Critica si seringa
articol aparut in Cultura, nr. 72 din 2007-05-17» cultura literara »
Autor: Teodora Dumitru
Lucrurile sunt cat se poate de simple. Ma paste un proces: ori din partea lui Marius Ianus, ori din partea benevolentilor lui. De ce? Fiindca ii instig destinul la dezastru si comit maleficente. Am scris o recenzie la „Strumfii…“ („Cultura“, 3 martie 2007) care pare unora mai mult un acatist decat o abordare critica. Pentru a elimina impresia ca ascund probele, fac impolitetea de a ma cita, in cele mai blamabile aspecte:
„Am auzit ca ai un job, Ianus. O nevasta, un copil. Un aparat de fotografiat. Un blog.
Dar nu e bine. Societatea te vrea mizerabil. Arta nu te vrea satisfacut si asigurat genetic. Vrea sa zbarnai de greu, de nenorocire. Sa folosesti conceptul de «muie».
Nu ma interesezi, Ianus, daca ai un loc de munca. Daca esti tatic si diminutivezi sincer <…> repet, nu pot decat sa regret ca ti-au dat un loc de munca. Asta implica o relaxare neconforma cu zbieretele de inalta clasa, care au facut din Ianus, Ianus.
Ce inseamna poza aia de pe blog, cu tine, cu picioarele tale sub un birou de sute de euro, inaintea unui LCD la care nici in vis nu trebuia sa visezi? Ce inseamna? Ca intunericul isi picura sandramaua la tine in cap? Cine te mai crede, mai baiatule? Esti machetist la «Gandul»? Isi mai picura intunericul sandramaua fix la tine-n cap? Ori s-a reparat situatia? Deeci, s-a cam reparat.
Ianus, fii atent: de cand s-a reparat plafonul, poetically speaking, calci prost. Critica te vrea nenorocit. Lucreaza putin la asta.
Da-ti demisia. Ia-ti un cort in fata la National; muta-te-n niste zdrente. <…>
Ianus il inghite pe Ianus. Nu Romania. Romania l-a ajutat pe Ianus. ala care marea chiria l-a ajutat pe Ianus. «Casapul peisajului» l-a ajutat. ala «bun la leucemie». Marea de tate si gura cu paispe dinti. Ele au scris «Ursul din containar». Ianus n-a fost decat omul potrivit la locul potrivit. Cu ochii cascati potrivit de larg. Individul pe ale carui speze nevrotice Foamea-din-mate a scris «Ursul din containar».
Casapul-peisajului postdecembrist i-a facut cadou probabil cel mai bun volum de versuri din 2002 pana azi. Jobul de la «Gandul» s-a caznit, dar n-a mai schitat nimic in aceasta directie.“
*
Din aceste afirmatii ale mele, s-a dedus ca eu militez pentru lichidarea fizica a lui Marius Ianus si a descendentilor lui. Ca instig conducerea de la „Gandul“ sa faca un pustiu de bine poeziei lui si sa-l dea afara. Andrei Terian ma acuza (trecandu-ma pe invisible, adica neprecizand sursa), ca exista niste unii care-l vor pe Ianus cu seringa-n vena (eu vorbisem doar de niste zdrente si un cort, dar nici Terian vad ca nu sta rau la capitolul maleficente): „«Strumfii afara din fabrica!» ar fi o carte proasta pentru ca de la o vreme-ncoace Ianus s-a imburghezit, s-a facut baiat cuminte, s-a asezat la casa lui, are nevasta si copil etc. Asa ca ce-i tot trage el cu Raul, cu «tara de rahat» si cu «ceauseii», in loc sa-si vada de-ale lui? N-am de gand sa scot acum la bataie cunoscuta platitudine teoretica privind diferenta dintre personalitatea empirica si masca fictionala a autorului. Cert este insa ca, de-ar fi sa le dam crezare «profesionistilor», Ianus n-ar mai putea scrie poezie «suparata» decat daca s-ar preumbla pe maidane cu seringa-n vena si cu punga plina de aurolac la cingatoare. Tot astfel, fiecare (neo)expresionist ar trebui sa exemplifice dictonul «mandru ciobanel/ tras printr-un Hostel» (à la Tarantino), pe cand Elena Vladareanu ar trebui sa performeze in public figura cu ceaiul pentru a-si dovedi autenticitatea scriselor...“ („Cultura“, 3 mai 2007)
Intr-un numar din „Cuvantul“, Al. Cistelecan se sperie si domnia sa si opereaza delimitari: …“Nu critica e cea care-l vrea pe Marius Ianus «nenorocit». Oricat de rea ar fi aceasta specie de oameni (si de literatura), nu-i chiar atat incat sa vrea neaparat sange nefericit; si nici nu pretinde poetilor – nici chiar lui Marius Ianus – sa stea neabatut in mizerie“.
Acesti oameni chiar vorbesc serios. I-am antamat cum nu se poate mai bine. Numai ca, spre deosebire de mine, ei chiar NU fac literatura. Al. Cistelecan tine sa disocieze critica de vampirism (ca si cum eu as fi sustinut cu gravitate acest asociationism), concede – pe bune – ca critica este „rea“ (desi nu atat de rea), ca ea nu vrea „neaparat“ sange nefericit. Si ca nu pretinde poetilor – „nici chiar lui Marius Ianus“ – sa stea „neabatut“ in mizerie. Din punctul meu de vedere, incercarea atenuatoare a lui Al. Cistelecan este mai crunta decat baiguielile mele, fiindca ia problema in serios. Ceea ce pentru mine era un pretext captational, pentru Al. Cistelecan e o problema reala. Cum adica „critica nu vrea neaparat sange nefericit“? Sau nu pretinde poetilor sa stea „neabatut in mizerie“? Ce fel de concesii sunt acestea? Inseamna ca, pe ici pe colo, critica doreste totusi o portie de sange si de mizerie. Doar ca functioneaza intre niste praguri de necesitate, conform carora nu sconteaza „neaparat“ si „neabatut“ acest spectacol. Asta la modul general. Dar nici in faza concreta Ianus nu scapa. Critica „nu pretinde poetilor – nici chiar lui Marius Ianus – sa stea neabatut in mizerie“. Rezulta ca Marius Ianus e un gen aparte, caruia, mai mult decat altor poeti, i s-ar putea pretinde (desigur nu „neaparat“) sa stea in mizerie. Ceea ce construiesc eu la modul fictiv si degajat, de-construieste la modul horror Al. Cistelecan. Eu zic: imi vine sa-i crap capul lu Ianus pentru tampeniile pe care le-a scris in „Strumfii…“, iar dl Al. Cistelecan imi explica metodic si grav ca intr-adevar, capul lui Ianus nu sta prea bine pe umeri, dar daca nu consimte, nu i-l putem crapa. Nu neaparat.
Acesti specialisti au practicat fara ezitare lectura ad litteram pe textul meu. „Cort“ inseamna „cort“. „Zdrente“ inseamna „zdrente“. Ma intreb insa de ce nu au practicat cu consecventa metoda, de ce nu chestioneaza ad litteram si alte posibile enormitati. „Ianus il inghite pe Ianus“ sau „Foamea-din-mate a scris Ursul din containar“ sunt, zic eu, mai fertile ca factor de stres decat „Ianus, ia-ti un cort in fata la National!“. In rest, ca Terian ma acuza de gherism si sainte-beuvism, mi se pare hilar. Ceea ce m-a interesat a fost ca Ianus nu mai scrie bine, punct. Daca Ianus nu poate scrie la fel de bine stand intr-un subsol insalubru sau stand in fata unui LCD, inseamna ca n-are gena de poet, ci de raisonneur sonor al unui mediu oarecare.