Aveti grija la telefoanele mobile: soseste presedintele!
articol aparut in Cultura, nr. 75 din 2007-06-07» cultura politica »
Autor: Bogdan Duca
Traian Basescu plangea acum doi ani saraca Romanie condamnata sa aleaga intre doi comunisti, el si Adrian Nastase. Nimic mai fals!
Intelectualii romani ii iarta totul lui Basescu. Reusesc sa ii ierte pana si infractiunile.
Faptul ca Presedintele nostru a incalcat flagrant articolul 208 din Codul Penal, il face mai „penal“, adica mai „cool“ pentru publicul valah. Iar intelectualii nostri nu sunt deloc straini de acest public valah, se pare...
Face off
Nici Adrian Nastase si nici Traian Basescu nu sunt niste comunisti. Amandoi sunt niste prosperi capitalisti, niste corupti imposibil de dovedit (pentru ca de furat, au furat amandoi cu legea in mana). A-i compara pe Adrian Nastase sau pe Traian Basescu cu oricare din liderii comunisti este jignitor pentru acestia din urma. Nici Basescu, nici Nastase nu ar putea sa moara, asa cum a facut Ceausescu, cantand Internationala, asa cum nici unul dintre ei nu ar putea sa urmeze modelul Che Guevara decat in cadrul organizat al partidelor de vanatoare sau al vizitelor oficiale prin Afghanistan sau Irak.
In anul 2004, oamenii au avut de ales intre doua tipuri de politicieni: tipul socialist european cu hilare trasaturi de dreapta (Adrian Nastase) si tipul populist-vulgar (Traian Basescu). Este chiar amuzant sa vezi cum stanga romaneasca a fost reprezentata de un om structural de dreapta, in timp ce dreapta a ajuns pe mana unui reprezentant tipic al stangii. Caci nimic nu este de dreapta la Traian Basescu, oricat am incercat noi, cei care l-am sustinut in noiembrie 2004, sa dovedim contrariul. Salariat tot timpul la stat, confundand investitiile straine cu un „tain“, cu o plata a tradarii, mizand pe cartea socialismului pana prin 2003, din campania pentru prezidentiale pana acum, Traian Basescu a incercat sa se identifice cu tot ceea ce e mai rau sau mai nefericit la poporul roman.
Consumator de mititei prajiti in spatele blocului, folosind un limbaj de pietar, confundand politica externa a Romaniei cu experienta sa „diplomatica“ de prin bordelurile porturilor lumii (a se vedea vechea poveste a „licuricilor“), bautor si partener de dialog cu Gigi Becali, conducand masina cu ceva bauturica „la bord“, lasand sa se inteleaga ca are si un libidou pe masura proastei sale cresteri, Traian Basescu a devenit si... hot de telefoane mobile.
In spiritul acestei veritabile campanii de suprapunere perfecta a lui Traian Basescu peste firea vulgului valah, urmeaza sa auzim de un viol comis de Presedinte, de o experienta de cersetorie printr-o mare capitala europeana si – de ce nu? – de o crima la betie. Astfel, poporul roman va fi cu adevarat reprezentat de catre iubitul sau conducator. Ideal ar fi sa mute si biroul de la Cotroceni intr-o galerie comerciala de prin Piata Sudului... Poporul de acolo, reprezentativ pentru electoratul basescian, l-ar primi cu bratele deschise.
Toti intelectualii presedintelui
Dar ce intriga este faptul ca cei mai vehementi sustinatori ai lui Basescu nu sunt, totusi, cei din vulgul valah. O buna parte dintre intelectuali au imbratisat cu un devotament vecin cu fanatismul cauza Presedintelui Traian Basescu. Oameni de la care asteptam un inteles profund si serios al politicului s-au inrolat fara nici o negociere in echipajul basescian.
Care o fi motivul pentru care intelectualii de dreapta au inghitit fara comentarii gogoasa basesciana? Cum de oamenii care au luptat mai mult sau mai putin deschis impotriva comunismului, care au atentionat dupa 1989 asupra riscurilor reale pentru democratie, accepta sa gireze o persoana cu evidente tendinte dictatoriale? Sa fie aceasta boala intelectualului roman? Incapacitatea de a-si asuma valorile democratice?
Orbirea intelectualilor romani in fata capului plesuv al lui Andrei Plesu este chiar de neinteles. Traian Basescu a fost un membru de partid cumsecade, care a excelat prin meritele sale in campul muncii pentru victoria socialismului, si nu in actiuni dizidente. A ocupat inainte de 1989 functii care aratau ca era considerat a fi cel putin un om de incredere pentru regimul comunist. Povestea necolaborarii sale cu Securitatea este cusuta cu ata alba.
Acelasi Traian Basescu a fost ministrul Transporturilor in guvernul Roman. Intelectualii care acum il gireaza pe Basescu au fost batuti de mineri adusi (cu trenul!) de ministrii acestui guvern. Dar ce conteaza? Acest personaj „pentru alte coordonate istorice“, acest „Traian cel Mare“ (cum ii spunea Sever Voinescu), a atins deja iluminarea, purificarea si nu mai poate fi acuzat de pacatele „tineretii“. La fel, intelectualii nostri, care s-au bucurat in noiembrie 1996 de victoria Conventiei Democratice, uita ca cei care au ingropat Conventia au fost democratii lui Petre Roman si ai lui Traian Basescu, niste socialisti care au facut praf si pulbere relativa coerenta ideologica a CDR-ului.
Intelectualii romani ii iarta totul lui Basescu. Reusesc sa ii ierte pana si infractiunile penale. Eu, de exemplu, nu pot trece usor peste momentul in care Basescu fura telefonul mobil al unei jurnaliste, o numeste in mai multe feluri nu tocmai magulitoare si apoi o mai si sfideaza (si prin ea, pe noi, sarmanii cetateni victime ale abuzurilor de orice fel), indemnand-o sa... faca reclamatie la politie.
Dar ceea ce eu nu pot uita si ierta, intelectualii nostri iarta si uita cu zambetul pe buze. Unii, chiar, precum domnul Traian Ungureanu (pentru ale carui analize de politica externa am tot respectul si toata simpatia), se apuca sa faca apologii complicate comportamentului prezidential. Din punctul meu de vedere, greseala pe care o face domnul Ungureanu este aceea de a confunda bunul-simt cu corectitudinea politica, reusind performanta trista de a scoate din indivizi nesimtiti... eroi ai dreptei. Faptul ca Presedintele nostru a incalcat flagrant articolul 208 din Codul Penal, il face mai „penal“, adica mai „cool“ pentru publicul valah. Iar intelectualii nostri nu sunt deloc straini de acest public valah, se pare...
Biciul lui Dumnezeu
Corului intelectualilor li s-a adaugat si soborul arhiereilor ortodocsi. IPS Bartolomeu Anania, necanonicul Mitropolit al unei eparhii cu nume prea lung pentru a o mentiona aici, impreuna cu episcopii din Sinodul sau mitropolitan au sustinut deschis pe „Traian cel Mare“. Tinand cont de trecutul legionaro-comunist al lui Anania, valorile democratiei conteaza prea putin pentru el, Traian Basescu, ca fost comandant de nava-amiral, fiind o sinteza reusita intre Capitan, Comandantul Horia Sima si Carmaciul Ceausescu – oameni pe care arhiereul clujean i-a respectat de-a lungul vietii sale.
Ca sa nu fie mai prejos, colegul sau de la Sibiu, mitropolitul Laurentiu Streza, a dat „spatiu de emisie“ la o predica Presedintelui, care nu a pierdut prilejul sa se considere ales prin voia lui Dumnezeu la conducerea tarii, de parca bunul Stapanitor al Universului nu ar avea treburi mai bune decat sa batjocoreasca acest popor... Urechile mai sensibile au sesizat, insa, in predica basesciana elemente... becalizante.
In concluzie, desi ma consider un eurosceptic moderat, multumesc Uniunii Europene pentru a-mi fi oferit la 1 ianuarie sansa de a ma simti acasa si in Grecia sau Italia. Datorita cetateniei europene de care sunt din ce in ce mai mandru, imi permit luxul de a ignora voit, de acum inainte, in ceea ce scriu eu pe Presedintele Traian Basescu si pe sicofantii sai. Sunt lucruri mult mai importante decat aventurile hotului de telefoane de la Golden Blitz...