Ipotesti, memoria detaliului
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura ars combinatoria »
Autor: Cornelia Maria Savu
Pentru cine vrea sa-l cunoasca pe Mihai Eminescu, dar, in egala masura, si pentru cine vrea sa-l conteste, un drum la Ipotesti este obligatoriu. Nu e vorba despre „pelerinajul“, cum i se spunea in „epoca“ si, din pacate, pe ici, pe colo, i se mai spune inca, la o statuie facatoare de minuni literare. La „poetul nepereche“, la „Luceafarul poeziei romanesti“ s.a.m.d., „vorbe goale ce din coada au sa sune“. Pentru ca, decenii de-a randul, biografia si o buna parte din opera scriitorului au fost lasate „prada unei retorici sforaitoare si, mai grav, neverosimil de ignorante“, dupa cum scrie Petru Cretia in „Testamentul unui eminescolog“. Este vorba despre un drum de apropiere si de re-cunoastere. Un drum spre surse, spre modelul de percepere a vietii/ operei eminesciene pe care il ofera institutia ce, din 1992, printr-o hotarare de guvern, poarta numele de Memorialul Ipotesti – Centrul National de Studii „Mihai Eminescu“. Si careia i se refuza acum, pe motiv ca nu are dosar complet, statutul de muzeu national.
La Memorialul Ipotesti, caruia i s-a spus, cu entuziasmul autohton, cel de-atatea ori fara finalitate, „un Weimar al romanilor“ (mai ales in „Anul Eminescu“), poti simti „realitatea poeziei“, asa cum a scris, cu indreptatire, Valentin Cosereanu, directorul asezamantului. Un complex multifunctional, armonios integrat in natura locului, il dezvaluie pe Eminescu cel din documente si arhive, intr-un portret in evantai al creatorului dincolo de mode si de timp. In acest spirit se desfasoara la Ipotesti, an de an, in zilele de 14 si 15 iunie, „Zilele Eminescu“. Departe de retorica gaunoasca, cu discretie si decenta.
Facsimile pe franghie
Anul acesta, Amfiteatrul „Laurentiu Ulici“ a gazduit, in deschiderea „Zilelor“, decernarea, pentru a doua oara, a Premiului National de Istorie si Critica Literara „Petru Cretia“. Dupa alocutiunea plina de miez a presedintelui juriului, academicianul Basarab Nicolescu, nume de marca in cercetarea transdisciplinara internationala, si dupa ce profesorul Pompiliu Craciunescu (Universitatea de Vest, Timisoara) premiatul de anul trecut, a rostit Laudatio, premiul i-a fost inmanat profesorului Corin Braga (Universitatea „Babes Bolyai“, Cluj). Un maestru al scolii imaginarului, dupa cum l-au caracterizat vorbitorii, care au subliniat ca acordarea acestui premiu unui cercetator aflat deja „pe calea regala a comparatismului actual“ face ca „acei cunoscuti international sa fie cunoscuti si national“.
In raspunsul sau, profesorul Corin Braga a vorbit despre cei patru scriitori romani care au creat cosmologii, Mihai Eminescu, Ion Barbu, Lucian Blaga si Nichita Stanescu, si care, prin vocatia transdisciplinara a viziunilor lor, au marcat cultura europeana.
Academicianul Basarab Nicolescu si cei doi laureati ai Premiului National de Istorie si Critica Literara „Petru Cretia“, profesorii Pompiliu Craciunescu si Corin Braga, au devenit cetateni de onoare ai Ipotestiului. Poetul si traducatorul Christian Shenk a primit Diploma de Excelenta pentru traducerea poemelor eminesciene reunite in volumul „Eminescu Gedichte“, recompensat in Germania cu Premiul Jubiliar Goethe.
Veritabila batalie pentru facsimilarea caietelor cu manuscrise eminesciene, materializata pana acum in cele opt volume aparute la Editura Enciclopedica, a fost evocata de academicianul Eugen Simion. Care a remarcat daruirea si profesionalismul echipei conduse de profesorul Mircia Dumitrescu, anuntand ca in doi ani s-ar putea incheia un eveniment editorial de referinta in istoria tipariturilor romanesti. „Sa nu fim romani in acest caz, sa ducem proiectele pana la capat“, a afirmat academicianul Eugen Simion, care i-a facut un elogiu lui G. Calinescu, spunand ca „Eminescu de azi este creatia lui“ si propunand ca Memorialul Ipotesti sa ofere si un premiu care sa poarte numele criticului „atat de hulit astazi“. Acest premiu ar urma sa se adauge celor pentru debut literar si pentru traduceri din opera eminesciana, care sunt decernate, prin traditie, la 15 ianuarie.
Organizatorii au oferit participantilor la „Zilele Eminescu“ o inedita expozitie de facsimile in... aer liber. Prinse cu carlige de lemn pe franghii intinse intre arborii seculari sau asezate pe masa de lemn amintind-o pe aceea evocata de poet in versurile sale, paginile manuscriselor au putut fi cercetate pe indelete, intr-o originala, emotionanta incursiune intr-un capitol de istorie literara care continua sa-si etaleze surprizele.
Academicianul Eugen Simion a daruit, din partea Academiei Romane Memorialului Ipotesti, cele opt volume de facsimile.
In Sala de Expozitii ce poarta numele lui Horia Bernea, artistul care a lucrat, ani de-a randul, in Casa Papadopol – un remarcabil minimuzeu etnologic al Memorialului – si care a initiat, la Ipotesti, Tabara de Pictura „Stefan Luchian“, s-a lansat volumul „Ipotesti sau Realitatea poeziei“ de Valentin Cosereanu, prezentat de profesorul Pompiliu Craciunescu. Cu o varianta in limba franceza, care va fi urmata si de una in limba engleza, volumul reface, imbinand evocarea cu acribia cercetarii documentelor, traseul ipotestean al familiei Eminovici si al scriitorului Mihai Eminescu. Dar evidentiaza si inzestrarea reala de prozator a autorului, un intelectual daruit cu pasiune muzeografiei si eminescologiei, asa cum se vede si din lectura celorlalte carti ale sale, „Ipotesti-Eminescu-Ipotesti“ si „Jurnal cu Noica despre manuscrisul Eminescu“.
Valentin Cosereanu a reusit, in decenii daruite Casei Memoriale „Mihai Eminescu“ si Memorialului Ipotesti, sa formeze si sa conduca o echipa, sa realizeze „din nimic“ un muzeu, care n-a avut sansa Weimar-ului de a beneficia de mostenirea colectionarului Goethe, dar a avut sansa de a beneficia de un om care sfinteste locul.
Profesorul D. Irimia (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ Iasi) a prezentat al doilea volum al „Dictionarului limbajului poetic eminescian. Semne si sensuri poetice“, dedicat „elementelor primordiale“ in opera lui Eminescu. Un proiect ambitios si laborios, care recupereaza decenii de intarziere intr-o asemenea abordare a scrisului eminescian, si se bucura de excelenta colaborare cu echipa Memorialului Ipotesti.
Intre noutatile acestui an la „Zilele Eminescu“ a fost si prima editie a „Concursului de rostire a creatiei eminesciene“, juriul, avand in componenta pe regizorul Alexa Visarion, profesoara Adriana Popovici, actorii Dan Puric si Adrian Titieni si criticul de teatru Alice Georgescu, a desemnat-o castigatoare pe Liliana Hodorogea, actrita a Teatrului National „Ion Luca Caragiale“ din Bucuresti. Iar trupa de teatru a Colegiului National „Mihai Eminescu“ din Botosani a prezentat in Amfiteatrul Memorialului Ipotesti un antrenant spectacol dupa „Scoala lui Gufi“ dupa „Tara lui Gufi“ de Matei Visniec, in regia actritei botosanene Lenus Teodora Muraru, care a pus in evidenta, ingenios si temperamental, absurdul si ironia acestui text semnat de cel mai jucat dramaturg roman pe scenele lumii.
Orasul descompus
Un moment deosebit al „Zilelor Eminescu“ din acest an a fost vernisajul expozitiei „Orasul“ (Botosani – orasul vechi) realizata de artistul Gheorghe Stanciu si deschisa in Sala de Expozitii „Horia Bernea“ a Memorialului Ipotesti.
Loc fast pentru inspiratia si creatia artistilor vizuali, Ipotestiul a gazduit ani de-a randul Tabara de Pictura „Stefan Luchian“ si gazduieste, in ultima vreme, o Tabara de Grafica la care participa profesorul Mircia Dumitrescu si studentii sai bucuresteni. Memorialul are in echipa o excelenta graficiana, Liliana Grecu, si foarte aproape, cu talentul sau, cu o mare delicatete si modestie, pe artistul si profesorul de la Botosani Gheorghe Stanciu. Om al zonei (nascut la Ripiceni), pasionat de arheologie (mai ales de marturiile neoliticului), de fotografie, cu har pedagogic de care au beneficiat invatacei ajunsi nume importante in artele vizuale autohtone, cu recunoastere internationala chiar, Gheorghe Stanciu este artistul proiectelor pe termen lung. Unul dintre acestea este si „Orasul“, in a carui cea mai noua secventa expozitionala, Gheorghe Stanciu e prezent alaturi de elevii lui, Mircea Sandu, Alexandru Agavriloaie, Florin Bradinaru, Stefania Pop, Adina Hariuc, Adina Ciobanu, Alin Mugurel Adam, Camelia Grig, Adrian Nichitoaie, Catalina Ciobotaru, Marius Stefanescu, Costel Florea. Un ansamblu in care fotografia, desenul, instalatia, pictura compun un fel de puzzle halucinant, din detalii arhitectonice, descompuse, regrupate, salvate ca elemente „vii“, incapatanate sa reziste nu se stie caror actiuni devastatoare. Ale naturii sau ale unor minti tulburate. Arcade, ferestre, frontoane, cornise, desprinse din ziduri, aruncate de furia demolatoare, fantomatice sau etalandu-si, la propriu, materialitatea, „prinse“ in colaje, fotografii, in tuse energice, violente, chiar, pe panza sau „retinute“ in proiectii video sunt insemnele Orasului pierdut-regasit, cu reminiscente parca din „Calauza“ lui Andrei Tarkovski sau din succesive straturi ale unui sit arheologic ce dezvaluie culturi diferite „imbucandu-se“ in adancimi de pamant rascolit stihinic. Socul vizual propus de Gheorghe Stanciu are si ceva din atractia caleidoscopului cazut in mainile unui copil: cu cat il rasuceste mai mult, cu atat il fascineaza mai abitir mozaicul din ochean.
Botosaniul vechi si reperele sale cultural-arhitecturale, buldozerele si tarnacoapele care au muscat din ziduri in epoca demolarilor, manuite de oameni surprinsi in „mandria“ clipei, Botosaniul nou, incercand sa-si redefineasca profilul, exista in arhiva artistului Gheorghe Stanciu, in peste 30 000 de imagini. O expozitie itineranta, de felul celei de la Memorialul Ipotesti a facut senzatie in Spania. Directorul Valentin Cosereanu planuieste un album care sa insumeze o parte dintre fotografiile lui Gheorghe Stanciu si care ar putea deveni, cu siguranta, un veritabil eveniment editorial in domeniu. Pana atunci, inconjurat de elevi, vizitat de colegi bucuresteni si nu numai (unii dintre ei, cum spuneam, fosti invatacei), cand la catedra, cand la Memorial, cand la Tabara de Arte Vizuale de la Dorohoi, cand pe vreun santier arheologic, artistul-profesor este al doilea om care sfinteste locul intalnit la Ipotesti.