Pop porn
articol aparut in Cultura, nr. 74 din 2007-05-31» cultura controversei » dosar
Autor: Cristina Balinte
Insatisfactii, astenii, depresii, nevroze? Cracanat de job-uri, uzat de stress, restant la capitolul timp, deraiat de pe sina consumului cu masura si dus pe campii asimilarii cu ochii pe ceas, contemporanul nostru primeste cate ceva de rontait pe fuga, si în aria comportamentului sexual. Diversitatea mediatica într-o cultura mai putin a vizualului, cat a voyeurismului se straduieste sa îi ofere corpului simulacre a ceea ce, singur, cu greu mai ajunge sa îsi ia sau nu va capata, poate, niciodata.
Instinctivul îsi cere la vremea cuvenita drepturile. Naturale!
Se pofteste la ceva „bun“? OK, vine. Sub forma de produse-surogat, planificate de piata în functie de parametrii: rapiditate, comoditate, percutanta. Cateva exemple pot fi un clip porcos descarcat cu fiorul ilicitului de pe net; o contemplare a lui Traci Lords, a „clonelor“ si partenerilor ei aflati pe culmile tulburarii, prin revistele XXX; un filmulet protejat cu atentie, pentru siguranta morala a celor mici, a parintilor cu principii si, la urma urmelor, pazit cu strasnicie de orice inoportuni curiosi; un fragment care face în fond cat o carte, identificat cu zambetul culpabilitatii ascunse.
Etichete eticiste de tip „obscenitate“, „abjectie“, „experimentarea interdictiilor“ se refera, de fapt, la componenta camuflata social a biologicului. Paradoxal, conventia normalitatii le sanctioneaza, dar nu le infirma existenta. Iar instinctivul îsi cere la vremea cuvenita drepturile. Naturale! (Precizez ca discutia nu ia în considerare manifestarile patologice de comportament).
Cum ramane atunci cu pornografia? Am sa îmi asum responsabilitatea raspunsului ca, în cadrul unor limite ale discernamantului (si am sa o numesc pop porn, adica de uz general), de vreme ce fiinteaza de cand lumea, ea este un rau necesar. Temerile în acest context sunt inutile, deoarece, strunita, cu cat exhiba mai mult, cu atat inhiba. In plus, istoric vorbind, categoria produselor inserate sub aceasta titulatura variaza în stransa legatura cu schimbarile de mentalitate. Cazurile penale „Madame Bovary“, „Duduca Mamuca“, „Tropicul Cancerului“, opere literare incriminate la vremea aparitiei lor pentru imoralitate nu mai provoaca nicidecum, în zilele noastre, mania publicului sensibil la pudoare. Tabloul lui Courbet, „Originea lumii“, Salomeele despuiate ale simbolistilor, fantasmagoriile erotice din Ispitirile sfantului Anton si-au pierdut de mult miza socanta. Probabil ca peste ani, fie blazarea, fie bascalia vor dezamorsa decisiv „bombele“ de vanzari cu pozitii si faze, care striga „piua“, clamand arta, ori de cate ori sunt pe punctul de a fi trimise la colt.
Iata o mostra din esafodajul succesului Virginiei Despentes, o tanara frantuzoaica autoare de romane, eufemistic spus, erotice, fosta angajata a unei reviste pentru adulti: „O fata, la marginea unui pat. Poarta un corset din care îi ies putin sanii. Il suge pe un tip si se uita la el, care si-a pastrat camasa si si-a dat nadragii jos, pana la fesele plate si flocoase. Isi arata cu varf si îndesat cei cincizeci de ani trecuti; are carnurile albe si flescaite, o burta gogonata, coapsele slabe ca ale unui bosorog, si pare bolnav. Se cambreaza în fata. Scula subtire si arcuita de-abia daca i se scoala, dar el pare multumit“ (din „Lucruri minunate“, Ed. Pandora M, Targoviste, 2006, trad. de Marie-Jeanne Vasiloiu). Ajunge? Nu, trebuie mai mult, mai acrobatic, mai suculent, altfel se altereaza reteta si condeiera nu mai are obiectul muncii. Prin urmare, se insista si se adauga: „Trei gagii îi înconjoara, privindu-i. Fara sa faca nimic, fara sa spuna nimic. Sunt înca la costum; doar scula, pe care si-o freaca alene, le iese afara. Unul dintre ei începe sa pipaie sanii fetei. Imediat, ea începe sa-l frece, apoi, întoarce capul sa-l suga si pe el, continuand sa-l mangaie pe celalalt“. Tot mai trebuie? „Asezat langa ei, un alt tip se lasa supt de o fata incredibila; spatele acesteia formeaza un triunghi impecabil. Stand în genunchi, între picioarele lui, ea îl ciocuieste cu savantlac. Lui nu i se scoala deloc. Un cuplu îi priveste“ etc. etc. etc.
Mai cauta cititorul si altceva într-o astfel de carte? Teoretic poate ca da, însa practic fie nu vrea, fie nu gaseste. Si de ce ar gasi? Sau de ce ar fi ipocrit si ar spune ca umbla dupa zonele forte ale altor scrieri? Lui i se prezinta spre fantazare o scena tare cu sex, pe care o performeaza mental în timpul lecturii, apoi vrajit de efect se pregateste pentru alte activitati mai soft. Pornografia poate fi si terapeutica: usureaza psihicul, alina stressul. Spre deosebire de alte produse de „întretinere“ (tigari, bautura, cafea) „nu dauneaza grav sanatatii“, iar consumatorii mor la vremea lor, unii chiar fericiti, nu cum scrie pe pachet, „mai tineri“. Consumul trebuie însa facut cu moderatie.
Atentie! Oricat pop corn s-ar manca, la final se instaleaza plictisul, nu saturatia. Tot aici sfarseste si pop porn – se ia, se rontaie, cand mecanic, cand cu sincope la vreun moment mai „neprajit“, apoi se baga cu sastiseala la gunoi. Doar nu deranjeaza pe nimeni tehnicile si mecanismele!