Lumea umbrelor
articol aparut in Cultura, nr. 78 din 2007-06-28» cultura politica » carnet diplomatic
Autor: George Maior
Efraim Halevy a fost un diplomat dur, dar, in primul rand, un ofiter de informatii subtil si inteligent. A fost cativa ani directorul Mossadului si a avut curajul sa scrie o carte despre experientele sale in lumea informatiilor, a diplomatiei si a modului in care s-au raportat toate acestea in politica interna si internationala a timpului. Un timp istoric zbuciumat, marcat adesea de tensiuni si incertitudini, uneori de violenta, dar si de mari schimbari si transformari in cautarea noilor formule de stabilitate.
Nu se poate sa nu te treaca fiorii cand tocmai un profesionist din interiorul Mossadului isi asuma recunoasterea publica ca a aflat de atacurile teroriste din America de la televizor.
Pentru un fost sef de servicii secrete este oricum dificil sa apara in public cu secvente din activitatea sa. Pe de o parte, anumite contexte politice sau diplomatice particulare isi prelungesc semnificatiile si implicatiile si dupa consumarea ca atare a evenimentelor. Relatiile cauzale ale faptelor politice, diplomatice si strategice care pun in conexiune si interdependente complicate (uneori de-a dreptul obscure si neortodoxe) indivizi, state, guverne sau organizatii sunt complexe si nu intotdeauna determinate perfect liniar. Istoria lor e legata de multe fire nevazute care se prelungesc in prezent si pot genera determinari pentru viitor. Adesea totul pare un labirint care comprima cumva spatiul si timpul. Pe de alta parte, dezvaluirea, oricat de generala, a unor metode si abordari din viata serviciilor presupun anumite riscuri. E un lucru stiut si verificat, din pacate de multe ori, in realitate (multe memorii ale unor fosti directori au creat neplaceri si mari dificultati politice si diplomatice la ani dupa consumarea evenimentelor). Halevy si le-a asumat in mod deliberat, cu rafinament intelectual si suficienta precautie informationala pentru a nu deranja situatii sensibile, dar cu lasarea unei marje de discurs pentru a putea transmite intr-adevar mesaje si idei esentiale despre dinamica fortelor mai mult sau mai putin vizibile care genereaza si imping evenimentele.
Iata insa ce spune fostul sef al Mossadului, in debutul cartii sale de memorii: „Referitor la lumea atat de complexa in care traim, incerc sa va ofer informatiile de culise ale unui ofiter de informatii si ale unui diplomat. M-am miscat si am actionat in umbra timp de aproape patruzeci de ani. Toate arata altfel de acolo, dar, de fapt, care este lumea umbrelor si care este aceea a luminii? Care este lumea iluziei si care este aceea a realitatii sau este vorba de un amestec al celor doua? Realmente, nu sunt sigur pe deplin.“
Regasim desigur in aceste reflectii puternice apasarea vechii metafore a „salbaticiei oglinzilor“ („the wilderness of mirrors“), imprumutata de la fostul sef al contrainformatiilor din CIA, James Jesus Angleton (personaj legendar in lumea serviciilor secrete, cu care Halevy a fost, de altfel, bun prieten, a carui personalitate controversata a facut tema filmului recent al lui Robert de Niro, „The Good Shepherd“), pentru a descrie subtilitatea si totodata complicatiile universului spionajului si contraspionajului in felul in care integreaza sau lucreaza acestea cu multiplele fatete ale realitatii. Realitate care isi creeaza in permanenta noi unghiuri si perspective, unele la granita cu imaginarul, pana la punctul unei dialectici in care distinctiile si disjungerile sunt tot mai greu de realizat. Este fara indoiala un aspect fundamental relevand marile continuitati ce caracterizeaza lumea cetoasa a spionilor, indiferent de timp si epoca. Dar fostul director e un observator si analist lucid, capabil sa surprinda nu doar constantele traditionale, ci si discontinuitatile si rupturile, evolutia si transformarile din acest univers fascinant. Intr-adevar, ceea ce mi s-a parut deosebit de interesant in cartea lui Halevy este profunzimea analizei unei schimbari revolutionare in sistemul strategic international, care a inceput o data cu disolutia Uniunii Sovietice si a sistemului bipolar si a culminat in mod tragic cu atacurile teroriste de pe teritoriul american din septembrie 2001, ce au inaugurat fata neagra a globalizarii. Desigur ca s-au scris tomuri despre aceste evolutii dramatice, dar ceea ce e original in perspectiva fostului director al Mossadului e surprinderea liniilor esentiale din chiar interiorul unei organizatii secrete aflate intotdeauna in zonele cele mai fierbinti ale evenimentelor. Cu alte cuvinte, Halevy poate vorbi si mai ales poate argumenta in cunostinta de cauza despre cum s-au schimbat sistemele de valori, inclusiv in lumea serviciilor secrete prin aparitia amenintarii terorismului global, a unor inamici existentiali cu alte scopuri si mijloace decat cele cu care eram obisnuiti sau pe care le credeam posibile, la nivelul rationalitatii comune. (Nu se poate sa nu te treaca fiorii cand tocmai un profesionist din interiorul Mossadului isi asuma recunoasterea publica ca a aflat de atacurile teroriste din America de la televizor.)
Abordand transformarea si schimbarea cu caracter revolutionar din epoca pe care o traim acum, Halevy arata ca „din perspectiva sirului de evenimente in rapida evolutie, rolul serviciilor de informatii si al conducatorilor acestora a devenit fara precedent. Succesul sau esecul in acest domeniu vital putea sa aiba efecte la mare distanta asupra destinelor oamenilor si ale conducatorilor politici. Traditionalul joc de-a spionajul urma sa sufere schimbari revolutionare. Regulile jocului respectate de Washington, Londra si Moscova au devenit brusc inaplicabile cand a venit vorba de Bin Laden, Hezbollah, Bagdad, Kabul sau Riyadh. Trebuia eliminat rapid vechiul sistem de valori si trebuiau infruntate noile realitati si valori. Sefii si conducatorii serviciilor de informatii trebuiau sa-si manifeste prezenta nu numai in calitate de consilieri influenti si apropiati ai sefilor lor politici, ci si ca emisari privilegiati in fata sefilor de stat si ai conducatorilor miscarilor nationale. Informatia, aceasta ultima diferenta intre viata si moarte, nu a fost niciodata mai solicitata, iar schimbul ei intre aliati a devenit un aspect vital al destinului comun. Absenta ei, falsa ei intepretare puteau duce la dezastre nationale, la propriu. Urma sa avem o lume diferita in numai cativa ani.“.
Sunt constatari si judecati la care merita sa meditam mai mult. O lume schimbata la dimensiunea valorilor, a dispunerilor geopolitice si a mizelor politicii impune un alt tip de gandire strategica. Iar memoriile lui Halevy arata, prin prezentarea frusta a dinamicii unor situatii, cum directorul de intelligence a putut face diplomatie sub fundalul public al contactelor si retoricii obisnuite (adesea in situatii limita) sau cum informatia folosita inteligent a putut salva comunicarea intre adversari ireductibili public; dar si cum a putut deschide noi perspective de strategie care, altfel, ar fi fost repudiate la nivelul gandirii strategice comune. Demonstreaza cata nevoie de curaj exista in actiunea omului de stat pentru depasirea permanenta a prejudecatilor, mai ales atunci cand presiunea opiniei publice te-ar putea indemna la expediente salvatoare de moment, insa generatoare de potentiale dezastre in perspectiva. Ne obliga sa reflectam la cum trebuie separat tacticul de strategic, impulsul politic subiectiv de decizia politica, informatia si analiza ei de simpla presupunere sau interpretare subiectiva. Mai ales, demonstreaza cum e intotdeauna important sa poti intr-adevar discerne intre tradare si loialitate cand in joc sunt cauze inalte si chiar „sa faci pactul cu diavolul pentru acestea, dar sa nu-i cedezi“.
Nu pare deloc o intreprindere usoara, activitatea de intelligence asa cum e descrisa si inteleasa de fostul director. Dar cand informatiile sunt definite de insusi Halevy „mestesugul sau arta imposibilului“, iti dai seama si de ce.