De ce fura romanii?
articol aparut in Cultura, nr. 74 din 2007-05-31» cultura politica » societatea reala
Autor: Alfred Bulai
Intr-o carte despre istoria Transilvaniei, aparuta spre sfarsitul secolului al XIX-lea, exista un motto în care era prezentata o anecdota care circula în epoca, dar care se pare ca era foarte veche. Bancul, cum l-am numi noi azi, se referea la trei oameni care, ca buni crestini, vroiau sa-l ia pe Isus de pe cruce pentru a-l înmormanta crestineste. Era vorba de un neamt, de un ungur si de un roman. Isus era rastignit pe cruce, iar pentru a-l da jos era nevoie de a trece de soldatii romani care pazeau crucea. Cei trei, cand au vazut soldatii, au reactionat în felul urmator: ungurul a scos sabia si a zis „sa îi omoram pe soldatii nelegiuiti“, neamtul a spus ca ar trebui sa stea si sa se gandeasca pentru a face un plan, iar romanul i-a contrazis si le-a spus ca trebuie doar sa astepte sa se faca seara si sa îl fure.
Acest stereotip negativ fata de romani este destul de raspandit. Ideea ca în Romania hotia este un fenomen mai prezent decat în alte parti este, se pare, destul de veche. Ca un bun roman am sustinut mereu, destul de puternic, faptul ca acest stereotip de raportare negativa este influentat si a fost mentinut la adresa noastra datorita unui anume context al relatiilor de dominatie, în care romanii s-au aflat istoric si care a facut din ei, de multe ori, tapi ispasitori pentru problemele altora. Orice bun roman este deranjat de asemenea etichete si, poate din acest motiv, noi la randul nostru, potrivit aceleiasi teorii sociologice a „tapului ispasitor“, am aruncat aceasta eticheta asupra altui grup etnic, cel al tiganilor sau rromilor, pentru cei care se simt jigniti de prima denumire.
Zilele trecute am reflectat mai mult asupra acestor lucruri. Ne aducem aminte ca presedintele Basescu chiar în ziua triumfala a referendumului a avut un incident cu o jurnalista. Sincer, nu vreau sa comentez mai mult decat s-a comentat pe acest subiect. Este evident aberant ca un presedinte sa ia telefonul unei jurnaliste, sau oricui altcuiva, expresiile mojicesti folosite de presedinte nu pot avea scuza si în mod evident lezeaza demnitatea persoanei vizate. S-au spus multe lucruri despre acest incident, poate mai multe decat trebuia, au existat multe reactii normale, de condamnare a acestor comportamente.
Nu pot sa nu remarc surprinderea mimata din nou de unii ce pareau a nu se astepta la astfel de comportamente, care, la presedintele nostru jucator, au sanse mari sa apara oricand. Faptul ca ne-am obisnuit cu ele nu înseamna ca ele au devenit mai corecte sau mai morale, dar nici nu estre cazul sa ne revoltam ca si cum am fi prins-o pe maica Tereza fumand în toaleta. Tocmai din acest motiv nu as vrea sa ma refer la ceea ce a facut presedintele Basescu, ci la reactiile sustinatorilor ferventi ai presedintelui.
Am vazut un numar mare de mesaje, de email -uri, de replici în favoarea presedintelui, am vazut intelectuali si formatori de opinie care ne sugerau ca este explicabil gestul presedintelui, ba ca era vorba de viata privata a presedintelui, ba ca a fost instigat de tanara reportera, agent eventual sub acoperire al lui Voiculescu, am auzit ca presedintele a fost agresat, ca presa în general „sare calul“ si multe alte asemenea argumente. La o emisiune de televiziune, publicul a fost chemat sa raspunda la întrebarea: A facut bine Traian Basescu ca i-a luat telefonul ziaristei? 80% din raspunsuri erau „da“. De altfel, multe reactii ale oamenilor au fost în favoarea presedintelui. Ce daca a facut-o „pasarica“ sau „tiganca împutita“, ce daca i-a luat telefonul si i-a sugerat ca nu are sens sa se planga ca nu va rezolva nimic.
Din punctul meu de vedere marea problema cu adevarat nu se refera la gestul presedintelui, ci la sustinerea publica din partea multor romani a acestui gest. Avem o mare problema daca un procent al romanilor, oricat de mare sau mic, considera ca a talhari pe cineva si a-i lua un bun, chiar daca i-l dai înapoi este un lucru normal. Si de ce este normal? Pentru ca este Presedinte, este cel puternic si este normal ca legea sa fie cea a pumnului. Baiatul de baiat din spatele blocului poate sa îi i-a înghetata sau geaca baiatului pricajit pentru ca el este tartorul, tipul dur care poate avea ce doreste, pentru ca el este puternic. Am auzit argumente de genul „i-a dat totusi telefonul înapoi“, gest care ar trebui sa anuleze hotia sau chiar talharia. As vrea sa stiu daca acestui tip de admiratori ai acestor gesturi li s-ar fura masina si le-ar fi lasata undeva dupa o vreme, li s-ar parea normal acest lucru? Am auzit argumente, inclusiv de la oamenii presedintelui, care îl consiliaza nu prost, ci aberant, cum ca nu avea voie presa sa se bage în toata povestea, ca la urma urmei nu priveste pe nimeni ce vorbeste presedintele în sfera lui privata. Trecand peste faptul ca sfera lui privata era invadata de un telefon martor, care nu îi fusese dat ca un fruct otravit, ci îl furase chiar domnia sa, trebuie însa sa spun ca, si în cazul în care cineva l-ar fi urmarit pe presedinte si ar fi aflat ca în discutia lui privata cu sotia are asemenea comportamente sau atitudini, ca cetatean, tot m-ar fi interesat.
Trebuie sa va spun ca daca Presedintele tarii mele este duplicitar si în viata privata considera ca tiganii sau evreii sau bulgarii sau oricine altcineva ar trebui sa fie tinuti departe de anumite meserii, stiu eu, cum ar fi cea de jurnalist, ori poate ca ar trebui sa li se întample alte lucruri groaznice, pe mine ma intereseaza. Nu pot sa admit ca atitudinile si limbajul de tip rasist pot fi tolerate în sfera privata a unui presedinte, doar pentru faptul ca în public el mimeaza toleranta si ne da mesaje frumoase, eventual pe gustul Europei.
Din acest punct de vedere, poate cea mai mare greseala a presedintelui nu este gestul nefericit din ziua referendumului, în anumite limite scuzabil, probabil ca era nervos si, avand un moment uluitor de prost, a facut o tampenie. Mi se pare însa abominabil sa vii în continuare în fata natiunii si sa spui ca este normal ce s-a întamplat. Sa vii sa argumentezi ca, în viata privata, tu ca presedintele Romaniei poti sa vorbesti cum vrei, poti sa ai atitudini discriminatorii si sa etichetezi cum vrei pe oricine, pentru ca în viata publica te feresti sa spui ceea ce crezi cu adevarat. Este un lucru foarte grav, mai grav decat greseala initiala.
Traian Basescu nu are însa probleme. El se bazeaza pe faptul ca o parte, se pare foarte mare dintre romani, considera normale gesturile sale. Este extrem de grav acest lucru si din acest motiv cred ca stereotipurile negative aplicate de altii au totusi o baza solida. Daca presedintele se comporta asa, ma astept ca azi pe strada sa mi se fure si mie telefonul, ori ceasul, ori masina. Am o temere în plus si cred ca nu prea se mai pot face multe lucruri. Decenta si buna cuviinta, cinstea si corectitudinea pierd zilnic teren în Romania si nu mai sunt sperante mari de a repara acest lucru.