Viva Las Vegas si toti hotii lui
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura cinema »
Autor:
Cei 11 hoti mititei s-au facut 13 intre timp, s-au intors la prima motivatie a jafului (razbunarea) si au reusit sa nu piarda niciun dram din nonsalanta si sarmul cu care si-au cucerit spectatorii dupa primul film din serie. Pacat ca au pierdut pe drum distractia din final, cand primeam de obicei o scena memorabila, dovada inteligentei lor de neegalat cand e vorba de a pune la cale scheme imposibile.
De data aceasta s-a terminat cu „cherchez la femme“ (adio Julia, adio Catherine), actiunea pleaca de la infarctul unuia dintre primii unsprezece, urmatorii doisprezece, sau astia treisprezece. Reuben (Elliott Gould), batranel simpatic, sunt sigura ca aveti sanse sa va aduceti aminte de el, este unul dintre cei din afara trio-ului George Clooney – Brad Pitt – Matt Damon; despre el n-as sti exact sa spun ce facea in celelalte doua filme ale seriei, dar aici isi petrece, cu siguranta, mare parte a timpului zacand in pat dupa ce e inselat in afaceri de raul si nenorocitul de Willie Bank/Al Pacino. Care e foarte rau si foarte nenorocit, si insipid cat cuprinde. Suna aproape a blasfemie sa spui asta despre Pacino, dar oricat ti-ai da silinta nu poti sa nu casti in timpul celor mai multe scene in care apare el.
Dar sa ne intoarcem la baietii nostri, va rog, ei sunt magnetul pupilei in toata treaba asta. Baieti care pun de-o reuniune a tuturor aliatilor, concurentilor si fostilor dusmani din filmele anteriore, ceea ce ar trebui sa faca aventura cu atat mai palpitanta. Ei bine, nu e chiar asa.
Daca si din cea mai telenovelistica parte, „Ocean's Twelve“, ramaneai cu scena fenomenala in care Vulpoiul isi danseaza drumul printre razele de laser, atunci e dreptul meu sa astept ceva mai mult atunci cand il zaresc pe Vincent Cassel pe holurile cazinoului din „Ocean's Thirteen“, nu? Aiurea, sperante desarte, saracul are parte de-o amenintare cu arma, un salt de pe acoperis (stiu, stiu, nemaivazut si nemaiauzit) si cateva injuraturi in franceza, pline de naduf simpatic, ce-i drept.
Atunci unde ramane distractia mea? In mod sigur, nu in extraordinarul furt al diamantelor realizat cu ajutorul ingenios al unui… elicopter?! Sincer, nici nu cred ca mai conteaza jaful, si sigur au stiut-o si ei, doar au dovedit ca sunt baieti destepti cu mult timp in urma, acum pot sa fie doar stilati si in plus sa ne mentina bine-dispusi pe parcursul a doua ore carora le pot reprosa orice, numai ca sunt plictisitoare nu. In definitiv, poti intelege ce se intampla, tot ce-ti trebuie este un pix si-un carnetel, plus rabdarea sa verifici notitele la fiecare 5 minute ca sa-ti reamintesti cine, ce si de ce. Sau poti foarte bine sa-ti bagi picioarele in intriga si sa te bucuri de placerea vinovata de a te uita la un film facut tocmai pentru deliciul tau vizual.