Cu aparatul de fotografiat pe malurile Senei
articol aparut in Cultura, nr. 72 din 2007-05-17» cultura vizuala »
Autor: Victoria Anghelescu
De cand Gaspard-Félix Tournachon, cunoscut tuturor sub numele Nadar, a inventat, la mijlocul secolului al XIX-lea, fotografia, discutiile privind locul ei in domeniul vizualului s-au succedat pana de curand. Admirata la inceput ca inventie si pentru noile oportunitati in zona documentarului, fotografia a fost vazuta cand ca un pericol pentru pictura, in epoca academista a acesteia din urma, cand ca o simpla copie a realitatii obiective, lipsita de orice valenta estetica.
Realizate in alb-negru sau in tonuri de sepia, colorate alteori in albastrul cerului si apelor Senei, fotografiile au o forta evocatoare redutabila si un lirism care spune multe despre autorul lor.
Treptat, artistii au inceput sa-i exploateze posibilitatile. Unii, ca Edgar Degas, au folosit imaginile fotografiate de Nadar ca mijloc de inspiratie pentru compozitiile picturale. Altii, in prima jumatare a secolului XX, au considerat-o drept o alta modalitate de exprimare, alaturi de artele vizuale traditionale. Ar fi de ajuns sa ne gandim, de exemplu, la Man Ray sau la Constantin Brancusi.
In zilele noastre, fotografia si-a adjudecat definitiv locul intre artele vizuale, ultimele decenii fiind martore ale unei profuziuni de expozitii de acest fel. Artistul fotograf confera lumii pe care o fixeaza prin obiectiv subiectivismul sau, comentariul filosofic, social, politic se degaja nu numai din alegerea subiectelor, dar si din punerea in pagina, din lumina, din accentele imprimate de autor.
Podul Artelor si Pasarela Simone de Beauvoir
Cu relativ putin timp in urma, printre alti artisti francezi ce au expus la Bucuresti, la Muzeul Satului in toamna anului 2006 si la Targul International de Arte Vizuale in februarie 2007, s-a aflat si fotograful Olivier Mauffrey. Nascut la Paris in 1957, el lucreaza si in publicitate, editare de carte si presa, realizeaza fotografii cu lucrarile unor artisti prieteni, cum ar fi Stéphane Fradet – Mounier sau Brigitte Fournier -Vallette, iar cartea pentru copii Bateau sur l'eau de Martine Bourre, editata de Didier Jeunesse, ilustrata cu fotografiile lui, a cunoscut un succes remarcabil nu numai in Franta. In expozitiile din Bucuresti si, apoi, in atelierul sau din cartierul Clichy, remarcam seria de imagini cu podurile Parisului. Si iata ca, incepand de la jumatatea lunii februarie, lucrarile lui au facut obiectul a trei expozitii pariziene. Prima dintre ele, gazduita de Galerie de l’épervier din strada Léon Martine, oferea o larga selectie a imaginilor acestei serii. Douazeci si patru de imagini surprindeau aceste constructii integral sau partial, subliniindu-le curbele armonioase sau perfecta incadrare in peisajul inconjurator. Detalii arhitecturale sau sculpturale, prinse in lumina schimbatoare a zilei sau in aceea tamisata a amurgului, construiau istoria epocilor in care fiecare dintre ele a fost creat. Pentru ca, asa cum scria un critic cu ocazia expozitiei, „Edificii legand cele doua maluri ale unui aceluiasi oras, podurile Parisului au fost concepute, toate, pentru a reflecta geniul epocii lor si pentru a mari prestigiul artelor si tehnologiilor timpului lor.“ Olivier Mauffrey marturisea cu mai mult timp in urma: „Am vrut, cu ajutorul tehnicilor fotografice, sa restitui coerenta acestui ansamblu si sa pun in valoare fiecare dintre aceste edificii, dar si prezenta fluviului care le serveste drept argument.“ Pont des Arts, Pont Alexandre 3, Pont de Bercy, Pont Mirabeau, Viaduc Austerlitz, Passerelle Simone de Beauvoir … Edificii si nume cu parfum istoric, cu rezonanta nostalgica, legata de atatea romane frantuzesti citite in tineretea multora dintre noi. Succesul la public a determinat gazduirea unei expozitii similare, pana in 21 mai, la Yoming Gallery, in strada Nollet. Realizate in alb-negru sau in tonuri de sepia, colorate alteori in albastrul cerului si apelor Senei, fotografiile au o forta evocatoare redutabila si un lirism care spune multe despre autorul lor.
Ceasuri, cochilii, trandafiri
O alta preocupare a lui Olivier Mauffrey, potentata, de aceasta data, de un comentariu filosofic, o constituie ceasurile. Timpul este oprit cumva in loc. Cu o singura limba, sau total nefunctionale, inscriptionate cu marca producatorului sau sprijinite de o carte sau de reviste cu titluri sugestive, ceasurile par a comunica privitorului dorinta artistului de a iesi din timp. De altfel, expozitia deschisa la inceputul acestei luni in galeria unui alt fotograf parizian, si el prezent la Bucuresti, Saul Acosta-Rios, aflata in strada Netter din cartierul Bel Air, este intitulata Le Temps et L'Esprit. Ea cuprinde o selectie de compozitii cu ceasuri si o seama de lucrari determinate de o preocupare mai noua a artistului pentru natura: cochilii, semn al efemerului, dar si al senzualitatii, cu volutele lor amintind privitorului avizat de curbele Art Nouveau-ului, frunzele, cu nervuri proeminente, surprinse in ultimele momente ale existentei lor, alaturi de fragezimea florilor ce imbina fragilitatea cu comercialul. Cadranele ingalbenite uneori de trecerea timpului sunt insotite fie de un numar din Journal des Arts, pe a carui prima pagina se poate citi titlul „Polemica in jurul operei fotografice a lui Man Ray“, autorul parand sa participe astfel la discutii, fie de mai multe reviste din care se desprinde o frantura de titlu al unui articol despre lady Diana sau imaginea unor arhitecturi atinse de timp ca si vechiul cadran devenit nefolositor. Un supratitlu „Parti-pris“ insoteste un ceas dezmembrat, un fost orologiu atarna inert deasupra unui ziar mototolit. Artistul pare sa penduleze intre sentimentul efemerului si neantului si intre acela al eternitatii in care nici orele, nici pasiunile nu conteaza. De altfel, cel putin partial, acest sentiment, ca si cochiliile sau frunzele cu nervuri fosilizate amintesc de mai vechiul interes al autorului pentru reportajul arheologic, pe care l-a practicat cu cativa ani in urma. Un asemenea reportaj, realizat in Sudan pentru revista „Science et vie“, i-a atras interesul multor cititori.
Imagini ale lumii in rue Netter
Si pentru ca am vorbit despre cea mai recent deschisa expozitie a sa, sa amintim ca galeria lui Saul Acosta-Rios dovedeste o judicioasa politica expozitionala. Doi importanti fotografi din Franta i-au premers lui Olivier Mauffrey pe simeza atelierului din strada Netter. In februarie si martie, cunoscutul artist columbian, naturalizat francez, Felipe Ferré cu Petits métiers à Paris, anii 60/70, respectiv, Paris XII – Architecture, iar in aprilie, Marc Bernheim, cunoscut pentru reportajele sale fotografice din Africa, cu Poupées Vivantes, o selectie de fotografii expuse de artist dupa aproape 30 de ani de la prima lor aparitie in public, in 1977, la Galeria Plait si in Israel.
Daca ar fi numai titlurile expozitiilor de fotografie din capitala Frantei mentionate mai sus, inca ar fi suficient pentru a ne convinge de interesul publicului pentru fotografia de arta. Interes datorat, desigur, calitatilor creatiilor, dar si accesibilitatii acestor opere pe piata de arta. Si pentru ca l-am amintit pe Saul Acosta-Rios, am aminti ca, in vara acestui an, Muzeul din Brasov va deschide o expozitie personala a acestui artist pentru care lupta impotriva violentei de toate felurile constituie o profesiune de credinta.