Ocrotiti vanatul
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura controversei » dosar
Autor: luciat
In „Sa nu ma parasesti“, romanul lui Ishiguro, clonele umane traiesc cu un unic scop: sa-si conserve organele intr-o stare de sanatate perfecta, ca sa le poata dona. Fumatul e cea mai mare prostie pe care poate sa o faca o clona. Uneori, cand mai aud de vreo regula anti-fumat, am senzatia ca ma ia si pe mine cineva drept clona, creata si tinuta in viata doar ca sa poata fi de folos oamenilor adevarati. De ce se agita atita unii sa renuntam la tigari? Ce, au nevoie cumva de plaminii sau de inimile noastre? La ce le foloseste daca plesnesc eu de sanatate si nu consum nici un drog?
Probabil le foloseste sa nu mai dea bani pe tratamente dupa aia, cand o sa fac cancer sau infarct. Spera sa nu mai ocup un pretios pat de spital platit din bani publici, sa nu mai consum resursele medicale ale tarii, nu? Sa faca economie de bani pe spinarea mea. De aia si bataia la cap sa nu mai consumam atata sare, zahar si grasimi. Sa nu ajungem poveri pentru societate. Sa minimalizeze pierderile pe care o sa le inregistreze din cauza mea.
Parca mi s-ar adresa si panourile alea cu „Ocrotiti vanatul“, de pe marginea soselelor in zone cu paduri. Asa ma simt de fiecare data cand sunt indemnata sa am grija de sanatatea mea. De parca as fi „vanat“ si e datoria mea sa ma ocrotesc, ca sa se distreze mai bine unii atunci cand ma vaneaza.
Nu ma recunosc drept clona si nici drept vanat. Nu consider ca organele mele sunt importante pentru nimeni altcineva in afara de mine si nici nu vreau sa fiu ocrotita ca sa devin vreo „podoaba a padurilor“, sau ceva. Oamenii adevarati au alte probleme pe cap, nu sanatatea. De exemplu, cum sa castige destui bani ca sa-si cumpere drogurile alea afurisite. Sau sa descopere ceva, cat de neimportant ar fi, care sa le faca placere cat de cat, ca sa nu moara de plictiseala. Sa reuseasca sa suporte intr-un fel sau altul „viata“. Ia-i unui om normal drogurile naturale sau artificiale cu care se amageste singur, si garantat il poti transforma intr-un martir al plictiselii.
Daca o lista a drogurilor legale poate sa cuprinda, in afara de tigari, televiziunea, Internetul, lectura, cinefilia... e clar! Inseamna ca pe undeva tot ceea ce provoaca placere e drog! Cel mai tare drog care exista e unul natural, secretat de creier din cele mai vechi timpuri pana azi: amorul. Da o dependenta fantastica, sevrajul e cumplit si efectele sunt teribil de daunatoare: drogatul nu se mai poate concentra la serviciu, are credinte false despre lume si viata, se angajeaza in comportamente riscante (nici nu vreau sa ma gandesc ca as putea trece pe langa o macara manevrata de un macaragiu care tocmai a primit un SMS ca-l paraseste iubita!), se izoleaza de societate si practica un individualism atroce, isi pierde uzul ratiunii etc. Sa interzicem amorul, propun eu. Sa facem o campanie in care sa prezentam pe indelete (eventual cu poze) cat de riscant e sa te indragostesti, ce pierderi aduce acest fenomen societatii si cat de nesanatos e.
Pe pachetul din care am fumat deja vreo cinci tigari de cand m-am apucat de raspuns aici scrie mare si amenintator: „Fumatul incetineste circulatia sangelui si provoaca impotenta“. Sunt incantata ca am nimerit-o pe aia cu impotenta, care ma lasa rece, in loc de aia cu „Fumatul provoaca o moarte lenta si dureroasa“. Asa o fi. Dar n-ar trebui sa scrie mare si pe carti „Cititul strica ochii“? Adevarul e ca ii cam strica. Sa facem o campanie si impotriva cititului, nu? O sa ziceti ca totusi cartile sunt si folositoare. Unele da, altele nu. Multe folosesc doar la procurarea placerii. Ca si tigarile.
Sau sa ne gandim mai bine. Daca pana si creierul se indura de noi si ne ofera din cand in cand sansa sa ne intoxicam natural cu feromoni sau ce-or mai fi aia... ce rost are sa vrei sa salvezi sanatatea omului cu pretul plictiselii eterne? Ma si vad traind rezonabil, mancand salate la ore fixe, citind doar o ora pe zi, alergand ca proasta in jurul blocului si murind incet-incet de plictiseala. Lent si dureros. Da' cu circulatia sangelui la parametri optimi, ce-i drept.