Lipsesc scriitori straini
articol aparut in Cultura, nr. 76 din 2007-06-14» cultura eveniment » dosar
Autor: Lucian Pricop
1. Considerati ca actualul concept de Targ (unul destinat cu precadere publicului larg) este depasit in comparatie cu Targuri precum cel de la Frankfurt (destinat contactelor intre profesionisti ai industriei editoriale)?
Ideal ar fi ca in Romania sa coexiste doua targuri/saloane de carte: unul specializat pe relatia autori-agenti-editori, si un altul pentru publicul larg.
In conditiile in care nici unul dintre cele doua mari targuri nu sunt decat declarativ internationale, iar agentii literari care sa-i reprezinte pe autorii romani sunt inexistenti, vom ramane la formula aceasta de taraba cu mai mult sau mai putin staif.
2. Cat de important este un astfel de Targ pentru strategia de PR/ expunere mediatica? Distanta dintre cele doua Targuri (iunie-noiembrie) este multumitoare?
Sunt singurele momente de focalizare a interesului media catre carte. De obicei, in tarile cu traditie editoriala neintrerupta, septembrie este luna in care se concentreaza noile aparitii. La Bucuresti, iunie si noiembrie sunt cele care aglomereaza aparitiile noi.
Vom ajunge si noi la gradul de civilizatie editoriala rezonabila atunci cand veti auzi despre prezenta a 10-20 de autori straini de top la targurile noastre.
3. Ce eforturi implica pregatirea unui astfel de Targ? Sunt ele rasplatite prin vanzari, publicitate si public prezent la lansari?
Editorul roman nu priveste Targul ca pe o investitie in publicitare ci ca pe un moment de desfacere a celor mai noi titluri si – cel putin straniu – ca pe un prilej de a lichida stocurile fara mare miscare.
Lansarile la targ sunt iluzii pe care editorul le vinde autorului. In esenta nu discursurile criticilor sunt importante pentru editor, ci semnalarea in presa a aparitiei cartii ce se lanseaza.
4. Exista vreo diferenta de comunicare/ eficienta intre fostul presedinte AER si cel actual?
Nu voi raspunde acestei intrebari pentru ca nu vad nicio diferenta intre fostul presedinte si cel actual.
5. Cateva titluri cu care veti sparge gura Targului, la Bookfest 2007.
Alaturi de titluri de referinta pentru cititorul de literatura universala si romana, carti practice si enciclopedii, ne-am formulat programul evenimentelor de la Bookfest concentrandu-ne asupra celor doua carti-eveniment: „Mormantul lui Isus si al familiei Sale“ – Simcha Jacobovici, Charles Pellegrino, cu un cuvant inainte de James Cameron si „Marea carte de bucate. Carte de bucate romanesti“ – Maria Soimu, editie ingrijita de Calin Vlasie.
„Mormantul lui Isus si al familiei Sale“ este o carte care a creat dezbateri si care va naste scandaluri, pentru ca ea cuprinde:
· O captivanta povestire detectivista ce imbina istoria, arheologia si metodele stiintifice de ultima ora, pentru a dezvalui un adevar ascuns timp de 2000 de ani.
· Detalii stiintifice despre osuarele din cripta familiei lui Iisus, detalii in privinta carora nu pot exista dispute academice referitoare la originea inscriptiilor ori asupra interpretarii acestora.
· Rezultatele testelor genetice efectuate asupra ramasitelor umane gasite in osuarele lui Iisus si al Mariei Magdalena.
· Saisprezece planse cu fotografii color ale criptei si osuarelor.
Cartea relateaza povestea a ceea ce ar putea foarte bine sa fie cea mai mare descoperire arheologica a tuturor timpurilor: mormantul familiei lui Iisus din Nazaret. In 1980, in timpul construirii unui complex de locuinte intr-una din suburbiile Ierusalimului, un buldozer a decopertat din intamplare un mormant. Arheologii de la Autoritatea Israeliana a Antichitatilor au fost imediat chemati la fata locului. In mormant, arheologii au gasit nu mai putin de zece osuare – cutii din calcar care erau folosite in secolul I d.Hr. drept sicrie. Sase dintre acestea mai aveau inscriptii: una dintre acestea fiind „Iisus, fiul lui Iosif“, alte doua facand referire la Maria, iar o alta, la „Iehuda, fiul lui Iisus“. Echipa de arheologi a ajuns la concluzia ca acest neobisnuit grup de nume era pur si simplu o coincidenta (cu persoanele biblice). Dupa catalogarea si depozitarea osuarelor, au lasat mormantul pe mana constructorilor care trebuiau sa termine ceea ce incepusera.
Douazeci si cinci de ani mai tarziu, Simcha Jacobovici, jurnalist castigator al unor premii Emmy, a luat urma osuarelor, in depozitele Autoritatii Israeliene pentru Antichitati, hotarat sa investigheze aceasta remarcabila colectie de nume. Simcha a cartografiat si apoi a localizat mormantul original, pe care, spre surprinderea sa, l-a gasit intact. Beneficiind de un neobisnuit sprijin din partea autoritatilor, el a aflat curand ca arheologii de dinaintea sa trecusera cu vederea dovada esentiala ce facea din aceasta descoperire una epocala.
Aceasta povestire e facuta sa acapareze prima pagina a presei internationale si sa ridice probleme fundamentale despre personajul istoric Iisus. Sa fie Iisus si Maria din Evanghelii cei pomeniti in aceste inscriptii? Cititorii sunt purtati intr-un fascinant periplu: incepand cu expunerea analizelor statistice, trecand printr-o calatorie in timp de-a lungul a doua milenii, si pana la analizarea patinei si a ADN-urilor din morminte, pe langa care un episod din CSI pare de-a dreptul banal.
„Marea carte de bucate. Carte de bucate romanesti“ este o veritabila enciclopedie a gastronomiei romanesti, cu aproximativ 1400 de retete pe care le va putea pune pe masa fiecare cititor al cartii.
Bucataria romaneasca a adaptat retete de la turci, de la francezi, de la italieni, de la rusi. Sarmalele, chiftelele, tocana, ghiveciul vin din bucataria turceasca. Romancele au adaugat insa condimente, legume si imaginatie proprii bucatariei romanesti si le-au transformat in mancaruri nationale.
Alte carti care vor trezi interesul cititorilor:
Matei Visniec – Istoria comunismului povestita pentru bolnavii mintal; Rainer Maria Rilke – „Opera poetica“; Fréderic Damé – „Bucurestiul in 1906“.