Sari la conținut

Adictiile societatii de consum

articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28
» cultura controversei » dosar
Autor: Georgiana Branisteanu


Tot ce procura o cat de mica placere este posibil sa devina obiectul de alegere pentru un comportament adictiv, in functie de sensibilitatile structurii psihosomatice a dependentului. Orice poate functiona ca drog. Aceasta nu inseamna ca orice placere se va transforma intr-o dependenta. Pentru ca obtinerea de placere intr-o anumita zona sa devina un exces, este necesar sa existe o structura psihica ce cauta acea placere compulsiva intr-un obiect sau intr-altul.

Este important obiectul? Da, in masura in care incercam sa intelegem o anumita alegere sau o alta si nu, in ceea ce priveste nevoia ca atare de refugiu si deplasare. Dependentul este un refugiat din fata vicisitudinilor frustrarii. El compenseaza masiv. Investirea pe un obiect ne face sa extrapolam ideea de drog la modul: „Internetul e drog“, „munca e drog“, „sexul e drog“ etc. Nimic din toate acestea nu e drog in afara structurii psihice care le investeste si le utilizeaza ca atare. Este vorba despre distinctia dintre structura adictiva, comportamentul adictiv (fixatia pe un anumit obiect in functie de context, de mediu) si obiectul de adictie (la absenta caruia apar fenomenele de sevraj, trairea frustrarii si a neputintei, de exemplu in momentul in care Internetul nu este accesibil).

In toata aceasta ecuatie, putem sa mai introducem o variabila: mediul extern care ofera obiectele de alegere adictiva. Determina mediul adictia prin faptul ca ofera obiectul? Nu, deoarece, asa cum am explicat mai sus, adictia este rezultat al functionarii unei anumite structuri psihice care oricum isi cauta un obiect. Ce fac, de pilda, reclamele sau anturajul de prieteni, ca parti ale mediului exterior in care functioneaza structura adictiva a individului? Aceste medii transmit un mesaj. Mesajul evidentiaza beneficiile simptomului. Unele reclame, cum ar fi cele pentru tigari, au obligatia de a si preciza ca este vorba, totusi, despre un simptom…

In ce consta simptomul? Pai, daca avem in vedere distinctia pe care am facut-o mai sus intre drogurile propriu-zise si alte obiecte care functioneaza ca drog pentru unii, atunci simptomul va necesita si el aceeasi distinctie intre apelul, chiar si ocazional, la stupefiante si utilizarea compulsiva si epuizanta de diverse bunuri de consum. Comportamentul adictiv raspunde bine la instituirea cadrului psihoterapeutic de tip psihanalitic ca interventie, deoarece stabilitatea acestui cadru, mult mai mare fata de alte terapii, faciliteaza reluarea adictiei in transfer in vederea depasirii ei.