Razbunarea tanarului Potter
articol aparut in Cultura, nr. 72 din 2007-05-17» cultura sensuri si nonsensuri »
Autor: Catalin Sturza
Tudor Giurgiu a demisionat. Se jura ca n-o va face, intr-un interviu de acum trei saptamani din „Academia Catavencu“.
„Reporter: Va dati demisia? Tudor Giurgiu: Nu. Rep.: Sigur? T.G.: In politica se razgandesc oamenii de la luna la luna, de la o zi la alta. Pentru mine, acum, nu. Nu e momentul, cum a zis Mihai Stanescu. Rep.: De ce nu e momentul? T.G.: Nu cred ca e momentul sa dau satisfactie unor centre de presiune si fiindca nu de asta am venit in TVR. Daca exista deceptii legate de anumite... Rep.: Harry Potter, lasa vrajeala!“. Apropiatii din TVR spun ca, la o zi inainte de renuntarea sa la fotoliul de PDG al TVR, H.P. nu lasase, inca, vrajeala.
Si, totusi, pe 4 mai 2007 el insira pe hartie, intr-o demisie de trei pagini si intr-o lunga scrisoare deschisa, urmatoarele lucruri: „Plec pentru ca nu mai intrevad vreo posibilitate de a lucra eficient intr-un climat sanatos si de incredere. Pentru ca o anume parte a spectrului politic si-a facut un scop in sine din a incerca sa puna mana pe televiziunea publica. Pentru ca nu vreau sa ma schimb si sa fac trocuri si compromisuri. Din pacate, n-am reusit sa clintesc «monstrul» (i-am facut poate doar o operatie estetica) si nici nu cred ca asta se va mai putea face in viitorul apropiat fara o abordare radicala“.
Iritari: „Nu am ajuns PDG venind de pe strada sau din industria metalurgica si sunt un om care cunostea bine lumea filmului, a televiziunii sau a publicitatii. Spun asta pentru ca, privind retrospectiv, se pare ca nu e un avantaj in TVR. Deodata esti in pozitia de a sti prea multe, esti prea «destept», ai prea multi prieteni, fosti colegi sau colaboratori si orice eventuala colaborare cu X sau cu Y e perceputa a fi un «aranjament»“.
Argumentul sau forte: „Am decis ca este timpul sa ma intorc la lucrurile care cred ca ma reprezinta cu adevarat si care mi-au implinit cariera, refuzand sa mai continui un mandat care nu cred ca mai are sanse sa se implineasca potrivit aspiratiilor initiale“.
Supra-argument emotional: un citat din Adrian Cioroianu. Reiau un fragment – „Totusi, mai incape un mic sfat catre seful de azi al TVR si catre toti urmasii sai, cati or mai fi in veac: reflectati o clipa la soarta amaratului de australian de care tocmai vorbeam
Supraargument emotional/personal: „Nasterea fiului meu m-a facut insa sa realizez ca prioritatile vietii sunt altele si ca nu merita sa-mi sacrific linistea familiei pentru un ideal pe jumatate frant, schimbarea la fata a Televiziunii Romane si transformarea acesteia intr-o institutie media credibila, cat si pentru un «razboi» care deja nu mai e al meu“.
Nuante de stil: pisicile de mare, niste SMS-uri de la prieteni, pastrate din 2005 („S-a intamplat ca tinta sa fie Tudor Giurgiu. Putea fi oricare alta persoana care sa doreasca schimbarea in esenta a televiziunii publice si spargerea bubelor de puroi. Iti sunt alaturi nu pentru ca e vorba de Tudor Giurgiu, ci pentru ca e unul dintre noi care vrea sa schimbe apa din acvariu“) si aerul de Don Quijote cu lancea franta.
Ce a realizat: „Nu o sa reiau nici sirul succeselor, nici pe al greselilor facute. Vreau sa spun un lucru care poate a lipsit in toata sarabanda articolelor de bilant despre TVR. Daca e sa se fi schimbat ceva cu-adevarat, lucrul asta tine de libertatea de expresie, de totala independenta editoriala a postului public si de un inceput necesar de echidistanta si impartialitate. Cum spunea un amic din TVR: «Pai nu stii cum era inainte, oamenii uita cam repede…» Sumarele stirilor nu mai sunt vizate de «sus», iar invitatii nu mai sunt nici ei «aprobati». Se lucreaza la «liber» (inca), iar daca au mai aparut probleme sau partizanate, ele tin strict de inhibitii, fanatisme sau jocuri de culise ale realizatorilor de emisiuni sau stiri“. Si: „Lipsa de motivatie pe care o simt vine si din faptul ca in ultima perioada am auzit doar acuze si invinuiri, dar nimic bun despre noul TVR din ultimul an, despre filmele si emisiunile care au inceput sa aiba o alta fata“.
Nu stiu daca filmele si sumarele stirilor intra pe fisa postului PDG al TVR. Si daca treaba lui era sa experimenteze operatii estetice, sau sa isi ia in serios functia de manager, punand in aplicare o reforma administrativa de sus in jos. Pornind, desigur, de la angajatii ineficienti si rauvoitori, pana la organizarea celor patru posturi, atributiile directorilor de canal, plafoane salariale, departamente anchilozate si supradimensionate, liste de prioritati pentru investitii si proiecte, dotare tehnica si, de ce nu, pana la birocratie si la activitatea pisicilor de mare cu ochi albastri. De la „deschideti sampania, am invins“ la „m-au rapus, vreau razbunare!“ drumul nu e atat de lung, si nici atat de glorios.