O noua dependenta: shopping-ul
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura controversei » dosar
Autor: Dan Niculescu
„Cumpar, deci exist!“
Din cauza presiunii pe care publicitatea o face asupra societatii de consum, suferinta psihica isi gaseste, dupa toate aparentele, noi mijloace de manifestare. In cultura occidentala, actul cumpararii a fost asimilat organic, prin incurajare sociala. Consumismul este prezent pana la saturatie in media, prin crearea de programe TV dedicate cumpararii de produse sau a site-urilor de Internet specializate, cum ar fi E-bay. S-a ajuns pana acolo incat achizitia poate exclude orice interactiune umana. Traim intr-o epoca dominata de o economie a abundentei, in care suntem in permanenta chemati insistent la marea sarbatoare a cheltuielii. Suntem nevoiti sa ne dovedim existenta prin noul cogito: cumpar, deci exist!Se poate observa ca unele persoane nu au capacitatea de a rezista tentatiei de a cumpara diferite produse, in acest mod ajungandu-se la o adictie distructiva, care se poate transforma intr-un dezastru financiar. Se estimeaza ca femeile ar fi categoria majoritara care sufera de aceasta tulburare, probabil si din cauza industriei cosmetice si vestimentare care stimuleaza latura narcisiaca la cumpararea in cantitati cat mai mari.
Adesea, aceste persoane se intorc acasa dupa o zi de shopping cu tot felul de cumparaturi inutile, cu care isi umplu camera. Cele mai multe dintre aceste lucruri raman cu eticheta atasata, nefiind folosite vreodata. Un sentiment de culpabilitate este trait de catre persoanele care evalueaza ceea ce au cumparat, chiar daca nu si-au dorit in mod real asta, totul cu pretul unor cheltuieli necugetate.
Incapacitatea de control a impulsului de a cumpara poate fi nociva, ducand la datorii financiare foarte mari, dar si la ruinarea relatiilor cu cei dragi. Lipsa banilor nu este intotdeauna un obstacol insurmontabil pentru o persoana cu o asemenea tulburare. Aceasta poate fi nevoita sa minta sau sa fure ca sa-si procure banii necesari cumparaturilor. Uneori, este nevoita sa ascunda lucrurile de ceilalti. Cu alte cuvinte, cumparatorii compulsivi cumpara mai mult decat au nevoie si cheltuiesc mai multi bani decat isi permit, intr-un efort de a se simti mai bine.
Ca in orice adictie, si logica inconstienta a apetitului pentru consumism este una infantila, caracterizata prin nevoia de satisfacere urgenta a placerii, adica: „totul, imediat!“, shopping-ul devenind astfel si o forma de nevroza obsesionala de consum. Incapacitatea de amanare a cumpararii este stimulata de inventarea creditului, care vine sa rastoarne raporturile cu realitatea, prin ignorarea timpului, dar si a materialitatii concrete a banului.
Dincolo de obsesia de a cumpara cu orice pret, chiar daca produsele nu au valoare practica, se pot afla diverse conflicte emotionale, subestimari sau supraestimari ale imaginii de sine, nevoi legate de sentimentul de putere si ale valorii personale s.a.m.d.
Asadar, printr-un comportament compulsiv (din calea caruia nu te poti sustrage) se incearca inconstient rezolvarea unei problematici psihologice. In spatele simptomelor se pot afla nevoi afective care framanta si produc tensiune psihica pasibila de descarcare prin gestul freneziei cumpararii, care are un rol de calmare temporara. Persoana in cauza poate incerca uneori cu disperare sa se apere de trairea dureroasa a unei pierderi prin acumularea neincetata de bunuri, care sa umple niste goluri afective, fiind astfel vorba despre camuflarea unei depresii.
Individul poate astfel incerca sa gaseasca o solutie la sentimentele sale de insuficienta, la dorinta sa de integrare si promovare sociala, la preocuparea sa de afirmare… Cuprins de dorinta de a-si afirma existenta, de a-si limpezi statutul si rolul in raport cu ceilalti, va cauta produse si marci noi, imagini compatibile cu propria conceptie despre sine, despre cum trebuie sa fie, despre ce va deveni in mod magic prin gestul achizitionarii unui produs.
Pentru persoana respectiva, ceea ce conteaza cu adevarat este actul cumpararii/achizitiei, mai mult decat cel al posesiei/ colectionarii sau al folosirii propriu-zise a acelor bunuri. Toxicomania gesturilor de achizitionare vine sa linisteasca angoasele, ca un fel de pansament psihic peste ranile, cel mai adesea, inconstiente.
Prin urmare, pentru o intelegere mai profunda a cauzelor care genereaza simptomele foarte suparatoare ale unui astfel de comportament dezadaptat este necesar un ajutor specializat. Numai demersul psihoterapeutic poate fi in masura sa duca in mod autentic la depasirea impasului pe care il reprezinta lipsa de control al impulsului.