Alungat din rai, binevenit in Raster, sau Cristian Muresan in Varsovia
articol aparut in Cultura, nr. 75 din 2007-06-07» cultura vizuala »
Autor: Teodor Ajder
„...intr-o noapte mi-a aparut in somn un copil, a aparut deodata venind de nicaieri, a aparut si a spus Dumnezeu e ingrozitor, a spus aceste cuvinte si a disparut...“
(Jose Saramago, „Evanghelia dupa Isus Cristos“, Ed. Polirom, 2003, p.297-298)
A trasa o linie intre cap si trup inseamna moarte. A trasa o linie in Paradis inseamna a imparti timpul si spatiul. Intre Paradis si Non-paradis, intre comunism si capitalism brut, cineva intotdeauna se va trezi intr-o parte a planului, si cineva in alta parte; cineva va trai si cineva va muri. A trasa o linie presupune explicit separarea, si aparitia unei dureri de separare, care intotdeauna o va urma (voi lasa la o parte, din acest text, mitul psihanalist al paradisului pierdut).
Prima lucrare prezentata unui vizitator care se infatiseaza in apartamentele Raster (o galerie situata la ultimul etaj, al treilea, dintr-un bloc masiv de locuit, construit in perioada interbelica in centrul Varsoviei) si care declara ca vrea sa vada expozitia „Alungati din rai“ a artistului clujean Cristian Muresan se intituleaza „Rinocerii“. Este vorba despre o proiectie video inspirata de piesa omonima a lui Eugen Ionescu. In regia lui Muresan, actori sunt copiii, cate patru, sau cate cinci, care citesc atent, pe rand, in romaneste (subtitrari englezesti) dialogurile de rinotransformare din niste caiete pe care le tin in maini. Detalii de genul culorii unor tricouri, deloc neobisnuite in zilele noastre-roz, miscarea continua a caietelor sus-jos, dreapta-stanga, fiecare copil avand un pattern motric al sau, in functie de cat de inalt, plictisit sau zbantuit este, ofera privitorilor un spectacol de forfota a viului.
Lucrarea a doua e compusa dintr-o serie de bruioane in creion (de fapt, o banda desenata) cu dialoguri in partea de jos, doar in engleza, si de asta data inspirate de o capodopera a literaturii moderne – este vorba despre lucrarea lui Ilya Ilf si Evgheni Petrov, „12 scaune“. Engleza este, probabil, singurul neajuns tehnic al evenimentului, care neajuns trebuie sa fie pus, mai degraba, pe seama organizatorilor; lipsa unor subtitrari, sau a unor texte mai amanuntite poloneze limiteaza mult accesul publicului, care incearca sa abordeze lucrarile prezentate – engleza nu este o lingua franca in Polonia, nici macar printre tineri. Benzile portretizeaza maiestuos eviscerarea unuia dintre cele 12 scaune, in care protagonistii cauta avid comoara unei familii instarite rusesti, ascunsa, dupa toate aparentele, in sezutul unuia dintre acestea. Indemanarea cu care Ciprian Muresan a schitat eroii comediei respective nu poate sa nu faca pe spectatorul lor sa se gandeasca la un eventual lungmetraj animat (in clarobscur), bazat pe aceste personaje foarte diferite conceptual de cele create de Mel Brooks in 1970, sau de Leonid Gaidai, in 1971.
Lucrarea a treia, probabil stalpul expozitiei, e dificil de privit sau de admirat, desi reprezinta un chip de fetita draguta. Mai exact, e o instalatie video aratata pe monitorul unui televizor obisnuit: un prim-plan cu o fetita care, avand o mina foarte serioasa, isi traseaza cu latul degetului aratator linii sub barbie, de la temelie spre capat, iar si iar, comunicand gestual: „Moarte tie“. Astfel, Muresan indicand, printr-un gest scurt si simplu, ceea ce este esential in toata expunerea sa. A trasa o linie intre cap si trup inseamna moarte. A trasa o linie in Paradis inseamna a imparti timpul si spatiul. Intre Paradis si Non-paradis, intre comunism si capitalism brut, cineva intotdeauna se va trezi intr-o parte a planului, si cineva in alta parte; cineva va trai si cineva va muri. A trasa o linie presupune explicit separarea, si aparitia unei dureri de separare, care intotdeauna o va urma (voi lasa la o parte, din acest text, mitul psihanalist al paradisului pierdut). Din aceasta lucrare video s-a extras si stop-cadrul folosit de organizatori pe fluturasii publicitari. „E o imagine bine aleasa, si are o forta extraordinara!“, spune Andjei Karmasz, un artist video polonez. Nu doar gestul ei, ci existenta copiilor in sine presupune separarea de Paradis – oamenii au fost alungati, li s-a poruncit sa se inmulteasca si, eventual, sa moara. Lucrarea poate fi privita drept o re-comitere, foarte ambitioasa, a acutlui savarsit de cel mai desavarsit creator: Dumnezeu, „Alungarea din Rai“. Cineva i-ar putea da lucrarii si o interpretare politica, desi foarte vaga, punand la un loc „Alungarea din Rai“ cu panourile publicitare ale lui Vlad Nanca din 2004, pe care sunt infatisate doua steaguri, unul cu 12 stelute galbene pe fundal rosu, si al doilea cu secera si ciocanul pe un fond albastru (vezi Anca Dragu, www.bbc.co.uk/romanian ). Desi „Rinocerii“ lui Ionescu este, si el, un text despre totalitarism.
Lucrarea a patra, prezentata pe un monitor ceva mai mic decat video-spotul cu fetita, e remodelarea unei scene dintr-un scurtmetraj regizat de Luis Bunuel, al carui scenariu regizorul spaniol l-a scris impreuna cu Salvador Dali: „Un chien andalou“, turnat in indepartatul 1929, un film care exista, realmente, in afara timpului. Si-a recastigat mult din rigoarea vitala, fiind recent postat pe Internet pe mai multe siteturi de cinefili, de unde poate fi usor descarcat prin retea. Este considerata, poate, cea mai reprezentativa pelicula suprarealista din lume filmata in perioada interbelica. Muresan reutilizeaza scena cea mai controversata din „Canele andaluz“, doar de cateva zeci de secunde, unde un barbat isi ascute briciul, dupa care sectioneaza, cu el, pe viu, ochiul unei tinere. De data asta, Muresan foloseste o alta tehnica – grafica de calculator –, iar personajele care apar in filmuletul sau sunt renumitul capcaun Shrek si sotia sa, capcaunita Fiona. Shrek isi ascute briciul si-i taie ochiul Fionei, din care se scurge un lichid alb. Repetitiv, zilnic, de la 6 seara, de cand se deschide galeria, pana la ora 9. O lucrare cat se poate de hilara, mai ales in circumstantele actuale, cand marile cinematografe ale lumii gazduiesc a treia parte a superhitului „Shrek III“ (in Polonia, lansarea acestuia va avea loc abia pe 6 iulie, mult dupa finalizarea expozitiei lui Cipirian Muresan). Ma intreb cum s-a rezolvat partea cu drepturile de autor pentru utilizarea personajelor DreamWorks.
Lucrarea a cincea e reprezentata de doua fotografii monocrome. Prima fixeaza o usa in marime naturala, cu numeroase urme de gauri in ea. A doua reprezinta o imagine marita a unui brat de barbat in varsta, cu o cicatrice clara pe incheietura mainii. Unul dintre cei doi galeristi, Lukasz Gorczyca, mi-a explicat ca imaginile se doresc a fi un omagiu adus tatalui autorului, care, la cativa ani dupa revolutia anticomunista din 1989, din motive nu foarte clare, a incercat, fara succes, sa-si curme zilele. Legatura dintre aceste doua fotografii este repovestirea unui basm. Pe vremea cand fiul, copil inca, insa destul de mare ca sa inteleaga ca facea o dananaie, mergea totusi cu trasnaia pana la capat, tatal nu-l pedepsea, ci batea intr-o usa un cui. Cand a crescut, fiul urma sa smulga tintele, dar putea scoate doar cate una, si doar daca facea un lucru bun.
Ciprian Muresan, la a doua sa prezenta in Varsovia, a ajuns aici gratie vernisajului international de arta contemporana Viennafair de anul trecut – adus pe micile ecrane de TVR Cultural prin „Art 21“, editia a doua, care poate fi descarcata de pe www.libertv.ro – unde s-a intalnit cu galeristii Raster. Dupa spusele lui Gorzcyca, lucrarile lui Muresan l-au impresionat in primul rand calitativ, dar mai exista si un alt aspect: amfitrionii Rasterului promoveaza artistii tranzitiei, iar Ciprian Muresan, nascut in 1977, este interesant pentru publicul polonez tocmai pentru ca face parte din aceeasta generatie. Merita sa pomenesc si patronajul Institutului Cultural Roman, care, sunt bucuros sa constat, a facut treaba buna aducandu-l pe Muresan in Varsovia.
Implicarea Institului, cat si curajul galeristilor de la Raster trebuie sa fie dublu subliniate, pentru ca tot ce-i romanesc e privit cu suspiciune de polonezii get-beget. Romanii au o imagine foarte proasta, care, evident, nu are cum sa dureze mult – de saraci, cersetori si tigani. Puterea de penetrare a acestui arhetip e atat de mare, incat unii intelectuali polonezi se revolta in gura mare. Bunaoara, tanara si controversata autoare Dorota Maslowska a scris, la sfarsitul lui 2006, o piesa de teatru cu titlul „Doi romani saraci cutreiera Polonia“ (o recomand pentru talmacire traducatorilor din poloneza). Piesa, pusa in scena acum cateva luni, si devenita un succes teatral local, povesteste, intr-adevar, despre un cuplu de delincventi care umbla hai-hui prin tara Lehiei, cersind, injurand, facand trafic de droguri etc.; doar ca nu-s romani, ci... polonezi. Autoarea (ale carei carti se gasesc de vanzare si in Raster, in imediata vecinatate a monitorului alb unde Shrekul lui Muresan isi joaca rolul dupa Bunuel), spune, de fapt, ceva mai lung si mai tepos vestitul proverb despre cei care cauta paiul in ochiul altora si nu-si vad buturuga din ochiul propriu.
Artistii tranzitisti, dintre care, cred eu, face parte si Ciprian Muresan, au o viziune a lumii care, aparent, poate parea unora mai intunecata decat ar fi normal. In lucrarile lor transpare o estetica noua, eliberata de idealism. O abundenta de ironie, experiment, obscuritate, care, de fapt, conform esteticii lor, nu sunt decat glume si o dovada de bun-simt al umorlui. Exista si o siguranta, o lipsa de teama si o dorinta de cautare care, ca sa revin din nou la prigoniti, e descrisa dublu in fiece piesa prezentata de Muresan, fiecare obiect fiind o re-creare si re-parcurgere a bucuriei facerii unor creatori particulari, la fel de tranzitisti.
Un tranzitist – tranzitistii au existat, de fapt, de la primii zgarietori de pesteri, sau, si mai devreme, de la descoperitorii focului, avand deja degetele fripte – continua sa se joace cu flacara, intru stapanirea completa a acesteia, stiind bine ca, dupa ce-o va cuceri, va re-crea, pentru intaia oara, un paradis, o prima granita prin ramura aprinsa, nu prin confort, apoi il va abandona, si-si va fauri aripi ca sa cucereasca alta stihie.