Sari la conținut

Orfeu, cantaretul dansator

articol aparut in Cultura, nr. 75 din 2007-06-07
» cultura dansului »
Autor: Vivia Sandulescu
Ce poate fi mai potrivit pentru o premiera de balet la malul marii decat o lucrare inspirata din mitologia greaca? Cea de-a XXXIII-a editie a Festivalului International de Opera si Balet, gandita pentru toate gusturile – concerte simfonice, recitaluri, spectacole de opera, gale etc. – a debutat cu baletul in doua acte „Orfeu“, cu care coregraful si regizorul Attilas-Akilas Silvester recidiveaza la Constanta dupa „Cantecul fratelui mort“, „O Elinas Alexis Zorbas“ si „La Fille mal gardée“ pe scena fostului Teatru Liric.

Cosmopolit prin biografie si convingeri, greco-ungur dupa origini si roman prin alianta, Attilas Silvester coleaza partituri de Eugen Dan Dragoi, Serghei Taneev, Andreas Haralambous, Serghei Rahmaninov, Dimitris Mitropoulos si Spiros Kassianis, avand ca numitor comun tematica mitologica inrudita cu subiectul, alese pentru lirismul, dramatismul sau caracterul lor elegiac, in inregistrari de buna calitate.

Tot lui i se datoreaza selectia imaginilor proiectate pe fundal, ce completeaza si imbogatesc decorurile Danielei Cristopoulou, reduse la cateva scari, pe care se circula intre lumea aceasta si cea nepamanteana. Imbinand diplomatia ca profesie cu scenografia ca violon d’Ingres, Daniela Cristopoulou stilizeaza pentru scena referinta istorico-geografica, dandu-si frau liber mai ales in zona imaginarului si reusind o serie de costume colorate si „ochioase“, printre care cele ale Menadelor si al cainelui Cerber.

Atmosfera e subliniata de textul lui Spiros Kassianis, construit pe imnuri antice adresate zeitatilor, dar si marii, cerului sau urmasilor si rostite in original de Dinos Skaliotis, dand contur si circularitate intamplarilor legendare.

Limbajul coregrafic mai degraba clasic propune neasteptate dificultati tehnice. Daca ansamblul danseaza la demi-pointe, iar miscarile apartin registrului de demi-caracter al dansului grecesc cult, solistilor le sunt create partituri pe cat de expresive pe atat de solicitante. Manejurile, sariturile mari si secventele ample de ansamblu umplu modesta scena a Teatrului de Opera si Balet „Oleg Danovski“, fortand experienta de turneu a dansatorilor, obisnuiti sa evolueze in cele mai diverse conditii.

Bun cunoscator al orchestratiei coregrafice traditionale, Silvester concepe dansuri de grup la unison, tine seama de desfasurarea actiunii pe planuri in adancime, evidentiaza eroul unei scene ridicandu-l deasupra multimii si implica ansamblul in dialogul solistic prin miza adecvata; personajele se definesc si prin recuzita, iar miscarea se adapteaza tipologiei lor. Tema sacrificiului din dragoste si a durerii ca sursa de inspiratie a celor mai reusite creatii lirice motiveaza cateva interpretari protocroniste – imaginea crucii asociata cu suferinta lui Orfeu, Sarpele ca simbol al ispitei si al mortii – in timp ce infatisarea de putto renascentist a lui Eros este recurenta in baletele romantice.

In rolurile principale intalnim majoritatea solistilor companiei: Cristian Tarcea este un Orfeu sculptural, Felicia Serbanescu un Eros feminin si mignon, Monica Chereches o Avtonoi fina, ce-l recucereste cu stradanie pe Horatiu Chereches (Aristes), Calin Hantiu un Hades impozant si dominator, Dan Dumbrava un Apollo imberb, Anca Strnad, Cecilia Ursul si Emilia Meiusi intruchipeaza enigmaticele Fiice ale destinului, iar Mircea Craciun creeaza in Cerber aproape un moment de recital. Raman pe retina in mod special Aliss Tarcea (delicata Euridice), Simona Costea (temperamentala Persefona) si Irina Ganea (ademenitorul Sarpe).

Una peste alta, cu o medie de trei premiere pe stagiune, Compania de balet a Teatrului „Oleg Danovski“, pastorita de Calin Hantiu se dovedeste nu doar dintre cele mai harnice, ci si adaptata momentului si imprejurarilor, cu un repertoriu mobil si variat, construit pe datele dansatorilor si pentru un public „de tot anul“...