Pana la fund
articol aparut in Cultura, nr. 74 din 2007-05-31» cultura politica » cronica actualitatii
Autor: Madalina Firanescu
Intrat în Cartea Recordurilor drept cel mai rapid presedinte, dar nu pe baza „demisiei dupa 5 minute“, pe care nu si-a mai dat-o, ci pentru raspunsul prompt la solicitarea unei studente, de a-l decora post-mortem pe profesorul-erou Liviu Librescu, mort în masacrul de la Universitatea Tehnica din Virginia, Traian Basescu s-a întors la Cotroceni la fel cum a plecat: cu gura sloboda si deloc impresionat de deranjul creat printre parlamentari. „Capitanul Val-Vartej“, cum îl numeau ironic pesedistii în campania electorala din 2004, a iscat însa un ditamai iuresul în sanul coalitiei pro-suspendare, unde liderilor de partide li s-a cerut socoteala pentru aventura în care si-au tarat ostile. Numai ca fiecare dintre cei aratati cu degetul s-a ascuns în spatele deciziei colective, astfel ca, pana la urma, nimeni n-a platit cu functia.
La PNL, seful de campanie, Ludovic Orban, a vrut sa-si mascheze esecul prin lansarea propunerii de iesire a liberalilor de la guvernare (fara a da exemplul propriei renuntari la portofoliul Transporturilor!). Dar colegii au scandat în cor „Noi de-aicea nu plecam!“, apropo de guvernare, invocand responsabilitatea, necesitatea îndeplinirii angajamentelor, nevoia tarii de stabilitate si alte asemenea refrene duioase. La PSD însa, analiza post-referendum s-a lasat cu scantei, fiindca gruparea de la Cluj abia astepta sa-i scoata ochii lui Mircea Geoana cu formula: „Ti-am zis noi sa nu ne bagam!?!“ Ioan Rus si compania, banuiti de mult de „contaminare“ cu aerul PD-ist din urbea pastorita de Emil Boc, nu si-au ascuns de la început rezervele fata de initiativa suspendarii lui Traian Basescu, în care Mircea Geoana s-a aruncat orbeste, depasind în înversunare pana si adversitatea liberalilor fata de seful statului. Ca dovada ca PNL s-a tras mai la umbra, lasandu-l pe mai-marele social-democrat sa mane furnicile rosii pe la diverse mitinguri, dar si sa traga ponoasele. Caci pana la urma, desi cu sondajele n-a nimerit-o întotdeauna, Vasile Dancu s-a vazut confirmat în prognoze politice: populatia nu l-a demis pe presedinte, ba chiar i-a mai dat vreun milion de voturi în plus fata de scorul din 2004. E drept, nu se stie prea bine cat la suta din rezultatul de acum a fost simpatie pentru Traian Basescu, cat – compasiune fata de ce i-au facut „aia 322“ si cat – boala curata pe parlamentari, în general. Fiindca degeaba s-a enervat Felix motanul cand un personaj politic important, nu spui cine, a pomenit de aruncarea alesilor peste balustrada. Fara suparare, actiunea respectiva s-ar putea transforma oricand în sport national, atatia adepti are!
S-a vazut asta si pe buletinele de vot de la referendum, completate de romani cu tot felul de mesaje de bine: „Nu am încredere în politicieni, pentru ca sunt niste momarlani si niste paduchiosi“, a scris un hunedorean inspirat, sintetizandu-si oful într-o fraza memorabila. Alti compatrioti au recurs la desene sugestive sau la limbajul care s-ar numi fara perdea, daca n-ar fi existat perdele la fiecare cabina de vot. Chiar si neexercitarea dreptului electoral tot o forma de protest a fost în unele cazuri, si nici macar momelile cu reducerile la salam, daca vii cu buletinul stampilat, n-au reusit s-o contracareze. Poate sa-i iasa pe viitor socoteala senatorului Constantin Contac, care vrea sa adune alegatorii cu arcanul, printr-un proiect de lege, cine stie!?! Or, în asemenea conditii, numai premierul Calin Popescu Tariceanu se putea mira ca n-a mers lumea la vot, si-nca într-o zi de sambata aleasa cu gandul ca adventistii, evreii si salariatii romani din tarile cu sase zile lucratoare (Italia, de exemplu) oricum nu vor ajunge la urne, care din motive religioase, care din cauza serviciului. Ulterior, acelasi prim-ministru deplangea milioanele de cetateni pusi pe drumuri ca sa arbitreze un conflict politic, uitand subit ca romanii ar fi trebuit sa-si voteze acum, în mai, euro-parlamentarii, daca nu amana Guvernul data, spre stupefactia liderilor UE. Si-nca acestia n-au vazut totul, caci circul politic nu s-a încheiat la Bucuresti. Amicii de ieri, care sustineau Cabinet pul Tariceanu 2 la învestitura întorc armele, PSD constatand brusc ca, de fapt, nu Basescu, ci Guvernul e suspendat, dat fiindca ca n-are suport parlamentar suficient. Si PC traieste dintr-o data revelatia ca asta nu e Cabinet capabil sa asigure stabilitatea, parere împartasita de PRM, dupa care Executivul actual e „o rusine!“ Care va sa zica, scaunul premierului se clatina, ceea ce i-ar putea crea niscaiva probleme dorsale, caci singur marturisea recent, din proprie experienta, ca la volanul unui bolid „trebuie sa stii cand si cum sa-ti ridici fundul“. Se vede treaba ca altminteri esti dat la fund.