FITS in capitala culturala a Europei
articol aparut in Cultura, nr. 76 din 2007-06-14» cultura spectacolului » adevarul bufonului
Autor: Cristina Rusiecki
Pentru ca Sibiul sa devina anul acesta capitala culturala europeana, stie toata lumea, argumentul decisiv in fata juriului Comisiei Europene din 2004, a fost FITS, Festivalul International de Teatru de la Sibiu. Anul acesta, Festivalul si-a derulat, intre 24 mai si 3 iunie, a XIV-a editie. Intre prima editie si a XIV-a „cresterea festivaliera“, in raporturi strict statistice, suna cam asa: prima editie a insemnat opt spectacole din trei tari. A XIV-a – pregatiti-va, ca vine artileria grea –, echivaleaza cu saptezeci si opt de tari participante, 358 de evenimente in unsprezece zile, saizeci si doua de locatii de joc si optzeci si una de mii de spectatori pe zi in medie. Dupa cifrele acestea, directorul Festivalului, Constantin Chiriac, care este si directorul Teatrului „Radu Stanca“ din Sibiu, considera ca FITS ar fi cam al treilea festival din lume, dupa celebrele Edinburgh si Avignon. Desi bugetul, apreciaza Domnia Sa, este doar pe locul 30 din Europa.
In acest oras se joaca teatru de sase sute de ani
Cinstit vorbind, Festivalul de la Sibiu este menit sa satisfaca toate gusturile urbei, nu neaparat numai pe cele ale intelectualilor fini. De la concertele care seara umplu Piata Mare de public, fie ca sunt ritmuri cubaneze, africane, flamenco sau Iris si Filipissima din ultima noapte, la instalatiile de foc pe care trupa franceza Cie Carabosse le plimba prin mai multe zone ale orasului, seducandu-l by night, FITS arata ca target-ul sau e reprezentat de categorii foarte largi de spectatori. Atat de largi incat sunt de gasit si in Centrele de Plasament unde Liana Ceterchi face workshop-uri demonstrand – daca mai era nevoie –, ca teatrul ramane unul dintre cele mai bune instrumente de educatie. Acum in 2007, exact ca si in urma cu sase sute de ani, dupa cum atesta documentele etalate in expozitia de istorie a teatrului sibian. Traditia artistica – in acest oras se joaca teatru de sase sute de ani – iata unul dintre argumentele pentru care Sibiu merita sa fie capitala culturala europeana. Aceeasi expozitie dezvaluie si alte exponate rare: cortina de 425 de ani, perfect conservata sau documentul prin care guvernatorul Transilvaniei semna la 1788 nasterea Teatrului din Turn, cu loji din lemn de trandafir si cu un saptamanal teatral in limba germana. O alta expozitie din timpul Festivalului International de Teatru de la Sibiu aflata in Biblioteca Bruckenthal, „Carte cruda“, scoate la iveala Enciclopedii teatrale in sapte-opt limbi, editate in timpul Epocii Luminilor. Asa ca evenimente cum au fost conferintele (de exemplu aceea tinuta de profesorul neozeelenadez C.J.Ackerley,“ Beckett si constiinta europeana“) sau spectacolele-lectura, urmate de dezbateri intre un critic literar si unul dramatic, cu lansarea cartii aferente, „Antologia pieselor prezentate in sectiunea «Spectacole-lectura»“, nu fac decat sa se inscrie intr-o traditie de cateva sute de ani. Curat Europa!
Si totusi... si totusi... si totusi... Asa destinata tuturor categoriilor de public, editia aceasta a Festivalului a avut, in conceptia organizatorilor, trei centri de interes: teatrul de strada, sectiune rasfatata prin participarea unor companii straine greu de adus daca Sibiul nu s-ar fi bucurat in 2007 de buget de capitala culturala europeana, teatru-dans si, bineinteles, teatru. Pentru cunoscatorii si obisnuitii evenimentului de la Sibiu, poate cea mai incitanta sectiune a fost cea de teatru-dans, deschisa de compania japoneza Leni-Basso sau Yamadi Un din aceeasi tara. Cu siguranta, printre preferatele publicului s-au numarat trupa israeliana Vertigo, prin formula mai putin raspandita, muzicieni care interpreteaza live pe scena, cu o cantareata performanta, care – nu mica e surpriza spectatorilor! –, se alatura celor sase dansatori performand cu acelasi talent. Poveste, umor, inventivitate, interpretare jos palaria, gratie si sagalnicie sunt atributele care umfla si umfla panzele entuziasmului in public la sfarsitul fiecarei secvente. In cu totul alta nota si pe cu totul alta muzica dansatorii din Rotterdam, imbracati, in sus, spectaculos, cu camasi de voal negru, plutesc in figuri clasice pe muzica de Bach. Doar din cand in cand cate un detaliu, o miscare simpla si rapida, e furata din recuzita dansului contemporan. Punct si contrapunct. Eleganta in miscare si simetria compozitiilor contrasteaza cu cate un element alogen al zilei de azi. Efectul e naucitor cat trebuie si agreabil cat se poate. In aceasta vecinatate, spectacolul Teatrului Odeon, „Un tango mas“, cu Monica Petrica si Razvan Mazilu, straluceste si el in fata publicului care il gratuleaza minute in sir cu aplauzele.
Sectiunea de teatru s-a straduit sa grupeze spectacole mari, importante, cu staif, montate de celebrii nostri regizori sau jucate de actori cu mare cota. Cele mai bune exemple sunt, probabil, spectacolele invitate de la Teatrul ACT, „Creatorul de teatru“, cu Marcel Iures si Valeria Seciu, „Capra sau Cine e Sylvia“ cu acelasi Marcel Iures avand-o ca partenera, de aceasta data, pe Emilia Dobrin si „Sefele“ de la Teatrul Odeon, cu Coca Bloos, Dorina Lazar si Emilia Dobrin. Din tara au venit „Inimi cicatrizate“ de la Constanta, spectacolul lui Radu Afrim, regizor intrat recent in atentia Festivalului de la Sibiu, „Nazdravanul Occidentului“ de la Sf. Gheorghe, in regia lui Bocsardi Laszlo, „Vinerea lunga“ de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, in regia lui Tompa Gabor, „Visul unei nopti de vara“, de la Braila, in regia lui Victor Ioan Frunza. De prisos sa mentionez ca teatrul gazda a aratat in festival o selectie larga din spectacolele sale meritorii, premiere recente sau reluari.
Diversitatea si multimea de evenimente sunt atributele celei de a XIV-a editii a Festivalului International de Teatru de la Sibiu iar aceste coordonate nu s-au schimbat prea mult in ultimii ani. Ceea ce e placut de fiecare data la Sibiu e atmosfera de festival, strazile care se umplu cu oameni de toate natiile, transpirand in marsuri de la o sala la alta, de la o piesa la un dans, de la o conferinta la teatru de strada. Cu atat mai mult anul acesta cand grabitii marsaluiau pe strazile unei capitale culturale europene.