Eliberare si dependenta
articol aparut in Cultura, nr. 74 din 2007-05-31» cultura controversei » dosar
Autor: Valentin Protopopescu
Pornografia – ca text, ca imagine (statica/dinamica). Iata tema unor infinite discutii pro si contra. Continutul oricarui discurs (textual/imagistic) pornografic declanseaza reactii radicale: respingere categorica, mergînd frecvent pîna la sentimentul urgentei de autodafe; entuziasm lubric, dependenta ca de drog si clamarea dreptului oricarui adult la o intimitate comunitara speciala. Intre aceste doua tipuri de atitudini, nici o punte de legatura. Nici un pact de toleranta. Ori-ori, care pe care. De ce?
Pentru ca imaginarul stimulat de activitatile pornografice tine de resortul irationalului. Nu exista argument, nu exista demonstratie în cheie rationala care sa aseze dezbaterea pe tema pornografiei într-o matca epistemica decenta. Cel mai adesea, partizanii si detractorii fenomenului pornografic sunt cuprinsi de amoc atunci cînd vine vorba de un dialog civilizat si cumpanit despre aceasta realitate (culturala) a omenirii. Iar o astfel de nebunie scurta (dar perena!) provine din sufletul abisal si inconstient al insului. Pe scurt, din pulsiunea sexuala. Adica, dintr-un libido consacrat de biologie drept o energie instinctuala colosala si dezvaluit de istorie ca un teribil potential plastic de expresie.
Contestatarii, negatorii si dusmanii fenomenului sunt stimulati la reactii extreme de însusi fondul lor de animalitate. Acestia îsi declina sexualitatea sau se încapataneaza sa vada în ea exclusiv un teren al reproducerii spitei. Ei confunda între aspectul moral si cel fantasmatic, între registrul teologic si cel al drepturilor omului. Pentru toti acesti Savonnarola, trecuti, prezenti si viitori, erosul nu are sens si îndreptatire decat în cadrul stramt conturat de agape, iubirea domestica, privata si casta. Erosul este raul necesar. Dar si proba de foc a unei credinte care, în permanenta, se vede verificata mai ales prin turnesolul pacatoasei carni.
Dimpotriva, fanii pornografiei pretind ca se revendica de la cel mai rafinat (si decandent) registru cultural: cel al depasirii conditionarii biologice si al transgresarii în zona ludicului (erotic) pur. Eliberati de presiunea instinctului de reproducere, amatorii de pornografie au descoperit satisfactia autotelica a placerii pentru placere. Actul sexual, epurat de obligativitatea procrearii, a devenit un exercitiu sincer si liber orientat doar de cautarea placerii. Juisanta este obiectivul absolut al erosului dezagazuit, iar pornografia e reprezentarea acestei libertati emancipative. In forme artistice sau pur denotative, pe diferite suporturi materiale (bronz, marmura, aluminiu, pînza, vopsea, pelicula foto sau cinematografica, format digital, tiparitura etc.), înfatisarea actului sexual nud în multiple modalitati si pozitii, augmentat cu un întreg arsenal de obiecte si instrumente ale placerii, cu doi-trei-numerosi-alti parteneri, în transe interrasiale si zoofile, pe categorii (tate mari, tate siliconate, femei mature, old men, asiatice, cehoaice, tortura, sandwich, outdoor, voyeur, beach, wife, Dped, 18 inchi etc. etc. etc.) configureaza o harta panoramica a imaginarului erotic uman. Un adevarat bestiar sexual, în care miza este depasirea tabu-ului si încalcarea cît mai sofisticata a interdictiei.
De fapt, pornografia înseamna apendicele constiintei morale postmoderne. Este nesfarsita nota de subsol a unui text etic sobru si reductiv. Este punerea în act a celor mai prohibite si penale fantasme umane, îndeosebi de ordin masculin (de ce? – pentru ca patriarhalismul societatii noastre condamna femeia la minoratul conditiei de simplu obiect sexual!). La rigoare, pornografia, în masura în care respecta unele coduri morale minimale (refuzul pedofiliei, zoofiliei, thanatofiliei, violului si torturii), ofera insului normal, al mediei statistice, o realizare la nivel performativ a unor nazuinte altfel inaccesibile.
Din acest punct de vedere, este ea o solutie în camp social, oferind deturnarea agresivitatii catre scopuri pasnice, intimiste, autarhic-erotice? Raspunsul e unul pozitiv. Pentru multi, ea reprezinta un raspuns edificator si sanitar. Dar pe de alta parte, realitatea e ca pornografia limiteaza sexualitatea la o unica dimensiune, cea vizuala. Ea este un spectacol foto sau de cinema biplan, care nu implica epiderma si secretiile, nici musculatura ori sentimentul. E forma cea mai aseptica de erotism, cea mai economica si rapida maniera de împlinire a sexualitatii, triumful absolut al autismului postmodern. Ochiul si mana – pentru a-l parafraza pe Andrei Plesu din cartea „Ochiul si lucrurile“. Realitatea partenerului se vede dizolvata într-o panorama nesfarsita de potentiali (si falsi, caci sînt iluzorii) parteneri. Prin intermediul voyeur-ismului, subiectul fantasmeaza liber, accesand persoane, tehnici si performante altfel niciodata accesibile.
Iluzie amplificata tehnologic si multiplicata în miliarde de forme, transmisa free în orice colt al lumii gratie Internetului, pornografia este cea mai ilustrativa evaziune a mintii omului de azi. Surogat de realitate, la fel de interminabila ca si imaginarul care o nutreste, ea izbuteste performanta de a-l elibera pe ins de morala, înrobindu-l în imperiul placerii autiste. Mai rea decat drogul, ea nu ucide, ci doar alieneaza. Victimele sale nu sufera decat de singuratate si nesat. De aceea o cautam cu totii…