Bookfest 2007
articol aparut in Cultura, nr. 76 din 2007-06-14» cultura eveniment » dosar
Autor: Catalin Sturza & Mihai Iovanel
Bookfest 2007 sau Bookfest, editia 2-a. Dupa 13 editii de Targ International de Carte Bucuresti, Apoi de Bookarest, la TNB. Mai nou, Targul de vara s-a mutat in Pavilionul Romexpo, sub o alta conducere – Grigore Arsene, noul presedinte al AER. Se intinde pe o suprafata de 11.500 de mp si se lauda cu peste 200 de expozanti. Un buget de 230.000 de euro, dintre care MCC a dat 47.000, potrivit lui Grigore Arsene. Anul trecut, in pavilioanele 13-14-15, au fost 70.000 de vizitatori. Acum, in Pavilionul Central, organizatorii se asteapta la 100.000.
Nu ne mai impresioneaza vedetele, imbulzeala, amalgamul de edituri si de standuri, camerele de filmat, strambam din nas la noutati, dezbaterile organizate de televiziuni si vizitele politicienilor.
Ct. S.: In Pavilionul Central se tine insa si Gaudeamus-ul din toamna. Unele edituri au venit chiar cu aceleasi standuri ca la Gaudeamus, plasate in aceleasi locatii. In prima zi am dat o raita si am avut o senzatie de déjà-vu. Cum deosebim cele doua Targuri?
M. I.: Elementar, draga Watson. La unul mergem in haine de iarna, la celalalt in pantaloni scurti. In rest, nici o diferenta.
Ct. S.: Io merg in pantaloni scurti, ca restul lumii era cu pantofi si cravata. Sau, in caz de nonconformism extrem, cu blugi si adidasi. Oricum, prefer caldura oricat de inabusitoare ploilor nesuferite si mocirlelor din iarna.
Insa nu mi se pare foarte inspirata mutarea ambelor targuri in acelasi spatiu, chiar daca suprafata utilizata efectiv ar fi mai mare sau accesul mai bun. Targul de vara isi pierde personalitatea. Devine doar un (alt) loc in care editurile se aduna, la gramada, ca sa strige, in difuzoare, lansari de carti. Terasa cu beri, mici si anticari de la Motoare avea farmecul ei. Chiar si labirintul de anul trecut avea un farmec al sau – o amprenta diferita, un inceput de je ne sais qoui al noului Bookfest.
M. I.: Ai dreptate. Era mult mai misto cand Targul de vara era organizat la Teatrul National, desi spatiul de acolo era departe de a fi ok.
Dar hai sa zicem ca lucruri precum „identitate“, „personalitate“ etc. sunt mai putin relevante. Care-s lucrurile dragute la editia asta? (pentru a nu dezinforma cititorii, sa zicem ca facem textul de fata pe baza unei singure zile de documentare – ziua de miercuri, prima a Targului).
You first.
Ct. S.: Parca asa incepeam si dialogul despre Gaudeamusul de anul trecut, cu lucrurile dragute. Vezi, nu e nici o diferenta!
Faina a fost, intai si intai, ziua de documentare – adica cea de miercuri, cand a inceput Targul. Lume putina, culoare largi si neaglomerate, cafenelele si terasele cu bere aproape pustii, din cand in cand cate o lansare. Un Targ pentru lenesii care au vreme sa se plimbe printre standuri si carti, in mijlocul saptamanii de lucru.
Desigur, in week-end e cu totul alt Targ: pentru oamenii ocupati, care dau o fuga sa vada celebritatile culturale. Sau sa asiste la lansarile importante – avem, nu-i asa, toate VIP-uri puse in capul comunicatelor de presa, comasate la sfarsit de saptamana: Vladimir Tismaneanu, Mircea Cartarescu, Neagu Djuvara, Matei Visniesc, plus Peter Weidhaas, „care a condus intre 1974 si 1999 Targul de Carte din Frankfurt, unul dintre cele mai importante din lume“. Sau sa-si umple, pur si simplu, sacosa cu carti si chilipiruri. Asa, miercuri, i-am prins doar pe Radu Aldulescu si pe Dan Sociu, la o bere.
Apoi, io personal m-am bucurat ca am reusit sa dau peste editura/libraria (?) Nautilius, unde am gasit „The Children of Húrin“ in engleza, cu reducere. Planuiam s-o iau de pe Amazon, dar ma speria pretul. Multe, multe colectii Fantasy si S.F. – in majoritate, volume cu serii complete, in editii accesibile – la Nautilius.
M. I.: Eu unul sunt sociopat si detest aglomerarile. Prima zi a unui Targ este perfecta pentru mine – nu ma calc cu nimeni pe bombeuri.
Altfel, deh... erau niste reduceri, erau niste edituri pe care de regula nu le gasesti prin librarii, erau niste carti nou-aparute... dar cam atat.
Lansarile din Targuri oricum sunt vax. Sunt facute, cum imi zicea un P.R., pentru a bifa lucrul numit lansare in dreptul unor autori pe care nu se mizeaza cine stie ce.
Ct. S.: Ei, nu stiu daca e chiar asa. Daca te uiti pe programul lansarilor, o sa vezi destui autori mari. Daca vrei, iti citez de pe brosura cu „momente speciale“: Ruxandra Cesereanu, Djuvara, Mircea Vasilescu, Mihaela Miroiu, Calin Torsan etc. Nu cred ca asa arata o lista de scriitori care se multumesc si ei cu o lansare, acolo.
M. I.: Mda, nu pretind ca operatiunea lansare-targ are exclusiv scopul suntarii autorilor.
Ct. S: Mai degraba, Targul mi se pare un eveniment care simplifica munca P.R.-ului. Avantajul evident e ca publicul este deja prezent, la gramada, in spatiul expozitional. Dai strigare, si standul se umple. Nu iti mai bati capul cu invitatii, cu articole in presa, cu telefoane si confirmari. Dezavantajul e ca acelasi public e impartit intre foarte multe standuri, si are de ales, in fiecare moment, intre multe tentatii – cea mai mare fiind aceea de a se plimba, pur si simplu, de la o editura la alta.
Ce nu inteleg eu, totusi, privind lista de „momente speciale“, este combinatia dintre titlurile si tematicile cartilor, pe de o parte, si competentele si specializarile celor invitati sa vorbeasca, de cealalta parte. Ce cauta, de exemplu, Ioana Craciuescu si Alex Leo Serban la Nina Cassian („Limba sparga pe axa Bucuresti-New York“ se cheama evenimentul), sau Catalin Avramescu si Mircea Cartarescu la Vladimir Tismaneanu (!), sau Mihaela Radulescu si Vasile Dem Zamfirescu (!!) la Irina Petrea („Si tu poti fi Supernanny“). Sau de ce se relanseaza, cu tam-tam, niste titluri vechi si binecunoscute, precum „Manifestul fotbalistic“?
M. I.: Pentru ca se poarta vedetele-care-lanseaza-carti (oricare ar fi aceste carti). Cat despre resaparea unor titluri mai vechi, ei bine, problema cu evenimentele e ca, din moment ce prea putine manifestari au aceasta calitate, din cand in cand mai merge de-o simulare.
Dom’le, dar observ cu stupoare ca batem la greu pasul pe loc. Nu prea avem ce comenta. Ne-am blazat noi, dupa atatea Targuri de carte la care am fost, sau Targul asta chiar nu are nimic nu-stiu-cum?
Ct. S.: Sper sa nu vina niste talibani pana duminica si sa organizeze un oaresce haos, pentru ca atunci ar fi nasol de noi. Ne plangem ca nu e nimic interesant, si iese ditamai stirea de CNN.
Pentru mine „neinteresant“ inseamna, cum am mai zis, fara personalitate. Altfel, pentru vizitatorii veniti dupa carti, interesul se masoara in greutatea sacoselor pe care le cara acasa. La capitolul asta, dupa cum am vazut, tu, cel putin, nu ai de ce sa te plangi. Pentru un editor, interesul sta in imagine si in vanzari. Editurile mici asteapta jumatate de an Targul si tin carti in asteptare, pentru a le da drumul acum. Cele mari merg in ritmul obisnuit, insa tintesc un boom de vanzari. In orice caz, in spatele standurilor fanteziste si colorate si al evenimentelor pe care noi le numim „neinteresante“ e destula munca. Si, probabil, destul profit.
Altfel, se intampla, mereu, diverse lucruri la care se prea poate sa fi devenit absolut imuni. Nu ne mai impresioneaza vedetele, imbulzeala, amalgamul de edituri si de standuri, camerele de filmat, strambam din nas la noutati (le stim, oricum, de pe Net si din librarii), dezbaterile organizate de televiziuni si vizitele politicienilor – mai tii minte discursul lui Basescu de anul trecut, la lansarea lui Traian Ungureanu? – ne lasa reci.
Acesta ar putea fi un semnal de alarma, pentru Targ: daca nu va reusi sa inventeze evenimente percutante, sa invite nume mari, din afara, intr-un cuvant, sa se diversifice si sa iasa prin ceva in evidenta, in anii viitori s-ar putea sa-si piarda vizitatorii. Tombolele si premiile nu sunt de ajuns.
M. I.: Trebuie, pe scurt, sa schimbe conceptul. Altfel, la targul urmator, noi doi o sa jucam table in Cesmegiu – ca bere cu Sociu putem sa bem si in alta parte decat la Romexpo, de vedete si lansari ni s-a cam luat, iar noile aparitii oricum le primim moca.
Ct. S.: Totusi, vreo bulina rosie („binisor“, „bine“, „excelent“) din partea ta?
M. I.: Pai bulina pozitiva e ca Targul asta exista. Pentru niste jurnalisti/ critici literari sau ce dracu’ om mai fi noi, Targurile astea sunt nu principalele evenimente ale anului, ci Evenimentele. In rest, cam frecam menta dpdv al socializarii in regim cultural. De cand eram student abia asteptam sa vina cele doua Targuri: stateam de dimineata pana seara, in fiecare zi, si eram superfericit pentru ca puteam sa stau printre atatea carti si scriitori stransi laolata. Chit ca bani nu prea aveam decat pentru cartile cu pret superredus...
Bulina negativa e ca de data asta nu au venit Terian & his wife, Goldis si Alex Cistelecan: daca in textul de fata am fost relativ apatic e si pentru ca ne-prezenta celor de mai sus m-a facut sa privesc Targul, din capul locului, cu antipatie.