!
In aceste conditii, fara alte resentimente decat o imensa mahnire, am rugat conducerile MAE si Academiei Romane sa aprobe revenirea mea acasa, incepand cu data de 1 septembrie 2007, pentru a-mi putea relua activitatea de profesor la Cluj in anul academic urmator. Sper ca in acest fel, de la Cluj, nu voi mai tulbura cu „incapatanarea mea de ardelean“ (cum mi s-a spus, mai in gluma-mai in serios!), „strategia“ de „interfata culturala“ pe care si-a asumat-o ICR (cum scrie pe site-ul institutiei).
Nu am facut acest comunicat din dorinta de a ma remarca. Sunt destul de cunoscut, mai ales dupa ce Academia Romana mi-a facut onoarea sa ma aleaga in 2001 drept cel mai tanar membru al sau (fireste, membru corespondent) si dupa ce, in 2006, Realitatea TV m-a instiintat ca m-am situat al patrulea intre cei „Zece pentru Romania“, la categoria istorici! Am facut-o pentru a protesta si a incerca sa salvez functionarea normala a IRCCU, asa cum l-au gandit fondatorii in frunte cu Nicolae Iorga si refondatorii, mai ales regretatul Marian Papahagi (care a reusit in 1998 sa obtina o hotarare de guvern pentru readucerea bursierilor la Roma si la Venetia). Fac un apel – in conditiile in care persoana mea nu va mai fi o piedica in fata Comitetului director al ICR! – pentru luarea unor masuri in vederea tinerii in conditii onorabile a conferintei dnei prof. Bianca Valota Cavallotti (care a facut o onoare IRCCU acceptandu-ne invitatia!), planificate in septembrie 2007, precum si in vederea sprijinirii anuale a „Zilelor Carl Filtsch“, intrate in traditia venetiana si atat de importante pentru relatiile cu originarii din Romania traitori in Occident, cu minoritatile nationale din Romania si cu unele institutii profesioniste din Italia si Germania. Daca avem un simbol legat de Romania la Venetia, de valoare internationala si cu semnificatie multiculturala, apreciat si de localnici, de ce sa nu-l evidentiem?
Consider ca este nevoie de un proiect de punere a activitatii unora dintre institutele culturale romanesti din strainatate sub coordonarea unor foruri care sa aiba capacitatea, vointa si competenta necesare indeplinirii acestui delicat tel. ICR nu este o fundatie privata, ci una publica, bugetul sau este aprobat de Parlamentul Romaniei si provine din buzunarele contribuabililor, ale cetatenilor Romaniei! De aceea, finantarea actiunilor culturale nu trebuie sa aiba nimic de-a face cu liberul arbitru, cu intamplarea, cu simpatiile si antipatiile personale!
Doresc sa multumesc Ministerului Afacerilor Externe si Academiei Romane, care m-au sprijinit cu generozitate si promptitudine in acesti ani, Ministerului Culturii si Cultelor, Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Universitatii „Babes-Bolyai“ si altor institutii de cultura cu care am colaborat foarte bine, precum si celei mai mari parti a personalului ICR, care a raspuns cu solicitudine numeroaselor apeluri si rugaminti venite din partea IRCCU.
D I R E C T O R
Prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop
Membru corespondent al Academiei Romane
Anexe
1. Detalii legate de conferinta prof. Bianca Valota
Titlul conferintei era „Albania venetiana in spatiul adriatic“ si urmarea prezentarea unor noi cercetari despre dominatia Serenissimei in zona Balcanilor de Vest (si nu in statul actual numit Albania!), cu sublinierea interferentelor dintre Orient si Occident, dintre venetieni si populatiile locale, inclusiv aromanii. Cunoscatorii stiu ca prin Albania venetiana, multe reflexe ale civilizatiei din Peninsula Italica au ajuns in Regatul Ungariei si in regiunea Dunarii Mijlocii si de Jos, adica in spatiul locuit si de romani.
Las deoparte faptul ca dna prof. Bianca Valota Cavallotti este un specialist notoriu in studii sud-est europene, ca este nepoata de fiica a fondatorului IRCCU de la Venetia – Nicolae Iorga –, las deoparte si faptul ca aceasta conferinta a domniei sale se incadreaza in ciclul de actiuni ale IRCCU intitulat „Venetia si Italia intre Occident si Orient: istorie, cultura, arta“ (inaugurat in februarie 2007 printr-o conferinta a prof. Marino Zorzi, directorul Bibliotecii Nationale Marciana din Venetia), dar nu pot trece peste faptul ca mi se contesta pregatirea stiintifica de istoric! Nici nu mai insist asupra faptului ca tema generala a ciclului si numele prof. Bianca Valota au fost comunicate la finele anului 2006 conducerii ICR si nu au starnit nici o reactie negativa. Nici nu aveau de ce!
Eu nu am fost numit la IRCCU din Venetia in calitate de administrator, ci de specialist, de profesor, de cercetator, de istoric, capabil sa organizeze manifestari stiintifice, sa coordoneze activitatea bursierilor „Nicolae Iorga“ ai statului roman, sa scoata publicatiile erudite periodice ale Institutului etc. In ce mod sa comunic dnei prof. Valota respingerea finantarii conferintei domniei sale si cum sa o justific? Cum sa-i raspund cand ma va intreba numele specialistilor de la Bucuresti care i-au contestat conferinta? Datoria elementara a conducerii ICR era – in conditiile ignorarii competentei directorului – sa convoace, cum promisese, o comisie de experti istorici, care sa se pronunte si sa aiba gentiletea sa-mi aduca la cunostinta acest lucru.
Banuiesc doar – deoarece nu mi s-a dat nici o explicatie! – ca a deranjat tema, considerata exotica si neinteresanta pentru Romania. Pe de o parte, este o judecata falsa (tema are legatura si cu romanii!), iar pe de alta, trebuie sa revenim la cultivarea temelor de istorie universala, cum s-a facut de catre marii nostri istorici din epoca interbelica si, sporadic, si dupa aceea. In plus, de la 1 ianuarie 2007, suntem membri de drept ai unei entitati politice numite Uniunea Europeana! Dar cine poate judeca mai bine o tema de istorie decat un istoric?
2. Detalii despre „Zilele Carl Filtsch“
Interzicerea „implicarii“ IRCCU in organizarea „Zilelor Carl Filtsch“ are urmari si mai grave, mai delicate. In acest caz, contestarea profesionalismului persoanei mele trece pe plan secund (desi sesiunile stiintifice dedicate istoriei culturii transilvanene si romanesti tin de specialitatea mea!), insa trec pe prim plan deteriorarea relatiilor cu institutii importante ale originarilor din Romania care traiesc acum in Germania, cu institutii culturale profesioniste venetiene si germane, cu institutii diplomatice, cum este Consulatul General al Germaniei din Milano si chiar cu minoritatile din Romania. Cum sa explic unei personalitati precum prof. Walter Krafft (nascut la Bucuresti in 1936, urmas de sange al lui Filtsch!), directorul scolii internationale „Münchener Musikseminar“ (MMS), care a organizat cu acest MMS toate cele 11 editii ale festivalului-concurs de la Sibiu dedicat lui Carl Filtsch (si care in curand va fi din nou la Sibiu pentru a XII-a editie!), care a organizat in Germania, Italia si Romania concerte cu orchestrele simfonice din Cluj, Sibiu, Brasov, Timisoara, Arad, Oradea, Targu-Mures, München, care a instruit si instruieste gratuit zeci de pianisti din Romania, care anima an de an „Zilele culturii romanesti“ din München, care este partener al Institutului Italian de Cultura din München in organizarea „Concertelor de vara 2007“, planificate intr-o sala in care a dirijat si Sergiu Celibidache (din complexul Gasteig), cu solisti din mai multe tari (inclusiv Romania)? Cum sa-i spun acestui sas, autentic profesionist, care se prezinta lumii ca „roman“ si care este onorat si finantat, intre altele, de institutele italiene de cultura din Germania si de cele germane din Italia, ca un institut roman de cultura nu-l considera apt pentru comemorarea unui muzician nascut la Sebes, elev al lui Chopin si, prin aceasta, pentru propagarea culturii romanesti in Italia? Cum sa explic ca, dupa interzicerea de catre regimul comunist din Romania a oricaror manifestari dedicate „neromanului“ Filtsch, ne ciocnim, dupa peste doua decenii, de aceleasi interdictii? Cum sa-i spun conf. univ. dr. Boldizsár Csiky, de la Universitatea de Muzica din Cluj, fost student al prof. Walter Krafft la „Münchener Musikseminar“, ca nu mai poate canta la Venetia sub egida Institutului Roman? Ce fel de logica este aceasta? Precizez ca in urma pledoariilor mele numeroase si elaborate, prin care justificam aceste actiuni, conducerea ICR nu a gasit cu cale decat sa-mi comunice sec neagrearea sau respingerea lor in 2008, fara nici un detaliu! Toate institutele straine din Venetia – cu precadere cel german, cel grecesc, cel francez, cel elvetian, adica cele mai prestigioase – s-au impus prin cicluri de actiuni perene, derulate an de an si care au la activ zeci de editii. De cativa ani, si IRCCU s-a inscris cu rezultate meritorii pe aceasta traiectorie. De ce sa fie oprita? Culmea este ca in 2008 ar fi urmat sa fie interpretate la Venetia, sub egida IRCCU, de catre un student de la MMS, doua piese inedite ale lui Carl Filtsch, recent descoperite la Londra!
3. Concluzii
Am cerut in repetate randuri conducerii ICR sa incerce sa tina seama de specificul institutelor erudite romanesti din Italia, singurele care gazduiesc prin statutul lor evenimente academice, care scot periodice de stricta specialitate, care-i instruiesc pe bursierii „Vasile Parvan“ si „Nicolae Iorga“ ai statului roman, care ofera cursuri universitare de limba, cultura si civilizatie romaneasca (directorul de la Venetia fiind in mod oficial si profesor asociat al universitatii locale!). Nu am obtinut decat reprosuri, un modest statut de tolerat, precizarea ca ICR nu poate „aprecia“ activitatile care nu intra in „strategia“ sa si „gratularea“ mea cu anumite calificative anuale, despre care e mai bine sa nu vorbesc... Cat despre intelegerea faptului ca directorul de la Venetia trebuie sa fie, pe cat se poate, un specialist de marca, un erudit, cunoscator al catorva limbi straine, sa se orienteze bine in arhive si biblioteci, sa stie chiar si paleografie latina si italiana, sa-i poata indruma pe bursieri in institutiile academice ale Serenissimei, in noianul de documente inedite care vorbesc despre romani, nici nu am putut spera de la institutia romaneasca patronatoare! Am fost insa inteles de institutiile culturale si de cercetare italiene, dintre care trei m-au ales ca membru al lor, iar doua dintre ele chiar in comitetele stiintifice, alaturi de ilustri colegi istorici italieni si straini!
Nu pot sa asist pasiv la distrugerea reputatiei unei institutii de prestigiu a culturii noastre, cum este IRCCU! Actiunile despre care a fost vorba mai sus sunt sustinute exclusiv de profesionisti, de personalitati si de institutii de specialitate, cultiva teme si creatii culturale de prim rang, in ambianta unui centru cultural de nivel international, cum este Venetia. Ele sunt organizate de IRCCU in colaborare cu institutii italiene si germane, ale romanilor si ale originarilor din Romania, privesc realitati europene si romanesti, in interferenta lor fireasca. Pentru pregatirea lor, atunci cand a fost nevoie, am apelat la specialisti, care mi-au garantat valoarea temelor, persoanelor si institutiilor implicate. De aceea, respingerea lor de catre ICR este un act nejustificat si profund daunator, fata de care protestez.