„Lucrurile functioneaza pe principiul vaselor comunicante.“
articol aparut in Cultura, nr. 76 din 2007-06-14» cultura interogatiei »
Autor: Constantin Chiriac in dialog cu Cristina Rusiecki
Structurile se hranesc reciproc
Cristina Rusiecki: O sa mai existe FITS, Festivalul International de Teatru de la Sibiu, si peste treizeci de ani?
Constantin Chiriac: In mod cert, pentru ca el a devenit o structura. Tot ce am gandit am gandit si pentru viitorime. Chiar daca toti vom disparea la un moment dat, important e ca lucrurile sa ramana. Festivalul de la Avignon continua chiar daca Jean Vilars nu mai este. A avut o viziune atunci, l-a facut, e unul dintre cele mai importante festivaluri, inseamna ratiunea de a fi a acelei regiuni pe toata perioada anului, nu numai pe luna Festivalului. Faptul ca am reusit sa fac scoala de management cultural in Universitate e important. Toate lucrurile functioneaza pe principiul vaselor comunicante: printr-o comunicare secreta structurile se hranesc reciproc.
C.R.: Festivalul de Teatru a fost motorul prin care Sibiul a obtinut titlul de capitala culturala europeana in 2007. FITS a tinut pasul cu standardele impuse de aceasta pozitie?
C.C.: Festivalul si-a dorit sa fie pe masura acestei sarbatori. Datorita ei am putut sa aduc companii foarte scumpe si greu de convins. Pentru ca nu se pune numai problema de bani, ci si de credibilitate. Am avut cel putin zece companii care merg la deschideri de Campionate mondiale de fotbal sau de Jocuri Olimpice, chestii de genul asta. Cel putin la sectiunea de strada au fost zece companii atat de mari ca niciodata nu se aduna impreuna in acelasi festival. Orice festival mare de strada din Europa sau din lume aduce maximum doua companii de valoarea lui Titanick din ultima seara, sau a lui Aktionstheater Pan.Optikum din prima seara, sau a lui Carabosse, cei care au facut focurile, sau a lui Oposito, cea mai mare companie de deambulatie si parada din lume. La noi au fost si Transe Express, si Antagon Theateraktion, si Malabar. Am numit aproape zece companii, toate „hit“-uri foarte mari. Din cauza aceasta am avut si invidii si tot felul de ranchiune intre ei: „A, lor le-ai dat mai mult, le-ai dat o locatie pe care am fi preferat-o si noi“, sau „I-ai pus mai aproape de locul cu pricina sau de hotel“, sau „Le-ai dat alte facilitati, le-ai pus la dispozitie hala industriala unde sa-si construiasca decorul“.
Am adus lucruri absolut exemplare
C.R.: Sa inteleg ca teatrul de strada a fost vedeta acestei editii?
C.C.: Nu neaparat; m-am putut arunca si la companii foarte mari de teatru-dans. Foarte mari, ca Vertigo sau Marie Chouinard, aceasta din urma fiind considerata de departe noua Pina Bausch a dansului mondial, sau Ballet Actuel, sau Polski Theatr Tanca, sau Compagnie Seo care a fost clou-ul festivalului de anul trecut de la Avignon, o mixtura intre coreeni si francezi. De asemenea, Sheketak, cei care au fost in Piata Mare, au deschis Campionatul Mondial de Fotbal din Germania. Ma uitam miercuri seara la Compania Carrasco din Spania, cea mai mare companie de flamenco din Madrid. De obicei, acolo biletele sunt de la cinci sute de euro in sus. Si eu i-am pus in Piata mare gratuit pentru orice om care vrea sa viziteze Piata mare si sa se bucure de un astfel de eveniment. Sau celelalte companii de flamenco foarte scumpe, care au fost in Muzeul de Istorie cu India meets Spain sau Flamenco Jazz Umbrella. Am incercat sa aduc anul acesta lucruri exemplare. Au fost unele foarte mari, altele au fost companii mai mici. Nu foarte multa valva s-a facut in jurul Teatrulul National din Luxembourg. E totusi Nationalul din Luxembourg care a venit cu un spectacol exemplar. E adevarat ca au fost numai patru actori si ca spectacolul s-a jucat la Teatrul Gong
C.R.: Cum reusiti sa conectati si Muzeul, si Biblioteca, si Facultatea, si toate celelalte in Festivalul de Teatru? Pare ca nu exista in Sibiu institutie culturala care sa nu joace un rol in Festival.
C.C.: Am gandit acest proiect de capitala culturala europeana si stiu ce bogatii sunt aproape in fiecare structura. In acelasi timp, Festivalul a devenit un patrimoniu al orasului, deci practic toata lumea se implica.
C.R.: Care este punctul dv. favorit din tot Festivalul?
C.C.: Clubul Festivalului – pentru ca este locul unde se intalnesc toti artistii, unde se nasc cele mai multe proiecte si unde nu sunt nevoit eu sa gandesc. Toti artistii gandesc pentru Sibiu, pentru ei, pentru viitor si ma trezesc dupa Festival cu o ploaie de idei nascute in Club.
C.R.: Ce o sa urmeze acum, dipa terminarea Festivalului?
C.C.: Nu maine, poimaine, actorii mei pleaca la Luxembourg, zece dintre ei vor fi in proiectul lui Silviu Purcarete, Metamorfozele dupa Ovidiu. Este cel mai mare proiect al Luxembourg-ului. Iata, suntem implicati in cel mai mare proiect de acolo. Romanii hotarasc: Purcarete ca regizor, Sturmer ca scenograf, Lia Mantoc la costume, Vasili Sirli pe muzica. Si machieuza care face body painting e tot romanca. Spectacolul va fi in curtea unei abatii. Nu pot sa zic ca e un spectacol de strada, dar in niciun caz nu e unul de interior. Iata ca Purcarete se duce si in aceasta zona, dupa ce a avut succesul pe care il are zilele acestea la Royal Shakespeare Company cu „Macbeth“. Deschiderea va fi in 5 iulie pentru critica, pe 6 iulie va fi premiera, urmeaza o serie de sapte spectacole pana in 12 iulie. Cand ne intoarcem acasa reluam repetitiile cu „Faust“. Premiera va fi in 20 septembrie, odata cu debutul Festivalului de Teatru European care tine pana in 15 noiembrie. Va fi un festival mult mai linistit – ca toamna. Vor fi numai doua spectacole pe zi, ceea ce e neobisnuit pentru Sibiu. In orice caz, vor fi nume foarte mari. Dorim sa aducem lucruri exemplare, va fi Ostermayer, va fi Dodin, va fi Royal Shakespeare Company, va fi Rodrigo Garcia, nume uriase. Numai ca fiecare spectacol va fi jucat de patru ori, asa incat toti cei care doresc sa ajunga la acele spectacole sa isi poata procura bilete si in acelasi timp sa isi gaseasca si o zi convenabila. In acelasi timp cu acest mare festival vom avea niste turnee. Teatrul va merge la un festival la Oslo, la un festival in Coreea, la Dublin, iar in noiembrie la Festivalul nostru National, unde veti vedea multe surprize, pentru ca va fi puternic focusat pe Sibiu. Imediat dupa Festivalul National vom avea un sezon la Bruxelles, unul la Luxembourg si unul la Paris.
C.R.: Ce se va juca acolo?
C.C.: Cinci spectacole: Electra, Othello, Viata cu un idiot, Pescarusul si Asteptandu-l pe Godot.
C.R.: Se reia Asteptandu-l pe Godot ?
C.C.: Da, exact la un an de la disparitia lui Virgil Flonda, reluam repetitiile. Pentru ca am pierdut cateva turnee, dar avem altele antamate pana in 2010. E pacat de Dumnezeu sa ingropi un astfel de spectacol absolut tulburator, remarcat de toti. Mai ales cunoscatorii zonei beckettiene au spus ca e probabil unul dintre cele mai interesante spectacole facute vreodata pe textele de Beckett.