Pechinezul Siegfried
articol aparut in Cultura, nr. 76 din 2007-06-14» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Catalin Sturza
Da, „Cotidianul“ a reusit. Se straduia de mult, insa acum, in sfarsit, a dat lovitura. A publicat cel mai penibil articol al tuturor timpurilor. Pe prima pagina, sub titlul „Liiceanu la volan. Elogiul lui Siegfried“ si sub semnatura lui Gabriel Liiceanu.
Jurnalistii de la „Cotidianul“ fusesera destul de aproape, cand au inventat o ancheta intitulata „Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita“. Atunci, cativa scriitori sunati la repezeala de „Cotidianul“ isi descriau, luati prin surprindere, masinile mai mult sau mai putin prafuite din cariera lor.
Insa succesul a venit, pentru „Cotidianul“, fara nici un efort. Gabriel Liiceanu le-a servit ploconul pe tava. Suparat, chipurile, de neatentia d-soarelor care au semnat ancheta, domnia sa a trimis un soi de drept la replica, in care scrie cam asa: „Mai mult ca sigur ca o sa va intrebati ce anume l-ar fi putut supara pe Siegfried atat de tare (si ce l-a suparat efectiv dupa citire) in articolul scris de cele doua gratioase doamne de la ziarul dumneavoastra. Ei bine, in primul rand – pentru ca dupa o vreme a binevoit sa-mi explice ce s-a intamplat in absenta mea si a recunoscut ca citise articolul – l-a scos din sarite poza din ziar. Imediat si-a dat seama ca nu e a lui. Cum si-au imaginat cele doua gratioase autoare ale articolului, fie si pentru o clipa, ca Siegfried s-ar fi putut lasa inselat atat de copilareste? El a observat de indata ca era vorba de poza unui impersonal BMW, luata de pe Internet si pusa in ziar. (Ziarul dumneavoastra a trisat, domnule Teodorescu, a trisat si nu stiu daca am sa-l pot opri pe Siegfried sa va dea in judecata pentru lezare de imagine si de identitate)“.
Siegfried este un BMW Serie 3, 330 xd, la volanul caruia se urca, in mod regulat, dl Liiceanu. „Ca si Marcello
Siegfried nu are, totusi, nici coada, nici urechi pleostite, nici funda rosie prinsa de mot, nici o palma si-un pic de la sol. Si totusi, stapanul sau de moment – care, nici el, n-are sort de bucatarie sau bigudiuri – se poarta ca si cum ar avea. „E atat de inteligent. Uite cum va priveste... sunt sigura ca va intelege. Doar ca nu poate vorbi“, sunt primele cuvinte coerente care mi-au venit in minte, dupa ce am citit despre Siegfried.
Domnul Liiceanu incearca sa-si proiecteze masina cand intr-o amanta trufasa si nazuroasa, cand intr-un cal de rasa telepat. „M-am infiorat, tii minte. I-am raspuns ca mai bine mi-as fi dat cu ciocanul peste degete decat sa comit barbaria pe care mi-o propunea. Ti-am vazut atunci ochii splendizi, arcuiti fin spre aripa, cum au inflorit intr-un zambet recunoscator. Cred ca din clipa aceea ai inceput sa tii la mine“. Si reuseste, de minune, s-o coafeze intr-un pechinez.
Gabriel Liiceanu si-a scris cartile, si-a condus, cu succes, afacerile, si-a spus pasurile in public si isi permite sa se alinte, pierzandu-si timpul cu ode aduse BMW-ului sau, sau pendulului sau cu cuc, sau pechinezului de pe faianta sa din baie. Din aceste motive, ziarul „Cotidianul“ considera ca e perfect justificat – si benefic pentru tirajul si pentru reputatia sa – sa publice pe prima pagina minunata creatie literara a d-lui Liiceanu. Reflectia atenta asupra prioritatii subiectului, precum si grija de a nu jigni elita inteligentia, chiar daca aceasta hotaraste sa scrie despre BMW-uri sau despre pechinezi, merita, sunt sigur, laudele si aprecierea cititorilor sai.