Liberté, légalité, publicité!
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura controversei » dosar
Autor: Adriana Mocca
Fumez, absenta cafelei de dimineata ma transforma in pericol public, imi petrec 8 ore in fata computerului, ador ciocolata si sunt abonata la Vogue. M-am iluzionat cu atotputernicia vointei mele pana cand am acceptat ca sunt dependenta de un mare numar de amanunte din care se compune, in definitiv, o viata mica, traita pe parcele de timp. Gandesc din ce in ce mai rar, uneori in week-end, cand imi comasez intalnirile cu prietenii. Unii chiar ne consumam casnicia sau atributiile familiale tot in week-end. E programul comun al tuturor cunoscutilor mei din varii domenii de activitate. Vorbim mult mai putin despre o carte sau despre un film decat despre ultima campanie de rebranduire, un „eveniment“ monden sau ultimul format stupid de televiziune. Instantele luciditatii, moralitatii, Eumenidele valorilor sunt drogate si ele in fiecare zi cate putin. Respir, la pachet cu noxele, o inefabila doza de stupoare, continuta de imagini, indemnuri si refrene. Sunt, adica, un om liber intr-o societate democratica facuta dupa modelul altor societati democratice la care am aspirat si tanjit. Pai, n-am plans atatia ani dupa o sticla de Coca-Cola? Nu mi-am dorit sa apara naibii odata pestisorul de aur cu 3 hamburgeri pe aripioare? Uite ca paradisul corporatist s-a instalat temeinic, legal, o parte cu raspundere limitata si alta pe actiuni, cotate la Bursa.
Nu imi mai pot imagina insa cum as trai fara Internet, mail, telefon mobil sau ultimele noutati din moda. Fara patratelul onctuos si aromat de ciocolata, cerul gurii nu s-ar mai instela. Iar legea morala din mine s-ar preda legata! Nu ma mai pot intoarce la sanatatea unei vieti lipsite de principiul placerii vandute in spoturi de 30 de secunde. Si nici nu cred in interdictia care face mai dulce pacatul. Olanda a legalizat consumul de marijuana, iar consecinta a fost o crestere spectaculoasa a turismului. Alcoolul face, dupa statistici medicale, mai multe victime decat tigarile cu „iarba“. Dependentii de munca sunt mandria oricarei mari companii, iar stresul cauzator de maladii mortale este stipulat in formule soft pe job-description la nivel de first line management. E legal sa te storci de ultima picatura de energie pe altarul marketingului si sa-ti deschizi venele creativitatii pentru ultimul produs care va revolutiona/prelungi viata umanitatii! In comparatie cu deadline -ul unui proiect, tutunul – ce dauneaza grav sanatatii – precum si consumul de sare, zahar si grasimi sunt vetusti Bau-Bau.
Asa ca, despre ce era vorba? Daca legalizam marijuana? America a inclus-o in tratamentele bolnavilor de cancer si SIDA, datorita efectelor ei. Tot ea a inventat, in urma proceselor soldate cu plata a milioane de dolari, preventia ca forma de publicitate. Te avertizeaza ca ai sa dai coltul daca fumezi sau consumi excesiv alcool. Te invita politicos sa nu intri pe anumite site -uri daca nu esti major. Pentru propasirea planetei catorva proprietari de avioane personale, multimi de oameni lucreaza in industrii performante, ucigatoare, carora le sunt primele victime. Bine comunicat si impachetat, acel produs care produce curiozitate si creeaza dependenta, de orice natura ar fi el, devine un must de care cu greu ne mai putem lipsi. Din aceasta perspectiva, sarpele originar ar putea fi stramosul publicitatii. Reclamele sunt, insa, si un barometru interesant al consumului unei societati. Din ceea ce vad, constat ca poporul roman spala mult in amintirea unor ani frumosi ( ???), bea tarie ca sa uite ca doarme in baraci, si se teme sa nu cerseasca la pensie. Lectura are o conotatie morbida, o practica femeile posibil atinse de o maladie incurabila. Filmele proaste beneficiaza de mediatizari agresive, in timp ce filmele bune n-au spectatori.
Concluzia ar fi ca, acolo unde e rost de campanii publicitare, investitii si profit pe termen lung, suntem in deplina legalitate. Daca obiectul/serviciul respectiv este imoral sau ucide, participam la cateva dezbateri publice, despre care vom afla apoi ca au fost sponsorizate chiar de catre producatorii obligati de politicile corecte la transparenta. In aceste conditii, m-as declara dependenta doar de cultura lalelelor in gradina proprie, departe de civilizatie.