Dreptul de a visa
articol aparut in Cultura, nr. 72 din 2007-05-17» cultura cinema » carnet diplomatic
Autor: Mihai Plamadeala
Dintre lucrurile care mi-ar placea sa se materializeze, amintesc in mod arbitrar castigarea de catre o echipa romaneasca a unui important trofeu in fotbal, afirmarea pe plan international a vreunei formatii rock de la noi si recuperarea miscarii pop autohtone din anii ’60-’90. In aceasta ultima (dar nu din urma) idee, sintagma Dreptul de a visa a fost imprumutata de la formatia Progresiv TM. Este titlul unui album al acesteia.
Trupa a fost infiintata in 1972 la Timisoara si a reusit sa se impuna pe o scena dominata la acea vreme de numeroase schimbari de situatie. Peste noapte apareau si dispareau grupuri muzicale, in cautarea formulei „magice“ care sa prinda la public si in acelasi timp sa fie lasata de autoritatile comuniste sa se desfasoare. Una dintre acestea, Clasic XX a stat la baza noii formatii, ai carei componenti trecusera prin numeroase alte experiente cum ar fi Clasicii, Ritmic, Reflex sau Cascada, formatii fara destin.
Rezistand in urma modificarilor de componenta specifice domeniului, Harry Coradini – voce; Ladislau Herdina – chitara, voce; Ilie Stepan – chitara bas; Hely Moszbrucker – baterie, percutie; Mihai Farcas – baterie, pian, percutie; Gheorghe Torz – flaut, reusesc, dupa patru ani de activitate, producerea unui prim LP, anuntat de single-ul „Anotimpuri“/“Amintiri“ si de numeroase aparitii TV ori concertistice.
Dupa cum aflam inca din titlu, genul abordat este un „rock greu“ de sorginte autohtona. Piese de proportii, dezvoltate pe parcursul mai multor parti, aranjamente muzicale pretentioase, momente solistice – iata doar cateva dintre caracteristicile trupei (si ale albumului). Totusi componenta comerciala isi face simtita prezenta, motiv pentru care clasificarea lor drept formatie pop in critica vremii nu este chiar aberanta. Apreciez orientarea spre teme de factura „monumentala“, dar din pacate variantele de album ale pieselor, cu textele ajustate din motive de (auto)cenzura duc uneori piesele intr-o zona lipsita de orizont.
„Omul e valul“ ma trimite cu gandul, prin tema si modul de valorificare al liniei bas-ului, catre Iron Butterfly. Solo-uri excelente de flaut si chitara pe un fundal ritmico-armonic de forta! Toate acestea sunt spuse cu plecare de la faptul ca, in viziunea semnatarului, intre rock-ul romanesc si cel de expresie engleza este o distanta ca de la cer la centrul pamantului.
„Nimeni nu e singur“ este o piesa lirica pe care instrumentistii cauta sa o duca cu bine pana la capat si din care razbat accente de slagar. „Rusinea soarelui“ ofera o tema reusita, interesant colorata de flaut. Ca si in urmatoarea piesa, „Clepsidra“, maniera hard-rock se dovedeste benefica. „Clepsidra“ este una dintre cele mai reusite momente ale albumului. Solo-ul de bas, poliritmia si puternica orientare spre progressive fac nota distinctiva a acesteia.
„Odata doar vei rasari“, desi pretentios construita, cu un pasaj recitativ si cu deja consacratul dialog instrumental ramane o piesa comerciala (raportata la Progresiv TM). „Va cadea o stea“, mai putin elaborata, este, prin sinceritatea sa, un alt moment reusit.
„Dreptul de a visa – Poetul devenirii noastre“ se constituie intr-un veritabil capitol de prog romanesc. Sunetul aminteste de trupe de marca ale lumii, in sensul reiterarii unor idei muzicale memorabile. Totusi, repetarea ca atare a celor mai reusite pasaje rapeste o parte din efectul obtinut exclusiv prin studiul individual. Elemente de jazz-rock isi fac simtita prezenta in timp ce numeroasele solo-uri sustinute de valorosii instrumentisti aduc in muzica romaneasca ceva din spiritul universal al genului.
Compozitiile apartin lui Ladislau Herdina (1-3, 5-7) si Ilie Stepan (4), a carui activitate avea sa se lege ulterior de o alta legendara trupa timisoreana, Pro Musica.
Textele sunt compuse de Stefan Kovacs, iar coperta este realizata de nimeni altul decat Valeriu Sepi de la Phoenix.
Dincolo de aceasta realizare discografica, Progresiv TM este o formatie importanta prin prestatiile live, apropiate ca valoare de sunetul imprimat in studio. Prin intreaga activitate formatia a contribuit la raspandirea unor idei (pozitive) care erau intampinate in acele vremuri cu oarecare rezistenta.
Pentru redactarea acestui articol am folosit niste note realizate de mine in copilarie, in anii in care visam impreuna cu prietenii ca intr-o buna zi vom avea (parte de) cateva zeci de canale TV sau ca Rolling Stones va concerta si in Romania.