Calitatea politicilor mioritice
articol aparut in Cultura, nr. 76 din 2007-06-14» cultura politica » psihologia cotidianului
Autor: Valentin Protopopescu
Ma declar dezgustat de spectacolul oferit de viata politica romaneasca. Sunt un tip cu vederi de centru-stanga care, prin ironia sortii si perversitatea istoriei, a tot votat, de la Revolutie incoace, cu partide sau coalitii de centru-dreapta. Scarbit de falsa social-democratie a succesivelor avataruri ale FSN, de fapt o cloaca infinita a coruptiei tentaculare, si dezamagit de mediocra impotenta a CDR-ului ori a Aliantei D.A., trebuie sa recunosc ca nu mai astept absolut nimic de la clasa politica bastinasa. Dupa 17 ani de esecuri si rateuri, de minciuni si deliruri, mi se pare evident ca politicienii si liderii de opinie civica de la noi ar trebui fie sa dispara, fie sa se reformeze. Intrucat, dupa aparente, nici una dintre variante nu este de actualitate, ma voi retrage intr-o hibernare electorala de lunga durata. De altfel, se pare ca nu sunt chiar singurul…
Nimic nu este mai dezgustator pentru simplul cetatean si elector decat ca inteligenta sa-i fie jignita cu atata tupeu de acesti lideri ai momentului.
Prin urmare, aceasta mi-e starea de spirit politica in clipa prezenta. Nu mai sunt nici fan, nici partizan, ci doar un neutru (si sceptic) observator. Nu stiu daca este bine sau daca este rau, oricum nu doresc sa ma transform intr-un oracol apocaliptic si, lucru inca si mai trist, marturisesc ca nu mai detin resurse de optimism. Din unghiul meu de vedere, o judecata politica pozitiva in Romania momentului reclama fie inconstienta, fie interes subteran.
Din aceasta ipostaza de neimplicare am fost totusi in masura sa observ, cu prilejul recentului referendum pentru demiterea presedintelui tarii, unele fenomene cu totul patologice. Ele sunt cu-adevarat halucinante, semn ca orbirea sau calculul pragmatic depasesc orice limita a decentei logice sau a bunului simt. Iata lista mea de aspecte cvasidelirante, pe care am intocmit-o in contextul actualei crize politice:
– Presedintele Traian Basescu a fost „linsat“ in parlament, cu mijloace indiscutabil democratice, de catre o majoritate politica ad-hoc structurata si pe baza unei sume suprarealiste de inventate incalcari ale Constitutiei (la rigoare, Basescu nu a depasit limitele constitutionale, ci doar a abuzat manipulator de marja de interpretabilitate a acestora);
– In mod normal, suspendarea sefului statului, lucru fara precedent la noi, ar fi trebuit sa conduca la niste calcule pragmatice elementare, adica la o evaluare a tuturor consecintelor posibile si la stabilirea unor solutii tehnice in functie de rezultatul real al referendumului, calcule ce ar fi trebuit sa revina initiatorilor acestui „linsaj“ parlamentar (fireste, nimic de acest gen nu s-a petrecut, caci nimeni nu raspunde de ceva!);
– Campania de sustinere a presedintelui suspendat, initiata de PD, a cunoscut cote de o agresivitate remarcabila, ceea ce ridica legitim intrebarea referitoare la cuantumul resurselor financiare si la raportul lor cu prescriptiile legale;
– Unele institute de sondare a opiniei publice si unele birouri de masuratori sociologice, clar partizane, au previzionat o participare la vot de circa 77%, „gresind“ cu in jur de 30 de procente – or, in aceste conditii, ar fi fost de asteptat nu niste explicatii exagerat de tehnice, practic incomprehensibile neofitilor majoritari din corpul electoral, ci o epidemie de demisii/ demiteri pe motiv de incompetenta profesionala/ incalcare a normelor deontologice minime (natural, statu quo-ul si-a conservat nesimtirea, caci sociologii nostri isi vad in continuare de comenzi, talk show-uri si proiecte manageriale!);
– La anuntarea exit poll-urilor, pe treptele de marmura ale Palatului din Aleea Modrogan, avand in spate staff-ul de campanie, proaspat reconfirmatul presedinte Traian Basescu s-a grabit sa-si anunte programul politic, insa a facut-o pe niste coordonate ce tin in chip firesc de atributiile executivului, nu de cele ale institutiei prezidentiale (si, ca de obicei, nimeni nu s-a mirat de aceasta stranie incalecare a functiilor puterilor in stat!);
– Pe aceleasi trepte ale clamarii triumfului la referendum, presedintele Traian Basescu si-a explicitat aspectele programului politic; ma voi opri doar asupra a doua dintre acestea, flagrante la realitate: Traian Basescu a vorbit de nevoia reformei in Invatamant, cerand o majorare la cota de 6 % din PIB a sumei bugetare alocabile domeniului – or, totusi, ultimii doi ministri ai Instructiunii publice au fost dati de PD, exact partidul prezidential (logica bunului-simt ar fi cerut fie ca presedintele sa taca, fie sa critice activitatea nemultumitoare a celor doi pedisti!); de asemenea, presedintele Traian Basescu a amintit situatia tragica din agricultura, anuntand ca pe o prioritate a sa ameliorarea starilor de lucruri din acea zona a executivului – or, totusi, la doar trei metri in spatele sau statea un sustinator de baza al cauzei prezidentiale, PLD-istul Gheorghe Flutur, cel care vreme de doi ani a fost ministrul Agriculturii (de aceea, Basescu ar fi trebuit sa fie mai putin virulent caci raspunderea pentru dezastru ii revenea intr-o proportie deloc neglijabila si aliatului sau politic!).
Asemenea aspecte, grave si revoltatoare, indica fara drept de apel care este potentialul reformator al fortelor politice romanesti ce se autocatalogheaza drept democratice si responsabile. Si nimic nu este mai dezgustator pentru simplul cetatean si elector decat ca inteligenta sa-i fie jignita cu atata tupeu de acesti lideri ai momentului. Absenteismul de aproape 60 de procente inseamna exact amendarea corpului politic de catre electoratul profund dezamagit si refugiat intr-o dura pasivitate moralmente autodefensiva.